ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 856/2003

Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 82 din 7 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați următorii inculpați: 1. P.A. după cum urmează: - în baza art. 254 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., la 3 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. 2. A.M. după cum urmează: - în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., la 3 ani închisoare; - în baza art. 255 C. pen., la 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatului P.A. și A.M. pe o perioadă de 6 ani. Conform art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-au dispus măsurile de supraveghere la care sunt supuși cei doi inculpați pe durata termenului de încercare. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților P.A. și A.M. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2001 până la punerea în libertate pentru fiecare inculpat.

3. R.Șt.B. și 4. D.M. la câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. Conform art. 81 și art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 5 ani pentru fiecare inculpat. S-a atras atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2001, la 15 noiembrie 2001 pentru inculpatul R.Șt.B. și reținerea de o zi (10 noiembrie 2001) pentru inculpatul D.M.. Cei patru inculpați au fost obligați în solidar la plata sumei de 35.327.363 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă Compania Națională de Căi Ferate C.F.R.

S.A. Tipografia F. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: În seara de 9 noiembrie 2001, inculpatul P.A., controlor-poartă la Tipografia F., a acceptat propunerea inculpatului A.M. de a-i permite contra sumei de 300.000 lei să pătrundă în incinta tipografiei pentru a sustrage diferite bunuri. Conform înțelegerii inculpatul a permis intrarea în incinta societății a unui autovehicul, iar inculpații A.M., R.Șt.B. și D.M. au pătruns apoi prin efracție în depozit de unde au sustras 2 paleți în care se aflau 30.000 coli de hârtie Offset format 70 x 100 cm pe care i-au încărcat în mașină, care apoi a părăsit incinta tipografiei. În tot acest timp, inculpatul P.A.

a stat la poarta de acces după care s-a dus la depozit unde a fost găsit, de poliție, împreună cu ceilalți trei inculpați. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 552 din 12 septembrie 2002, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, reținând că pedepsele au fost just individualizate atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs susținând că s-a făcut o greșită individualizare a pedepselor sub aspectul modalității de executare. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Curtea apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, făcându-se o corectă evaluare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

și sunt de natură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pe de altă parte având în vedere elementele care circumstanțiază persoana fiecărui inculpat, inclusiv comportarea sinceră și regretul manifestat pe tot parcursul procesului pentru faptele comise, corect s-a apreciat, în cazul inculpaților R.Șt.B. și D.M., că scopul pedepsei se poate realiza și fără executarea acesteia și în cazul celorlalți doi inculpați că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și chiar fără executarea pedepsei nu vor mai săvârși infracțiuni. Fiind întrunite și celelalte condiții pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. și respectiv ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86 1 C. pen., Curtea constată că nu există nici un motiv care să justifice înlăturarea acestor dispoziții și executarea pedepselor prin privare de libertate.

Examinând cauza din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel încât, va respinge recursul ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Întrucât, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 552 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații A.M., P.A., R.Șt.B. și D.M. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2003.