ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2259/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, sub nr. 21540/3/2008 T.D., T.A.M., T.C., T.R. și E.R.

au contestat dispoziția nr. 10827 din 18 aprilie 2008 a Primarului General al

Municipiului București, solicitând anularea dispoziției și obligarea Municipiului

București prin Primarul General să emită o nouă dispoziție cu privire la

notificările înregistrate sub nr. 2757/2001 și 4674/2001 – referitoare la

imobilul din București, prin care să le fie restituită în natură suprafața de

482,67 mp – teren liber de construcții și elemente de sistematizare și să li se

acorde măsuri reparatorii pentru diferența de teren de 27,07 mp afectată de

elemente de sistematizare precum și pentru construcțiile demolate – formate din

locuința familială tip vilă, cu subsol, parter, etaj și pod (din cărămidă cu

fundație din beton, acoperită cu tablă, formată din 4 apartamente în suprafață

totală de 430,20 mp și construcția magazin în suprafață de 45 mp (subsol +

parter).

În motivarea contestației s-a arătat

că prin dispoziția nr. 10287 din 18 aprilie 2008 a Primarului Municipiului

București s-a dispus acordarea numai a măsurilor reparatorii fără a se proceda

și la restituirea în natură a terenului în suprafață de 482,67 mp, neafectat de

elemente de sistematizare.

Prin sentința civilă nr. 1371 din 11

septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă a fost admisă în

parte contestația reclamanților, anulându-se dispoziția nr. 10287/2008 a

Primarului Municipiului București, în parte, în privința acordării măsurilor

reparatorii pentru construcțiile demolate în suprafață de 43,20 mp situate în

București. Primarul a fost obligat să propună măsuri reparatorii prin

echivalent pentru construcțiile demolate, astfel cum acestea au fost menționate

în contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția

Notariat, prin procesul-verbal nr. 18803 din 28 mai 1941 și autorizațiile de

construcție 002 din 19 august 1946 și 006 din 21 septembrie 1946.

Prin sentință a fost respinsă

cererea privitoare la restituirea în natură a terenului în suprafață de 482,67

mp.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a

reținut că în speță, construcțiile trecute în proprietatea statului fiind

demolate, contestatorii sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii

pentru acestea, astfel cum ele au fost individualizate la data trecerii

imobilului în proprietatea statului atât în contractul de vânzare-cumpărare cât

și în autorizațiile de construire.

Cât privește terenul, care a format

obiectul exproprierii, acesta fiind afectat de elemente de sistematizare (alee

de acces, trotuare, rețele edilitare și spații verzi, care ocupă funcțional

întreaga suprafață de 500 mp, chiar dacă elementele de sistematizare afectează

doar în parte terenul) instanța de fond a concluzionat că nu se poate dispune

restituirea lui în natură, astfel că în cauză se impune acordarea măsurilor

reparatorii, așa cum s-a procedat prin dispoziția contestată.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr.

66 A din 24 martie 2009 a admis apelul declarat de T.D., T.A.M., T.C., T.R. și E.I.R.

împotriva sentinței nr. 1371 din 11 septembrie 2008 a Tribunalului București,

secția a IV-a civilă.

Schimbând în parte sentința apelată

Curtea a obligat Municipiul București prin Primar să propună măsuri reparatorii

prin echivalent și pentru construcțiile demolate situate în București, sector

3, astfel cum existau la momentul naționalizării în 1950 respectiv locuința tip

vilă cu P + E + mansardă, formată din 4 apartamente, precum și pentru

construcția parter în suprafață de 43,20 mp.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel a concluzionat că în mod corect prima instanță a reținut că

terenul este afectat de elemente de sistematizare, respingând sub acest aspect

contestația privind restituirea parțială în natură a terenului, cu observația

însă, că în cauză nu sunt incidente dispozițiunile art. 11 din Legea nr. 10/2001,

așa cum a reținut Tribunalul, întrucât preluarea imobilului în proprietatea

statului nu s-a făcut prin expropriere ci prin naționalizare, în temeiul

Decretului nr. 92/1950, demolarea construcțiilor intervenind la mai bine de 20

ani de la preluarea abuzivă a imobilului, când deja acesta se afla în

proprietatea statului.

Cât privește construcția curtea a

reținut că la data preluării prin naționalizare, autorul reclamanților T.N.

deținea 4 apartamente (așa cum se menționează în anexa la Decretul nr. 92/1950) și o construcție magazie în suprafață de 43,20 mp în afara construcției

parter situată în fața acestora și la care au fost făcute reparații și

modificări.

Cum nici magazia și nici construcția

din față cu destinația de spațiu comercial nu au putut fi considerate

apartamente, curtea a prezumat că cele 4 apartamente preluate prin Decretul nr.

92/1950 erau situate în această construcție care a fost ridicată anterior

anului 1950. Din reconstituirea amprentei la sol a construcțiilor existente,

realizată după planul de încadrare în zonă din 1965, a rezultat că suprafața totală construită a fost de 430,20 mp.

