ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1511 F din 30

septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a

fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții M.D. și E.M. împotriva

pârâtului Municipiul București, prin primarul general, care a fost obligat să

le restituie, în deplină proprietate, imobilul situat în București, cu excepția

părții din imobil înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3820 din

19 decembrie 2000, încheiat între Consiliul General al Municipiului București

și R.S.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al

autorilor lor privind imobilul trecut abuziv în proprietatea statului prin

Decretul nr. 92/1950.

Apelul declarat de pârât împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 303/A din

14 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauza cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Municipiul București, prin primarul general, încadrându-l în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că nu a fost

stabilit cadrul procesual, respectiv dacă acțiunea în revendicare a fost

întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ., situație în care acțiunea este

inadmisibilă, sau pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, că procedura

administrativă este în curs de derulare, notificarea urmând a fi soluționată

printr-o dispoziție motivată și că imobilul nu a fost preluat abuziv de către

stat prin Decretul nr. 92/1950.

Recursul este nefondat.

Chiar dacă reclamanții și-au

întemeiat acțiunea și pe prevederile art. 480 C. civ. și pe cele ale Legii nr.

10/2001, din motivarea acțiunii rezultă clar faptul că temeiul de drept îl

constituie dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții precizând că au formulat

notificare în anul 2001, care însă nu a fost soluționată, situație în care au

înregistrat acțiunea la instanță, la data de 13 iunie 2007, deoarece neemiterea

dispoziției motivate de către pârât echivalează cu refuzul acestuia de a da

curs notificării.

În ceea ce privește caracterul

abuziv al preluării imobilului de către stat, prin art. 2 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că imobilele naționalizate prin Decretul nr.

92/1950 sunt imobile preluate abuziv.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva

deciziei nr. 303/A din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie

2010.