ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1976/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1976/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
După un prim ciclu procesual, prin
decizia nr. 7668 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul
declarat de reclamantul R.F.I. împotriva deciziei nr. 102 din 10 martie 2008 a
Curții de Apel Craiova, secția civilă, care a fost modificată parțial, în
sensul că, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamant, a fost
anulată parțial decizia nr. 4590 din 30 iulie 2001 și înregistrată la I.N.H.G.A.
SA nr. 2951 din 24 iulie 2001, a fost obligată pârâta A.M.N. RA – Centrul
Meteorologic Regional Craiova să emită decizie de restituire, în natură, către
reclamant a terenului în suprafață de 2150 mp identificat conform expertizei N.P.
și D.I. și schiței anexă la raportul de expertiză menționat (fila 80 din
dosarul nr. 31913/1/2004 al Curții de Apel Craiova), au fost menținute restul
dispozițiilor deciziei și a fost obligată pârâta A.M.N. RA – C.M.R. Craiova
să-i plătească reclamantului, suma de 390 RON, reprezentând cheltuieli de
judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat
contestație în anulare pârâta întemeind-o pe prevederile art. 318 alin. (1)
teza a II-a C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța a omis să se
pronunțe cu privire la motivul de recurs referitor la restituirea, în natură, a
terenului în suprafață de 2150 mp, pe care se află birouri necesare pentru
normala funcționare a stației meteo, clădiri ce sunt proprietate publică.
Contestatoarea a solicitat să fie
obligată să emită decizie de restituire, în natură, doar pentru terenul în
suprafață de 2000 mp, urmând ca pentru diferența de 150 mp, să fie stabilite
despăgubiri în echivalent.
Contestația în anulare nu este
fondată.
Conform art. 318 alin. (1) teza a
II-a C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu
contestație în anulare, atunci când instanța respingând recursul sau
admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare.
Prin decizia atacată cu contestație
în anulare de către pârâtă, a fost soluționat recursul declarat de reclamantul R.F.I.,
recurs ce a fost admis și a fost modificată parțial decizia curții de apel,
situație în care numai reclamantul are posibilitatea de a exercita această cale
extraordinară de atac, în măsura în care, eventuala omisiune instanței de a
examina vreunul din motivele de recurs l-ar prejudicia.
De altfel, nu a existat o omisiune
de pronunțare a instanței de recurs cu privire la motivul la care s-a referit
contestatoarea, motiv ce a fost amplu examinat.
Motivele invocate prin contestația
în anulare care vizează fondul litigiului nu pot fi examinate în această fază
procesuală a contestației.
În consecință, contestația în
anulare urmează a fi respinsă.
La cererea intimatului R.I.,
contestatoarea urmează a fi obligată, conform art. 274 C. proc. civ., la plata
sumei de 1263 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată
de
A.M.N.
R.A., împotriva deciziei nr. 7668 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Obligă contestatoarea la
1263 lei cheltuieli de judecată către intimatul R.I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23
martie 2010.