ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 37/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 37/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 372 din 2 aprilie

2009, pronunțată de Tribunalul

București, secția

I

penală, s-a dispus în baza art. 20 raportat la

art. 174 -175 lit. i) C. pen.

, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., condamnarea inculpatului U.M. la 11 ani închisoare cu aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe o durată de 10 ani după

executarea

pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen. s-a dedus prevenția acestuia de la 16 mai 2008, la zi.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la 11.741,2 lei,

daune

materiale către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București.

S-a luat act că

partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de

2500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 3 februarie 2008,

partea vătămată B.V., însoțită de martorul P.P. s-a deplasat la restaurantul

„Atlantic" din București pentru a

achita martorului C.C.P. o sumă de bani restantă de la o petrecere la

care cei doi participaseră anterior în localul respectiv.

Partea vătămată și martorii P.P. și C.C.P. s-au

așezat

la o masă lângă bar, timp în care la

masa învecinată s-a așezat un grup de persoane,

respectiv inculpatul U.M.,

martorii C.E. și G.M.V. și un individ rămas neindentiflcat, cunoscut sub

porecla „P.". Acesta din urmă s-a deplasat la un moment dat lângă o masă

alăturată, unde se aflau câteva tinere, începând să danseze, fapt ce le-a

deranjat pe fete. A intervenit martorul

C.C.P.,

patronul barului, care 1-a condus pe numitul P. la masa la

care se afla grupul inculpatului. Intervenția

martorului a generat un conflict între acesta și ocupanții mesei, una din

persoanele aflate la masa inculpatului, încercând să-1 lovească pe martor. În

ajutorul lui C.C.P. au intervenit partea

vătămată și martorul P.P., încercând să determine grupul inculpatului să

părăsească localul. In busculada creată la ieșirea din restaurant,

inculpatul U.M.

a luat dintr-o navetă două

sticle, a spart una dintre ele de podea și cu cealaltă a

amenințat pe

partea vătămată și pe martorii C. și P.

Inculpatul, care

rămăsese în urma grupului său a scos din buzunar un cuțit cu lama de 20 cm cu

care a început să gesticuleze și să amenințe. Partea vătămată s-a

îndreptat spre inculpat pentru a-l imobiliza,

moment în care a fost lovit de inculpat în

abdomen din

față spre înapoi.

În urma agresiunii, partea vătămată a fost

internată la Spitalul Clinic de Urgență București cu diagnosticul „plagă penetrantă

prin înjunghiere", leziunile

cauzate

necesitând 30 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei.

Situația de fapt

expusă a fost reținută de instanța de fond pe baza declarațiilor părții

vătămate și ale martorilor C.C.P., G.M.V. și

P.P. date în cursul urmăririi penale, toate

aceste persoane relatând în mod identic că la momentul la care grupul său se

afla lângă ușa barului, U.M. a

început

să fluture un cuțit pe care îl avea asupra sa, partea vătămată a încercat să-1

prindă de mâini și în acest moment, inculpatul a lovit-o cu cuțitul de

jos în sus, în zona stomacului.

Împotriva

sentinței instanței de fond a declarat apel inculpatul U.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei

condamnări

pentru infracțiunea de tentativă

de omor, a greșitei încadrări juridice dată faptei, nereținerea legitimei

apărări și greșita individualizare a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 193/A din 2 octombrie

2009 pronunțată de Curtea de

Apel București,

secția

I

penală, s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul

U.M. împotriva sentinței penale nr.

372 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

I

penală.

În temeiul art. 383 alin. (1/1) C. proc. pen.,

raportat la art. 300/2 C. proc. pen.

și

art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a

dedus arestarea preventivă de la 16 mai 2008, la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a

fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 400 lei.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect

stabilită de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, din

care rezultă fără dubiu că inculpatul este autorul agresiunii din 3 februarie

2008 asupra părții vătămate B.V.

Chiar dacă

inculpatul, pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine nesinceră, de

negare a faptei reținută în sarcina sa,

vinovăția acestuia a fost stabilită pe baza

declarațiilor martorilor audiați în cauză și ale

părții vătămate, a proceselor verbale de

recunoaștere de

pe planșa foto.

În raport de

situația de fapt reținută, instanța de apel a apreciat că încadrarea

juridică este corectă. S-a reținut că, pe fondul unui conflict spontan,

inculpatul a

aplicat o lovitură de cuțit

părții vătămate în zona abdomenului, în partea dreaptă,

provocându-i o plagă penetrantă, care a necesitat

pentru vindecare 30 zile de îngrijiri

medicale și a pus în primejdie

viața victimei.

S-a arătat că

instrumentul folosit de inculpat, un cuțit de lama de aproximativ

20-25 cm apt de a produce moartea și zona vitală vizată constituie

elemente semnificative în aprecierea intenției de a ucide, atâta timp cât, în

lipsa unei

intervenții chirurgicale, exista

riscul eminent de moarte a victimei, aspect menționat

și în raportul

medico-legal.

