ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 515/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr. 2824 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată
de reclamanții M.D.H., ș.a., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de
Afaceri, prin care solicitau să se constate că au dreptul la
salarizare conform anexei nr. 1 la O.U.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2008, O.G.
nr. 6/2007 și O.G. nr. 8/2008, să fie obligat pârâtul la plata
diferențelor salariale rezultate dintre nivelul de salarizare stabilit de
anexa nr. 1 la aceste acte normative și nivelul la care au fost
salarizați în această perioadă, conform anexei nr. 2.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții
și-au
desfășurat activitatea, în calitate de
funcționari publici, în cadrul Departamentului
pentru
comerț exterior și promovare economică din Ministerul Afacerilor
Externe, departament care potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2002 s-a reorganizat
ca
Departament de Comerț Exterior, structură organizatorică
fără personalitate juridică
în aparatul de lucru al Guvernului.
Conform art. 6
alin. (1) din O.U.G. nr. 192/2002, salariile de bază și
indemnizațiile
de conducere pentru funcțiile publice din
aparatul Administrației Prezidențiale,
Parlamentului, Guvernului (...) sunt
prevăzute în anexa nr. 1.
Reține
prima instanță că, făcând parte din aparatul Guvernului,
reclamanții erau salarizați potrivit
dispozițiilor din anexa nr. 1
la această ordonanță de urgență.
De asemenea,
se arată în considerentele sentinței atacate, conform art. 8 alin.
(1) din O.U.G. nr. 64/2003 a fost înființat Ministerul Economiei
și
Comerțului, prin reorganizarea Ministerului Industriei și Resurselor,
precum și
prin preluarea activității Departamentului de
Politici Economice și a activității Departamentului de
Comerț Exterior din cadrul aparatului de lucru al Guvernului,
departamente care au fost
desființate.
Constată
instanța de fond că, odată cu intrarea în vigoare a acestui din
urmă act normativ,
Departamentul de Comerț Exterior
nu mai face parte din aparatul de lucru al
Guvernului, ci
din aparatul propriu al ministerului nou înființat, u
lterior, urmând să facă
parte din aparatul de lucru al
Ministerului
pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și
Profesii Liberale,
înființat potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G.
nr. 24/2007, prin (...) preluarea activității în
domeniul comerțului de la Ministerul Economiei și Comerțului.
Arată prima instanță
că O.U.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2006, O.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 8/2008
stabilesc că personalul din
aparatul
Administrației Prezidențiale, Parlamentului, Guvernului, Înaltei Curți
de
Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă
Î.C.C.J., Consiliului Legislativ,
Consiliului
Concurenței, Curții de Conturi, Consiliului Național pentru
Studierea
Arhivelor
Securității și Consiliului Național al Audiovizualului este
salarizat în
conformitate cu
prevederile anexei nr. 1 la aceste acte normative, în timp ce personalul din aparatul
propriu al ministerelor, celorlalte
organe de specialitate ale administrației publice
centrale, al Casei Naționale de Pensii
și alte Drepturi de Asigurări Sociale, al
Inspecției
Muncii, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și
al Agenției
Naționale pentru
Ocuparea Forței de Muncă este salarizat în conformitate cu
prevederile
anexei nr. 2.
În
consecință, reține instanța de fond, ulterior trecerii
Departamentului de Comerț Exterior din aparatul de lucru al Guvernului în
aparatul propriu al ministerelor nou înființate în subordinea cărora
s-a aflat în mod succesiv, devin aplicabile, în ceea ce privește
salarizarea
personalului acestui departament, prevederile anexelor nr. 2 ale actelor
normative
care reglementează salarizarea personalului din instituțiile publice
respective.
Instanța
de fond a respins argumentul legal invocat de reclamanți, potrivit
căruia
personalul
instituțiilor care se
reorganizează
sau își schimbă raporturile de subordonare ori care se
înființează
conform
actelor normative invocate
își menține, până la data intrării în vigoare a noii legi a
salarizării personalului din
instituțiile publice, nivelul salarizării prevăzut prin actele
normative
în vigoare [
art. 18
alin. (5) din
O.U.G. nr. 64/2003 și
art. 11 din
O.U.G. nr. 24/2007], reținând că
prevederile legale invocate nu fac referire la menținerea
nivelului
de salarizare avut anterior reorganizării ci
au în vedere împrejurarea că
salarizarea se va face la nivelul prevăzut de actele normative în
vigoare, nivel care
se
stabilește în funcție de instituția publică în care
își desfășoară activitatea
persoana supusă reorganizării și în raport de care
urmează a fi aplicate, după caz, prevederile a
nexelor nr. 1
sau 2 ale acestor acte normative.
Împotriva acestei sentințe,
considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs reclamanții,
reiterând argumentele invocate în fața primei instanțe și
susținând, în esență, că hotărârea pronunțată
de aceasta a fost dată cu interpretarea greșită a prevederilor
art. 18
alin. (5) din O.U.G. nr. 64/2003
și
art. 11 din O.U.G. nr. 24/2007.
Examinând sentința atacată
în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de
recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în
cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea
constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în
continuare.
Recurenții-reclamanți
au
calitatea de funcționari publici, desfășurându-și
activitatea în cadrul
Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului
și Mediului de Afaceri.
Conform art. 6
alin. (2) din O.U.G. nr. 192/2002
privind reglementarea drepturilor de
natură salarială ale funcționarilor publici
, „
Salariile
de bază și indemnizațiile de conducere pentru funcțiile
publice din aparatul propriu al ministerelor, celorlalte organe de specialitate
ale administrației publice centrale, al Casei Naționale de Pensii
și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, al Inspecției Muncii, al
Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al
Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă sunt
prevăzute în anexa nr. II.”
Fiind
angajați ai unui minister, recurenților le sunt, deci, aplicabile
dispozițiile
art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 192/2002, mai sus
citate, care
fac trimitere la s
alariile de bază
prevăzute în
anexa nr. II.
În acest sens
sunt, de altfel, și prevederile
art. 18
alin. (5) din O.U.G. nr. 64/2003
și
art. 11 din O.U.G. nr. 24/2007
, invocate de recurenți,
potrivit cărora
personalul
instituțiilor care se
reorganizează
sau își schimbă raporturile de subordonare ori care se
înființează
conform acestor
acte normative
își menține, până la data intrării în vigoare a noii legi a
salarizării personalului din
instituțiile publice, nivelul salarizării prevăzut prin actele
normative
în vigoare.
Dispoziții legale
susmenționate fac, așadar, trimitere la legea de salarizare a
funcționarilor publici în vigoare, care, în speță, este O.U.G.
nr. 192/2002 și prevăd că aceasta se aplică în continuare,
până la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării
personalului din instituțiile publice.
Cum
recurenții sunt funcționari publici în cadrul unui minister iar actul
normativ în vigoare privind salarizarea funcționarilor publici,
O.U.G.
nr. 192/2002, prevede că „s
alariile de bază (…) pentru
funcțiile publice din aparatul propriu al ministerelor … sunt
prevăzute în anexa nr. II”, în mod corect a apreciat instanța de fond
că salarizarea acestora se face prin raportare la aceste dispoziții
legale
.
Pentru considerentele arătate, constatându-se
că, în cauză, instanța de fond a dat prevederilor legale
aplicabile o interpretare corectă în raport cu situația de fapt
dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se
sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanții M.D.H., ș.a., împotriva sentinței nr. 2824
din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 februarie 2010.