ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 3 aprilie 2009

sub nr. 2637/P/2009 s-a înregistrat la

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați plângerea numitului U.P. din

municipiul Galați prin care solicita să fie

efectuate

cercetări față de magistrații judecători: B.M.

(din cadrul Curții de Apel Galați) și M.L., precum

și față de grefierul P.M. (din cadrul

Tribunalului Galați)

pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor

prev. de art. 246 C. pen. și complicitate la deturnarea de bani

publici...".

Î

ntrucât plângerea era îndreptată împotriva unui

magistrat judecător de la Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Galați a emis ordonanța nr.

2637/P/2009 din data de

16 iulie 2009 prin care s-a dispus declinarea

competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție conform dispozițiilor art. 29

pct. l lit. f) C. proc. pen., fiind

înregistrat

sub nr. 994/P/2009 din data de 3 august 2009.

Cu ocazia audierii pentru precizarea obiectului

plângerii persoana vătămată a declarat că „... formulez plângere penală

împotriva magistratului M.L., împotriva

grefierului P.M., împotriva magistratului B.M. motivat

de faptul că în

cursul anilor 2005 - 2008 au acoperit sute de

documente

fiscale ce au stat la baza unor sentințe civile și comerciale

pronunțate la date diferite cu același număr 292

și în care nu erau

deasemeni același dator pt. SC P.F. SRL Galați..."

(fila 4).

A susținut petiționarul și

faptul că „... judecătoarea B.M.

a comunicat că în dosarul nr. 163/LJ/2005 nu s-a început

procedura de insolvență și nu a

depus la instanță această sentință din data pronunțării...".

Î

n finalul declarației persoana vătămată a solicitat

să fie efectuate cercetări „...pentru deturnare de bani publici ce au fost

achitați de SC P.F. SRL Galați în perioada anilor

2000 -2004 de circa 1.272.000.000 lei...".

La plângerea formulată U.P. a anexat copiile mai

multor înscrisuri: sentințe, adrese de comunicare

și furnizare de

informații etc. (filele 2-3; 7-14).

Analizând actele premergătoare efectuate în cauză a

rezultat că la data de 5 iulie 2005 Tribunalul Galați, secția comercială, a

pronunțat sentința civilă nr. 292/2005 în dosarul nr. 163/LJ/2005 având ca

obiect „cerere creditori Administrația Finanțelor Publice

Galați pentru declanșarea procedurii reorganizării

judiciare și a

falimentului împotriva

debitoarei SC P.F. SRL

Galați."

Sentința civilă a fost

pronunțată de magistratul judecător

M.L. și redactată de grefierul P.M.

(filele 2, 3).

Deși persoana vătămată a făcut referire la

magistratul

judecător B.M. nu a prezentat

acțiunile, actele ori

înscrisurile care să-i fi cauzat vreo vătămare în

sensul dispozițiilor art. 246 C. pen. astfel că, față de judecătorul B.M. s-a

dispus neînceperea urmăririi penale.

Aceeași soluție de neînceperea

urmăririi penale s-a dispus și

față

de judecătorul M.L. și grefierul P.M.

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen. întrucât

fapta nu există.

S-a reținut că activitatea

magistratului judecător de a soluționa

o cauză dedusă judecății nu poate face obiectul verificărilor

procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și

Justiție, acest

atribut revenind instanțelor de control judiciar.

Pentru celelalte fapte sesizate

de U.P. s-a dispus

disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Galați

pentru cercetarea împrejurărilor în care au

fost folosite sumele de bani

reclamate de persoana vătămată.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art.

10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc.

pen., art. 45 C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen., dispunându-se:

1.

Neînceperea urmăririi penale

fată de magistrații judecători:

B.M. (din cadrul Curții de Apel Galați) și M.L.

, precum și față de grefierul

P.M. (din cadrul

Tribunalului Galați) pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există.

2.

Disjungerea cauzei și declinarea

competenței de soluționare

în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați pentru

verificarea împrejurărilor în care au fost folosite sumele reclamate de

U.P.

