ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2003

Decizia

nr.814

Dosar nr.5108/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.N. împotriva deciziei

penale nr.418 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

S-a

prezentat recurentul condamnat, arestat, asistat de avocat M.B.,apărător

desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

recurentului a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat .

Recurentul,

în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei .

C

U R T E A

Asupra

recursului de față,

In

baza lucrărilor din dosar,constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.681 din 11 septembrie 2001, pronunțată în dosarul

nr.7964/2002, în baza art.394 Cod procedură penală, Tribunalul Timiș, a

respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul C.N. , având ca

obiect revizuirea sentinței penale nr.136 din 19 martie 1997, pronunțată de

Tribunalul Timiș ,în dosarul nr.5210/1995.

Intemeiul

art.192 alin.2 Cod procedură penală, l-a obligat pe condamnatul revizuient la

plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat și a dispus plata

din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș, a sumei de 150.000

lei onorariu apărătorului din oficiu.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la

Tribunalul Timiș sub nr.7964/P/2002,  condamnatul C.N. a solicitat ca prin hotărârea

ce se va pronunța ,  să  se  dispună  revizuirea  sentinței  penale   nr. 136/1997

pronunțată

de Tribunalul Timiș și, rejudecându-se  cauza, să se constate nevinovăția sa în

raport cu infracțiunea de tâlhărie.

Prin

referatul întocmit după efectuarea verificărilor, Parchetul de pe lăngă

Tribunalul Timiș a propus respingerea ca neîntemeiată a cererii.

In

baza art.394 Cod procedură penală, revizuirea unei hotărâri judecătorești

definitive se poate cere în anumite condiții, iar în cauză nici una din aceste

condiții nu este îndeplinită, așa încât cererea condamnatului a fost respinsă ,

ca  neîntemeiată.

Impotriva

sentinței a declarat apel condamnatul , solicitând admiterea apelului,

desființarea sentinței și achitarea sa, întrucât nu este vinovat de comiterea

faptelor reținute în sarcina sa.

Prin

decizia penală nr.418 din 6 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și

temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

Impotriva

deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul C.N., solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor și , pe fond, reducerea pedepsei.

Verificând

actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente :

Motivul

de recurs invocat de condamnat nu se regăsește în prevederile art.394 din Codul

de procedură penală întrucât cuantumul pedepsei este un aspect care a fost

discutat atât cu ocazia judecării în fond a cauzei, cât și în apel și recurs,

fiind stabilit definitiv că recurentul este vinovat  de comiterea

infracțiunilor prevăzute de  art.176 lit.d și art.211 Cod penal, fiind

condamnat definitiv la pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare.

Așa

încât, motivul de recurs formulat de condamnat nu poate fi primit, urmând să

fie respins recursul formulat de condamnat, ca nefondat, conform dispozitivului

.

Văzând

și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.N. împotriva deciziei penale

nr.418 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă

recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de  150.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției .

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 februarie 2003.