ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 856/2003

Deliberând asupra recursului de față

constată:

Prin sentința penală nr. 82 din 7

februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost

condamnați următorii inculpați:

- în baza art. 254 alin. (1) C.

pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.;

- în baza art. 26, raportat la art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

- în baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., la 3 ani închisoare;

- în baza art. 255 C. pen., la 6

luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate

inculpatului P.A. și A.M. pe o perioadă de 6 ani.

Conform art. 86

3

alin.

(1) C. pen., s-au dispus măsurile de supraveghere la care sunt supuși cei doi

inculpați pe durata termenului de încercare.

S-a atras atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților P.A. și A.M.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedepsele aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la 10

noiembrie 2001 până la punerea în libertate pentru fiecare inculpat.

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i) C. pen.

Conform art. 81 și art. 82 C. pen.,

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 5 ani pentru

fiecare inculpat.

S-a atras atenția fiecărui inculpat

asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 10 noiembrie 2001,

la 15 noiembrie 2001 pentru inculpatul R.Șt.B. și reținerea de o zi (10

noiembrie 2001) pentru inculpatul D.M..

Cei patru inculpați au fost obligați

în solidar la plata sumei de 35.327.363 lei cu titlu de despăgubiri către

partea civilă Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. Tipografia F.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În seara de 9 noiembrie 2001,

inculpatul P.A., controlor-poartă la Tipografia F., a acceptat propunerea

inculpatului A.M. de a-i permite contra sumei de 300.000 lei să pătrundă în

incinta tipografiei pentru a sustrage diferite bunuri.

Conform înțelegerii inculpatul a

permis intrarea în incinta societății a unui autovehicul, iar inculpații A.M.,

R.Șt.B. și D.M. au pătruns apoi prin efracție în depozit de unde au sustras 2

paleți în care se aflau 30.000 coli de hârtie Offset format 70 x 100 cm pe care

i-au încărcat în mașină, care apoi a părăsit incinta tipografiei.

În tot acest timp, inculpatul P.A. a

stat la poarta de acces după care s-a dus la depozit unde a fost găsit, de

poliție, împreună cu ceilalți trei inculpați.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 552 din 12 septembrie 2002, a respins apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, reținând că pedepsele

au fost just individualizate atât în ceea ce privește cuantumul, cât și

modalitatea de executare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a declarat recurs susținând că s-a făcut o greșită individualizare a

pedepselor sub aspectul modalității de executare.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este

fondat.

Curtea apreciază că pedepsele

aplicate au fost just individualizate, făcându-se o corectă evaluare a

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și sunt de natură

să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pe de altă parte având în vedere

elementele care circumstanțiază persoana fiecărui inculpat, inclusiv

comportarea sinceră și regretul manifestat pe tot parcursul procesului pentru

faptele comise, corect s-a apreciat, în cazul inculpaților R.Șt.B. și D.M., că

scopul pedepsei se poate realiza și fără executarea acesteia și în cazul

celorlalți doi inculpați că pronunțarea condamnării constituie un avertisment

pentru aceștia și chiar fără executarea pedepsei nu vor mai săvârși

infracțiuni.

Fiind întrunite și celelalte

condiții pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

conform art. 81 C. pen. și respectiv ale suspendării executării pedepsei sub

supraveghere conform art. 86

1

C. pen., Curtea constată că nu există

nici un motiv care să justifice înlăturarea acestor dispoziții și executarea

pedepselor prin privare de libertate.

Examinând cauza din oficiu, Curtea

constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în

considerare în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel

încât, va respinge recursul ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Întrucât, potrivit art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariile

pentru apărătorul desemnat din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 552 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I

penală, privind pe inculpații A.M., P.A., R.Șt.B. și D.M.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

februarie 2003.