ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3035/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 159 din 4

februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2962/108/2007, Tribunalul Arad a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL Arad împotriva pârâtului M.T.L.,

pentru excludere asociat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță văzând

temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, respectiv art. 222

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, a constatat că nu sunt îndeplinite

cerințele legale deoarece acestea sancționează pe asociatul care, pus în

întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, ori în situația de față

pârâtului nu i se poate imputa un asemenea comportament; pe de o parte din

actul adițional prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea

că a achitat coasociatului contravaloarea părților sociale dobândite, iar pe de

altă parte dispozițiile legale mai sus arătate se referă la momentul

constituirii societății, nu la momentul majorării capitalului social, cu atât

mai mult cu cât hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut în absența

pârâtului și nu există dovada încunoștințării acestuia despre adoptarea ei.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta

SC

S.T. SRL și prin decizia civilă nr. 204/A din 3 noiembrie 2007 Curtea de Apel

Timișoara a respins apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a

reținut că raportat la temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea

acțiunii, respectiv art. 222 lit. a) din Legea nr. 31/1990 pârâtului nu i se

poate imputa un asemenea comportament deoarece, pe de o parte din actul adițional

prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat

coasociatului contravaloarea părților sociale dobândite, iar pe de altă parte

hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut în absența pârâtului și nu

există dovada încunoștințării acestuia despre adoptarea ei.

Curtea reține că în cauză sunt incidente

în privința comunicării actelor judiciare sau extrajudiciare către pârât,

prevederile art. 1 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1348/2000 din 29

mai 2000 privind comunicarea documentelor judiciare și extrajudiciare în

materie civilă și comercială între statele membre UE, conform cărora acest

regulament nu se va aplica în cazurile în care adresa persoanei căreia îi va fi

comunicat documentul nu este cunoscută, motiv pentru care în mod legal s-a

dispus citarea pârâtului prin publicitate în condițiile art. 95 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC S.T. SRL Arad invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei, urmând a dispune excluderea pârâtului din societate.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a

arătat că instanța de fond și instanța de apel au greșit, întrucât nu au luat

în considerare actul constitutiv al societății, precum și dispozițiile art. 191,

art. 192, art. 210 din Legea nr. 31/1990 în care se precizează fără echivoc că

mărirea capitalului social poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor

acționarilor; că deși instanța în motivarea deciziei face vorbire despre culpa

asociatului în bunul mers al societății, nu realizează faptul că societatea

este afectată în bunul mers; că asociatul a dat dovadă de rea-credință, nu s-a

mai interesat de aceasta încă din 2002 și nici nu și-a anunțat noul domiciliu,

pentru a fi contactat, deși avea această obligație legală.

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se precizează că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Recurenta a invocat în drept dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă raportarea la aceste dispoziții este

formală, dezvoltarea în fapt nepermițând încadrarea criticilor în motivul de

nelegalitate invocat pentru a face posibil controlul judiciar.

Nici motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanța de apel

reținând corect că nu sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 222

lit. a) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 222 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 31/1990, invocat de reclamantă drept temei al excluderii pârâtului,

poate fi exclus din societate „asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul

la care s-a obligat”.

Prin urmare, obligația asociatului de a

depune aportul subscris la constituirea capitalului social sau la majorarea

acestuia – în condițiile în care legea nu distinge – deși este o obligație

comercială în sensul art. 3 pct. 4 C. com., fiind certă, lichidă și exigibilă,

iar debitorul este de drept în întârziere conform art. 43 C. com., textul legal

anterior citat impune necesitatea punerii în întârziere a asociatului care a

neglijat îndeplinirea acestei obligații.

Fiind o condiție expres prevăzută după

cum rezultă, în mod evident, din textul legal anterior citat, consecința este

aceea că abia după îndeplinirea acestei formalități în conformitate cu

prevederile art. 1079 C. civ., se deschide dreptul la acțiune în excludere

împotriva asociatului debitor.

Din această perspectivă se constată că nu

sunt îndeplinite cerințele legale mai sus arătate, deoarece acestea

sancționează pe asociatul care, pus în întârziere nu aduce aportul la care s-a

obligat, ori în situația de față pârâtului nu i se poate imputa un asemenea

comportament deoarece pe de o parte din actul adițional, prin care a dobândit

calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat coasociatului

contravaloarea părților sociale dobândite, iar pe de altă parte pârâtul nu a avut

cunoștință despre majorarea de capital social hotărârea nefiindu-i adusă la

cunoștință.

Susținerea reclamantei că pârâtul nu și-a

adus aportul la bunul mers al societății, culpa acestuia putând echivala cu o

sancțiune, ducând la excluderea asociatului, nu poate fi primită așa cum corect

a reținut instanța de apel întrucât acesta deține numai 25% din capitalul

social al societății reclamante neputând influența în mod direct activitatea

acestei societăți, dat fiind că nu are nici o funcție de administrare sau

reprezentare a reclamantei, iar hotărârile adunării generale pot fi adoptate și

fără votul său.

Restul criticilor sunt străine de natura

cauzei și nu pot schimba soluția pronunțată.

Pentru considerentele expuse, recursul

este nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC S.T. SRL Arad împotriva deciziei nr. 204/A din 3 noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2009.