ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2259/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, sub nr. 21540/3/2008 T.D., T.A.M., T.C., T.R. și E.R.

au contestat dispoziția nr. 10827 din 18 aprilie 2008 a Primarului General al Municipiului București, solicitând anularea dispoziției și obligarea Municipiului București prin Primarul General să emită o nouă dispoziție cu privire la notificările înregistrate sub nr. 2757/2001 și 4674/2001 – referitoare la imobilul din București, prin care să le fie restituită în natură suprafața de 482,67 mp – teren liber de construcții și elemente de sistematizare și să li se acorde măsuri reparatorii pentru diferența de teren de 27,07 mp afectată de elemente de sistematizare precum și pentru construcțiile demolate – formate din locuința familială tip vilă, cu subsol, parter, etaj și pod (din cărămidă cu fundație din beton, acoperită cu tablă, formată din 4 apartamente în suprafață totală de 430,20 mp și construcția magazin în suprafață de 45 mp (subsol + parter).

În motivarea contestației s-a arătat că prin dispoziția nr. 10287 din 18 aprilie 2008 a Primarului Municipiului București s-a dispus acordarea numai a măsurilor reparatorii fără a se proceda și la restituirea în natură a terenului în suprafață de 482,67 mp, neafectat de elemente de sistematizare. Prin sentința civilă nr. 1371 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă a fost admisă în parte contestația reclamanților, anulându-se dispoziția nr. 10287/2008 a Primarului Municipiului București, în parte, în privința acordării măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate în suprafață de 43,20 mp situate în București.

Primarul a fost obligat să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate, astfel cum acestea au fost menționate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, prin procesul-verbal nr. 18803 din 28 mai 1941 și autorizațiile de construcție 002 din 19 august 1946 și 006 din 21 septembrie 1946. Prin sentință a fost respinsă cererea privitoare la restituirea în natură a terenului în suprafață de 482,67 mp. Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că în speță, construcțiile trecute în proprietatea statului fiind demolate, contestatorii sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii pentru acestea, astfel cum ele au fost individualizate la data trecerii imobilului în proprietatea statului atât în contractul de vânzare-cumpărare cât și în autorizațiile de construire.

Cât privește terenul, care a format obiectul exproprierii, acesta fiind afectat de elemente de sistematizare (alee de acces, trotuare, rețele edilitare și spații verzi, care ocupă funcțional întreaga suprafață de 500 mp, chiar dacă elementele de sistematizare afectează doar în parte terenul) instanța de fond a concluzionat că nu se poate dispune restituirea lui în natură, astfel că în cauză se impune acordarea măsurilor reparatorii, așa cum s-a procedat prin dispoziția contestată. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 66 A din 24 martie 2009 a admis apelul declarat de T.D., T.A.M., T.C., T.R. și E.I.R. împotriva sentinței nr. 1371 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Schimbând în parte sentința apelată Curtea a obligat Municipiul București prin Primar să propună măsuri reparatorii prin echivalent și pentru construcțiile demolate situate în București, sector 3, astfel cum existau la momentul naționalizării în 1950 respectiv locuința tip vilă cu P + E + mansardă, formată din 4 apartamente, precum și pentru construcția parter în suprafață de 43,20 mp.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a concluzionat că în mod corect prima instanță a reținut că terenul este afectat de elemente de sistematizare, respingând sub acest aspect contestația privind restituirea parțială în natură a terenului, cu observația însă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiunile art. 11 din Legea nr. 10/2001, așa cum a reținut Tribunalul, întrucât preluarea imobilului în proprietatea statului nu s-a făcut prin expropriere ci prin naționalizare, în temeiul Decretului nr. 92/1950, demolarea construcțiilor intervenind la mai bine de 20 ani de la preluarea abuzivă a imobilului, când deja acesta se afla în proprietatea statului. Cât privește construcția curtea a reținut că la data preluării prin naționalizare, autorul reclamanților T.N.

