ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2824 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții M.D.H., ș.a., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin care solicitau să se constate că au dreptul la salarizare conform anexei nr. 1 la O.U.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2008, O.G. nr. 6/2007 și O.G.

nr. 8/2008, să fie obligat pârâtul la plata diferențelor salariale rezultate dintre nivelul de salarizare stabilit de anexa nr. 1 la aceste acte normative și nivelul la care au fost salarizați în această perioadă, conform anexei nr. 2. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanții și-au desfășurat activitatea, în calitate de funcționari publici, în cadrul Departamentului pentru comerț exterior și promovare economică din Ministerul Afacerilor Externe, departament care potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2002 s-a reorganizat ca Departament de Comerț Exterior, structură organizatorică fără personalitate juridică în aparatul de lucru al Guvernului.

Conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002, salariile de bază și indemnizațiile de conducere pentru funcțiile publice din aparatul Administrației Prezidențiale, Parlamentului, Guvernului (...) sunt prevăzute în anexa nr. 1. Reține prima instanță că, făcând parte din aparatul Guvernului, reclamanții erau salarizați potrivit dispozițiilor din anexa nr. 1 la această ordonanță de urgență. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, conform art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2003 a fost înființat Ministerul Economiei și Comerțului, prin reorganizarea Ministerului Industriei și Resurselor, precum și prin preluarea activității Departamentului de Politici Economice și a activității Departamentului de Comerț Exterior din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, departamente care au fost desființate.

Constată instanța de fond că, odată cu intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ, Departamentul de Comerț Exterior nu mai face parte din aparatul de lucru al Guvernului, ci din aparatul propriu al ministerului nou înființat, u lterior, urmând să facă parte din aparatul de lucru al Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, înființat potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2007, prin (...) preluarea activității în domeniul comerțului de la Ministerul Economiei și Comerțului. Arată prima instanță că O.U.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2006, O.G. nr. 6/2007 și O.G.

nr. 8/2008 stabilesc că personalul din aparatul Administrației Prezidențiale, Parlamentului, Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., Consiliului Legislativ, Consiliului Concurenței, Curții de Conturi, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Consiliului Național al Audiovizualului este salarizat în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 la aceste acte normative, în timp ce personalul din aparatul propriu al ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, al Inspecției Muncii, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă este salarizat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2. În consecință, reține instanța de fond, ulterior trecerii Departamentului de Comerț Exterior din aparatul de lucru al Guvernului în aparatul propriu al ministerelor nou înființate în subordinea cărora s-a aflat în mod succesiv, devin aplicabile, în ceea ce privește salarizarea personalului acestui departament, prevederile anexelor nr. 2 ale actelor normative care reglementează salarizarea personalului din instituțiile publice respective.

Instanța de fond a respins argumentul legal invocat de reclamanți, potrivit căruia personalul instituțiilor care se reorganizează sau își schimbă raporturile de subordonare ori care se înființează conform actelor normative invocate își menține, până la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituțiile publice, nivelul salarizării prevăzut prin actele normative în vigoare [ art. 18 alin. (5) din O.U.G. nr. 64/2003 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2007], reținând că prevederile legale invocate nu fac referire la menținerea nivelului de salarizare avut anterior reorganizării ci au în vedere împrejurarea că salarizarea se va face la nivelul prevăzut de actele normative în vigoare, nivel care se stabilește în funcție de instituția publică în care își desfășoară activitatea persoana supusă reorganizării și în raport de care urmează a fi aplicate, după caz, prevederile a nexelor nr. 1 sau 2 ale acestor acte normative.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții, reiterând argumentele invocate în fața primei instanțe și susținând, în esență, că hotărârea pronunțată de aceasta a fost dată cu interpretarea greșită a prevederilor art. 18 alin. (5) din O.U.G. nr. 64/2003 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2007. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Recurenții-reclamanți au calitatea de funcționari publici, desfășurându-și activitatea în cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici , „ Salariile de bază și indemnizațiile de conducere pen­tru funcțiile publice din aparatul propriu al ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, al Inspecției Muncii, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă sunt prevăzute în anexa nr. II.” Fiind angajați ai unui minister, recurenților le sunt, deci, aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 192/2002, mai sus citate, care fac trimitere la s alariile de bază prevăzute în anexa nr. II.

În acest sens sunt, de altfel, și prevederile art. 18 alin. (5) din O.U.G. nr. 64/2003 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2007 , invocate de recurenți, potrivit cărora personalul instituțiilor care se reorganizează sau își schimbă raporturile de subordonare ori care se înființează conform acestor acte normative își menține, până la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituțiile publice, nivelul salarizării prevăzut prin actele normative în vigoare. Dispoziții legale susmenționate fac, așadar, trimitere la legea de salarizare a funcționarilor publici în vigoare, care, în speță, este O.U.G. nr. 192/2002 și prevăd că aceasta se aplică în continuare, până la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituțiile publice.

Cum recurenții sunt funcționari publici în cadrul unui minister iar actul normativ în vigoare privind salarizarea funcționarilor publici, O.U.G. nr. 192/2002, prevede că „s alariile de bază (…) pen­tru funcțiile publice din aparatul propriu al ministerelor … sunt prevăzute în anexa nr. II”, în mod corect a apreciat instanța de fond că salarizarea acestora se face prin raportare la aceste dispoziții legale . Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă în raport cu situația de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.D.H., ș.a., împotriva sentinței nr. 2824 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.