La 04 ianuarie 2010, petiționara SC P.F. SRL

GALAȚI

prin reprezentant unic U.P. a depus la Secția

Penală

a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere ordonanței nr. 994/P/2009 din

14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică,

solicitând tragerea la răspundere penală, a intimaților

magistrați

judecători B.M. (din cadrul Curții de Apel Galați) și M.L., precum și față de

grefierul P.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, infracțiuni pretins

a fi fost săvârșite cu prilejul soluționării dosarului nr. 163/LJ/2005 având ca

obiect „cerere creditori Administrația

Finanțelor

Publice Galați pentru declanșarea procedurii reorganizării

judiciare și

a falimentului împotriva debitoarei SC P.F. SRL Galați", dosar în care la

data de 5 iulie 2005

Tribunalul Galați, secția

comercială, a pronunțat sentința civilă nr.

292/2005, cu privire la

intimata magistrat judecător B.M., petiționarul nu a indicat acțiunile, actele

ori înscrisurile

care să-i fi cauzat vreo

vătămare în sensul dispozițiilor art. 246 C. pen.

Pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, s-a

constituit dosarul nr. 40/1/2010 fixându-se prim

termen de judecată la

03 martie

2010.

La termenul din 03 martie 2010,

deși legal citat, petiționarul nu

s-a prezentat la instanță, însă a depus prin Serviciul

Registratură al acestei instanțe, concluzii scrise în susținerea plângerii

formulate, învederând instanței faptul că înțelege să se înscrie în fals cu

privire

la înscrisul aflat la

dosar, iar prin plângerea adresată instanței a

solicitat admiterea acesteia, desființarea ordonanței și a rezoluției și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii

urmăririi

penale față de cele trei intimate, iar reprezentantul

parchetului a solicitat respingerea plângerii formulată de către acesta

ca

nefondată.

Examinând plângerea formulată,

în conformitate cu dispozițiile

art.

278 ind. 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, a

constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Astfel, instanța a apreciat că intimații magistrații

judecători B.M. și M.L. și intimata grefier P.M.

, în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu au săvârșit

infracțiunile sesizate de către petiționar, prev.

de art. 246 C. pen.

Așadar, în raport de dispozițiile art. 2

alin. (3) din Legea nr. 303/2004, judecătorii sunt independenți iar, potrivit

atribuțiilor conferite de lege, pe baza probelor administrate în cauză și a

propriei convingeri, magistrații judecători sunt

liberi să aprecieze cu

privire la

soluțiile dispuse în cauzele ce le soluționează, urmând ca

instanța de

control judiciar să aprecieze asupra temeiniciei și legalității acestora.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în

concret, în ce

constă vătămarea adusă

intereselor sale, dar nu a produs probe în

dovedirea acestora, trebuie

precizat că nu orice încălcare a

dispozițiilor

procedurale cu ocazia desfășurării activității magistratului

judecător angajează răspunderea penală a acestuia

, ci doar dacă se

dovedește

reaua-credință cu care acționează acesta în scopul

prejudicierii

intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în

speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Eventuala netemeinice a hotărârilor pronunțate de

către

magistratul judecător cu ocazia

soluționării cauzei , putea fi criticată

într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de control

judiciar sesizată cu soluționarea căii de atac

respective. în speță,

petiționarul, a

avut calitatea de debitor în dosarul în legătură cu care

pretinde că

s-au săvârșit faptele reclamate, astfel încât își putea valorifica susținerile

în fața instanței de judecată.

Înalta Curte, a apreciat că din actele și

lucrările dosarului, nu

rezultă că

intimatele, au

săvârșit

infracțiunile sesizate de petiționar, iar în absenta dovezilor, actele emise de

către intimate în

exercitarea atribuțiilor

de serviciu au fost întocmit cu respectarea

dispozițiilor legale,

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunile prev. de art. 246 C.

pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație

și Justiție va respinge plângerea ca nefondată.

Î

n baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H

O T Ă R E Ș T E:

Respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționara SC P.F.

SRL GALAȚI prin reprezentant unic U.P.

împotriva ordonanței nr. 994/P/2009 din 14

octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de

urmărire penală și

criminalistică.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționara la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la

comunicare.

Pronunțată în ședință publică,

azi 03 martie 2010.