deținea 4 apartamente (așa cum se menționează în anexa la Decretul nr. 92/1950) și o construcție magazie în suprafață de 43,20 mp în afara construcției parter situată în fața acestora și la care au fost făcute reparații și modificări. Cum nici magazia și nici construcția din față cu destinația de spațiu comercial nu au putut fi considerate apartamente, curtea a prezumat că cele 4 apartamente preluate prin Decretul nr. 92/1950 erau situate în această construcție care a fost ridicată anterior anului 1950. Din reconstituirea amprentei la sol a construcțiilor existente, realizată după planul de încadrare în zonă din 1965, a rezultat că suprafața totală construită a fost de 430,20 mp. Cât privește elementele din care erau edificate construcțiile, acestea urmează a fi identificate cu ocazia evaluării și stabilirii despăgubirilor în condițiile prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În recursul declarat de reclamanții-contestatori și motivat potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. împotriva deciziei nr. 66 A din 24 martie 2009 aceștia o critică cu privire la modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind restituirea terenului, în sensul că în mod greșit nu s-a dispus restituirea suprafeței de 482,67 mp din totalul de 510 mp aferent imobilului preluat de stat. - Astfel recurenții arată că instanța de fond le-a respins proba cu efectuarea unei expertize tehnice, de identificare a terenului și determinarea suprafeței libere de construcții și detalii de sistematizare, validând expertiza extrajudiciară depusă de reclamanți și necontestată de nici una din părți, pentru ca apoi prin sentința pronunțată și confirmată în apel, să nu facă cea mai elementară referire la raportul de expertiză.

Instanța de apel a achiesat la opinia instanței de fond, respingând cererea de restituire în natură a terenului și susținând că situația reală a terenului a reieșit din probele administrate. Or expertiza și probele administrate în cauză au evidențiat o cu totul altă situație de fapt și anume că suprafața de 482,67 mp din teren nu este afectată de elemente de sistematizare și că terenurile învecinate celui în litigiu au fost retrocedate în natură. În recursul declarat de Primăria Municipiului București întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se critică decizia pronunțată în apel prin aceea că în mod greșit s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru locuința tip vilă cu P + E + mansardă formată din 4 apartamente, deoarece reclamanții constructori nu au probat dreptul de proprietate al autorilor lor asupra acestei construcții.

Recursul reclamanților-contestatori este întemeiat. Curtea de Apel București a confirmat soluția instanței de fond privitoare la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 482,67 mp din cei 500 mp – a cărui restituire s-a solicitat în natură de către contestatori, reținând că acesta este afectat de elemente de sistematizare. Nici în motivarea instanței de fond și nici aceleia de apel nu se face trimitere la probatoriile pe care instanțele și-au sprijinit soluțiile. Mai mult, instanța de fond prin încheierea din 04 septembrie 2008, respinge proba cu expertiză topografică solicitată de contestatori reiterată în apel, cu motivarea că la dosar există o expertiză topografică necontestată de intimată.

Expertiza extrajudiciară depusă la dosar și care evidențiază existența unor zone libere de elemente de sistematizare nu este examinată de instanța de fond, deși aceasta și-a însușit-o respingând proba cu expertiză topo solicitată și tot astfel procedează și instanța de apel care ignoră criticile apelanților-contestatori sub acest aspect. În condițiile în care expertiza existentă la dosar este extrajudiciară, iar Primăria Municipiului București prin Serviciul Documentații urbanism atestă prin adresa nr. 36695 din 17 iulie 2002 că terenul în litigiu este parțial afectat circulației (pag. 101 vol. I), aspect confirmat și de Serviciul cadastru imobiliar edilitar (prin adresa fără nr. pag.

124 vol. I) și anume că din cei 540 mp teren numai aproximativ 40 mp sunt afectați trotuarului și aleii de acces, restul fiind teren liber de construcții 3027/6/2007 se impune, pentru legala soluționare a cauzei cu respectarea principiului instituit de art. 7 din Legea nr. 10/2001 și a aceluia al nemijlocirii, administrarea unei expertize topografice destinată să identifice terenul în litigiu și existența suprafeței libere de construcții și detalii de sistematizare – inclusiv traseul acestora. Întrucât prin adresa nr. 3027/6/2007 Serviciul de cadastru a comunicat (pag. 116 vol. I) că spațiul verde existent pe teren a fost recent amenajat, expertul va determina data amenajării spațiului verde și în același sens recurenții-reclamanți vor administra probe cu acte – aceasta în scopul unei corecte aplicări a pct. 10.3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007. Întrucât din perspectiva celor mai sus arătate fondul cauzei a rămas parțial nesoluționat, în temeiul art. 313 C. proc. civ. se impune admiterea recursului reclamanților, casarea deciziei nr. 66 A din 24 martie 2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București. Cât privește recursul declarat de Primăria Municipiului București, acesta va fi anulat în temeiul art. 133 C. proc. civ. coroborat cu art. 302 lit. d) C. proc. civ., întrucât semnatarul recursului nu a depus la dosar mandatul ce i-a fost acordat în acest scop din partea Primarului General, deși în acest scop s-a acordat un termen, Municipiul București prin primar, fiind citat cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții T.D., T.A.M., T.C., T.R. și E.I.R. împotriva deciziei nr. 66 A din 24 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Anulează recursul formulat de Primăria Municipiului București prin Primarul General împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2010.