În ce privește

critica referitoare la neaplicarea art. 73 lit. a) teza

I

C. pen.,

instanța de

apel a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru

existenta excesului scuzabil.

Din examinarea materialului probator de la

dosar nu rezultă că martorul C.C.P. ar fi declanșat conflictul dintre părți,

acțiunea acestuia

constând doar în

apostrofarea numitului „P." pentru faptul că a deranjat ordinea în

restaurant, al cărui patron era martorul și conducerea acestuia la masa la care

se aflau celelalte persoane din grupul inculpatului. La solicitarea martorului C.C.P.

de a achita consumația și a părăsi locația, aceste din urmă persoane au fost

cele

care l-au agresat pe martor, fapt care a determinat și intervenția

părții vătămate B.V. și a martorului P.P.

Și sub aspectul

pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că instanța de fond

a făcut o corectă individualizare, în

raport de prevederile art. 72 C. pen.

Împotriva

hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul U.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul încadrării

juridice a faptei, al vinovăției inculpatului și al pedepsei aplicate.

A solicitat în principal schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă și achitarea inculpatului,

iar în subsidiar, redozarea pedepsei.

A mai solicitat

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea

administrării probelor care nu au fost

administrate, respectiv audierea martorilor

A.A. și M.C.

zis „P.".

Recursul

inculpatului este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, se

constată că situația de fapt,

vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică dată faptei comise au fost corect stabilite

de instanța de fond și menținute de instanța de apel.

Astfel, deși

inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, din declarațiile părții vătămate,

ale martorilor C.C.P., P.P. și G.M.V.

, din procesele

verbale de recunoaștere de pe planșele foto și raportul de

expertiză medico-legală rezultă fără dubiu că în

ziua de 3 februarie 2008, partea

vătămată a fost lovită cu un cuțit de

inculpatul U.M. Inculpatul a fost recunoscut de partea vătămată și de martori,

de pe planșele foto, în prezența

procurorului

și a organelor de cercetare penală, iar descrierea făcută inculpatului a

corespuns

întocmai cu semnalmentele acestuia.

Declarațiile date în faza de urmărire penală de

către partea vătămată și

martorii

menționați descriu modul în care s-au desfășurat evenimentele, neexistând

nicio contradicție între acestea și din care

rezultă cu certitudine că inculpatul este cel

care a lovit partea

vătămată cu cuțitul, declarațiile de retractare a declarațiilor inițiale, fiind

în mod corect înlăturate, atâta vreme cât partea vătămată nu a oferit

nicio explicație, iar martorii G.M.V. și C.C.P. au

menționat în declarațiile date la urmărirea penală că acestea corespund

adevărului.

Nu numai situația

de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de

instanța de apel, ci și încadrarea

juridică a faptei comise de inculpat.

Astfel, obiectul

cu care a lovit inculpatul, un briceag cu lama de 20-25 cm,

intensitatea loviturii, și zona vitală

asupra căreia s-a acționat dovedesc intenția

inculpatului

de a suprima viața victimei. Potrivit concluziilor raportului medico-legal,

viața victimei a fost pusă în primejdie și numai intervenția chirurgicală

imediată a condus la salvarea acesteia.

Având în vedere

împrejurările cauzei, s-a reținut în mod corect că inculpatul a

acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, elementele

constitutive ale

infracțiunii de tentativă

de omor fiind îndeplinite atât sub aspectul laturii obiective,

cât și

sub aspectul laturii subiective.

În ce privește pedeapsa aplicată, se constată

că s-a făcut o corectă

individualizare, în

raport de criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen.

S-au avut în vedere împrejurările cauzei,

pericolul social deosebit al infracțiunii comise, și persoana inculpatului,

respectiv atitudinea procesuală a

acestuia

care a încercat să denatureze adevărul și a exercitat presiuni asupra unor

martori

pentru ca aceștia să-și schimbe declarațiile, împrejurarea că s-a sustras

urmăririi penale, mandatul de arestare preventivă fiind emis în lipsă, precum

și starea de recidivă a acestuia.

Față de

împrejurarea că situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică

dată faptei au fost corect stabilite de instanța de apel, Înalta Curte

apreciază

că în cauză nu se impune administrarea de noi

probe, astfel că solicitarea

inculpatului

privind audierea numiților M.C. zis „P." și A.A.

, urmează a fi

respinsă.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta

Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar

recursul inculpatului este nefondat,

urmând

ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul U.M. împotriva

deciziei

penale nr. 193/A din 2 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I p

enală.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat, arestarea preventivă de la

16 mai 2008 la 12 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

250 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa

din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 12 ianuarie

2010.