ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1511 F din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții M.D. și E.M. împotriva pârâtului Municipiul București, prin primarul general, care a fost obligat să le restituie, în deplină proprietate, imobilul situat în București, cu excepția părții din imobil înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3820 din 19 decembrie 2000, încheiat între Consiliul General al Municipiului București și R.S. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor lor privind imobilul trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 303/A din 14 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauza cu minori și de familie. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin primarul general, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că nu a fost stabilit cadrul procesual, respectiv dacă acțiunea în revendicare a fost întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ., situație în care acțiunea este inadmisibilă, sau pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, că procedura administrativă este în curs de derulare, notificarea urmând a fi soluționată printr-o dispoziție motivată și că imobilul nu a fost preluat abuziv de către stat prin Decretul nr. 92/1950.

Recursul este nefondat. Chiar dacă reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe prevederile art. 480 C. civ. și pe cele ale Legii nr. 10/2001, din motivarea acțiunii rezultă clar faptul că temeiul de drept îl constituie dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții precizând că au formulat notificare în anul 2001, care însă nu a fost soluționată, situație în care au înregistrat acțiunea la instanță, la data de 13 iunie 2007, deoarece neemiterea dispoziției motivate de către pârât echivalează cu refuzul acestuia de a da curs notificării. În ceea ce privește caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat, prin art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 sunt imobile preluate abuziv.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva deciziei nr. 303/A din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.