ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 439/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

La data de 4 decembrie 2006,

contestatorii P.S.M.C. și I.M. au solicitat în contradictoriu cu intimatul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia din urmă la

plata despăgubirilor bănești reprezentând contravaloarea imobilelor

identificate cu nr. topo. 2220/2, 2221 și 1222, înscrise în C.F. nr. 17.765

Salonta, ce au aparținut antecesorilor contestatorilor, conform înscrierii din

C.F. 3701 Salonta, imobile preluate de Statul Român cu titlu de naționalizare.

În motivarea acțiunii, contestatorii

au arătat că au calitatea de moștenitori ai proprietarului tabular D.I.,

înscris în C.F. 3701 Salonta, sub B 7 – 9.

Întrucât situația juridică actuală

face imposibilă restituirea în natură a acestuia, contestatorii au solicitat

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc.

Intimatul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 166 din 21

mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a

constatat calitatea de persoană îndreptățită a contestatorilor la despăgubiri

bănești în cuantum de 3.534.000 lei reprezentând contraechivalentul imobilelor

identificate la nr. Top. 2220/2, 2221 și 2222 înscris în C.F. 17765,

reprezentând în natură teren cu construcție.

A fost obligată pârâta la plata

acestei sume de bani către contestatori.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Imobilul în litigiu a fost

proprietatea tabulară a numitului D.I. acesta fiind înscris în C.F. 3701

Salonta sub poziția B 7 – 9.

Ulterior imobilul a fost preluat de către

Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, intabulându-și dreptul de

proprietate cu titlu de naționalizare în C.F. Salonta sub B 10, de unde

ulterior s-a transmis în C.F. 17765 Salonta, în proprietatea societății SC S.Z.T.P.

SRL.

În baza raportului de atribuire în

natură încheiat de lichidator judiciar și autentificat sub nr. 3865/2006 de BNP

S.D.A., imobilul a fost atribuit în natură către persoane fizice, și s-a

intabulat în C.F. sub poziția 4 – 6.

Întrucât imobilul nu mai poate fi

restituit în natură, iar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că

valoarea imobilelor preluate abuziv este de 3.534.000 lei, contestatoarele sunt

îndreptățite la plata acestei despăgubiri.

A mai reținut prima instanță, că

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice

este neîntemeiată, făcând trimitere la hotărârea pronunțată în cauza Radu

împotriva României de către C.E.D.O.

Sub acest aspect, raționamentul

curții, valabil și în prezent, este acela că Fondul Proprietatea nu

funcționează, după cum nu este funcțională nici Comisia Centrală de Acordare a

Despăgubirilor.

În aceste condiții, a recunoaște

contestatorilor un drept, fără însă a le da posibilitatea de a și beneficia

practic de el, înseamnă a recunoaște și a proteja un drept iluzoriu, golit de

conținut, ceea ce este inadmisibil în condițiile art. 11 și art. 20 din

Constituția României.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor criticând-o ca

nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- în speță, calitatea procesuală

pasivă o are Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;

- o eventuală soluție de obligare la

plata despăgubirilor ar fi fără efect, întrucât acestea sunt acordate de

Comisia Centrală;

- practica C.E.D.O. este în

neconcordanță cu legislația în vigoare, fiind de notorietate că fondul

Proprietatea este funcțional;

- deținătorul imobilului în litigiu

este SC P. SRL.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 16/2009 – A din 5 februarie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor,

reținând în considerente că a accepta punctul de vedere al apelantului ar

însemna prejudicierea în continuare a reclamanților, în condițiile în care nici

fondul „Proprietatea” și nici Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor

nu funcționează în mod susceptibil de a duce la acordarea efectivă a unei

despăgubiri reclamanților.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de

nelegalitate, recurentul a susținut în esență următoarele:

În speță, calitate procesuală pasivă

au Primarul, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

nicidecum Ministerul Finanțelor Publice.

Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 „în cazul în care unitatea deținătoarea nu a fost identificată,

persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul

Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat

termenul prevăzut la alin. (1) dacă nu a primit comunicare din partea

primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau,

după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de lege”.

Or, deținătorul imobilului în

litigiu este S.C. P. SRL care și-a schimbat denumirea în SC S.Z.T.P.

A mai arătat recurentul că, fondul

Proprietatea este o societate comercială pe acțiuni, constituită în

conformitate cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și este

funcțională.

Față de cele expuse, recurentul a

solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii față de această instituție.

Recursul este fondat.

Calitatea procesuală pasivă

presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se

pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

În cadrul procesual reglementat de

Legea nr. 10/2001, raportul juridic se naște între persoana îndreptățită la

măsuri reparatorii și entitatea deținătoare a bunului.

Statul Român poate fi subiect al

raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, doar în

situația de excepție reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în

care unitatea deținătoare nu poate fi identificată.

În speță, reclamantul la data de 10

octombrie 2001 a notificat unitatea deținătoare respectiv SC P. SA.

Așadar, în condițiile în care

niciuna dintre părți nu a pretins că deținătorul bunului este necunoscut și se

cunoaște cu certitudine că acesta este SC P. SA, art. 28 din Legea nr. 10/2001

nu este aplicabil în speță.

În raport cu cele expuse, Înalta

Curte în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice Bihor împotriva deciziei civile nr. 16 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Oradea.

Va casa decizia atacată precum și

sentința civilă nr. 166 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și pe

fond, va respinge acțiunea formulată de contestatorii P.S.M.C. și I.H.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bihor împotriva

deciziei civile nr. 16 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 166 din 21 mai 2008 a Tribunalului Bihor și, pe fond, respinge

acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 ianuarie 2010

.