Cât privește elementele din care

erau edificate construcțiile, acestea urmează a fi identificate cu ocazia

evaluării și stabilirii despăgubirilor în condițiile prevăzute în titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

În recursul declarat de

reclamanții-contestatori și motivat potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

împotriva deciziei nr. 66 A din 24 martie 2009 aceștia o critică cu privire la

modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind restituirea terenului,

în sensul că în mod greșit nu s-a dispus restituirea suprafeței de 482,67 mp

din totalul de 510 mp aferent imobilului preluat de stat.

- Astfel recurenții arată că

instanța de fond le-a respins proba cu efectuarea unei expertize tehnice, de

identificare a terenului și determinarea suprafeței libere de construcții și

detalii de sistematizare, validând expertiza extrajudiciară depusă de

reclamanți și necontestată de nici una din părți, pentru ca apoi prin sentința

pronunțată și confirmată în apel, să nu facă cea mai elementară referire la

raportul de expertiză.

Instanța de apel a achiesat la

opinia instanței de fond, respingând cererea de restituire în natură a

terenului și susținând că situația reală a terenului a reieșit din probele

administrate.

Or expertiza și probele administrate

în cauză au evidențiat o cu totul altă situație de fapt și anume că suprafața

de 482,67 mp din teren nu este afectată de elemente de sistematizare și că

terenurile învecinate celui în litigiu au fost retrocedate în natură.

În recursul declarat de Primăria

Municipiului București întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

se critică decizia pronunțată în apel prin aceea că în mod greșit s-a dispus

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru locuința tip vilă cu P +

E + mansardă formată din 4 apartamente, deoarece reclamanții constructori nu au

probat dreptul de proprietate al autorilor lor asupra acestei construcții.

Recursul reclamanților-contestatori

este întemeiat.

Curtea de Apel București a confirmat

soluția instanței de fond privitoare la acordarea măsurilor reparatorii pentru

terenul în suprafață de 482,67 mp din cei 500 mp – a cărui restituire s-a

solicitat în natură de către contestatori, reținând că acesta este afectat de

elemente de sistematizare.

Nici în motivarea instanței de fond

și nici aceleia de apel nu se face trimitere la probatoriile pe care instanțele

și-au sprijinit soluțiile.

Mai mult, instanța de fond prin

încheierea din 04 septembrie 2008, respinge proba cu expertiză topografică

solicitată de contestatori reiterată în apel, cu motivarea că la dosar există o

expertiză topografică necontestată de intimată.

Expertiza extrajudiciară depusă la

dosar și care evidențiază existența unor zone libere de elemente de

sistematizare nu este examinată de instanța de fond, deși aceasta și-a

însușit-o respingând proba cu expertiză topo solicitată și tot astfel

procedează și instanța de apel care ignoră criticile apelanților-contestatori

sub acest aspect.

În condițiile în care expertiza

existentă la dosar este extrajudiciară, iar Primăria Municipiului București

prin Serviciul Documentații urbanism atestă prin adresa nr. 36695 din 17 iulie 2002

că terenul în litigiu este parțial afectat circulației (pag. 101 vol. I),

aspect confirmat și de Serviciul cadastru imobiliar edilitar (prin adresa fără

nr. pag. 124 vol. I) și anume că din cei 540 mp teren numai aproximativ 40 mp

sunt afectați trotuarului și aleii de acces, restul fiind teren liber de

construcții 3027/6/2007 se impune, pentru legala soluționare a cauzei cu

respectarea principiului instituit de art. 7 din Legea nr. 10/2001 și a aceluia

al nemijlocirii, administrarea unei expertize topografice destinată să

identifice terenul în litigiu și existența suprafeței libere de construcții și

detalii de sistematizare – inclusiv traseul acestora.

Întrucât prin adresa nr. 3027/6/2007

Serviciul de cadastru a comunicat (pag. 116 vol. I) că spațiul verde existent

pe teren a fost recent amenajat, expertul va determina data amenajării

spațiului verde și în același sens recurenții-reclamanți vor administra probe

cu acte – aceasta în scopul unei corecte aplicări a pct. 10.3 din normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Întrucât din perspectiva celor mai

sus arătate fondul cauzei a rămas parțial nesoluționat, în temeiul art. 313 C.

proc. civ. se impune admiterea recursului reclamanților, casarea deciziei nr. 66

A din 24 martie 2009 și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel

București.

Cât privește recursul declarat de

Primăria Municipiului București, acesta va fi anulat în temeiul art. 133 C.

proc. civ. coroborat cu art. 302 lit. d) C. proc. civ., întrucât semnatarul

recursului nu a depus la dosar mandatul ce i-a fost acordat în acest scop din

partea Primarului General, deși în acest scop s-a acordat un termen, Municipiul

București prin primar, fiind citat cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții T.D.,

T.A.M., T.C., T.R. și E.I.R. împotriva deciziei nr. 66 A din 24 martie 2009 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală.

Casează decizia și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Anulează recursul formulat de Primăria

Municipiului București prin Primarul General împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

aprilie 2010.