ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2003

Decizia nr.814 Dosar nr.5108/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.N. împotriva deciziei penale nr.418 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. S-a prezentat recurentul condamnat, arestat, asistat de avocat M.B.,apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul recurentului a lăsat soluția la aprecierea instanței. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat . Recurentul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei . C U R T E A Asupra recursului de față, In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele : Prin sentința penală nr.681 din 11 septembrie 2001, pronunțată în dosarul nr.7964/2002, în baza art.394 Cod procedură penală, Tribunalul Timiș, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul C.N.

, având ca obiect revizuirea sentinței penale nr.136 din 19 martie 1997, pronunțată de Tribunalul Timiș ,în dosarul nr.5210/1995. Intemeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, l-a obligat pe condamnatul revizuient la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat și a dispus plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, a sumei de 150.000 lei onorariu apărătorului din oficiu. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.7964/P/2002, condamnatul C.N. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța , să se dispună revizuirea sentinței penale nr. 136/1997 pronunțată de Tribunalul Timiș și, rejudecându-se cauza, să se constate nevinovăția sa în raport cu infracțiunea de tâlhărie.

Prin referatul întocmit după efectuarea verificărilor, Parchetul de pe lăngă Tribunalul Timiș a propus respingerea ca neîntemeiată a cererii. In baza art.394 Cod procedură penală, revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive se poate cere în anumite condiții, iar în cauză nici una din aceste condiții nu este îndeplinită, așa încât cererea condamnatului a fost respinsă , ca neîntemeiată. Impotriva sentinței a declarat apel condamnatul , solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa, întrucât nu este vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Prin decizia penală nr.418 din 6 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

Impotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul C.N., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și , pe fond, reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente : Motivul de recurs invocat de condamnat nu se regăsește în prevederile art.394 din Codul de procedură penală întrucât cuantumul pedepsei este un aspect care a fost discutat atât cu ocazia judecării în fond a cauzei, cât și în apel și recurs, fiind stabilit definitiv că recurentul este vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.176 lit.d și art.211 Cod penal, fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare.

Așa încât, motivul de recurs formulat de condamnat nu poate fi primit, urmând să fie respins recursul formulat de condamnat, ca nefondat, conform dispozitivului . Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N. împotriva deciziei penale nr.418 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției . Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.