ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7738/2008

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, a reținut

următoarele:

Prin acțiunea introdusă

la data de 5 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Argeș, contestatorii D.L.M., H.M.E.,

V.D.A., O.M. și V.A.D. au solicitat modificarea în parte a dispoziției nr. 33

din 22 februarie 2006 emisă de Primarul comunei Hârtiești - Argeș, în sensul de

a se dispune restituirea în natură a terenului de 1500 mp amplasat în „Căminul

Părintesc” și acordarea de despăgubiri pentru bunurile mobile necesare

desfășurării activității de morărit și a povernei.

În motivarea acțiunii,

contestatorii au arătat că sunt moștenitorii defunctului V.A. și că în baza

Legii nr. 10/2001 au formulat notificare pentru restituirea în natură a

terenului în suprafață de 1500 mp și acordarea de măsuri reparatorii pentru

imobilele construcții edificate pe acest teren care au fost demolate.

Prin decizia nr. 33 din 22

februarie 2006, emisă de pârâtul Primarul comunei Hârtiești - Argeș s-a dispus

acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele construcții cu destinația de

case de locuit o magazie pentru muncitori și anexe pentru animale, precum și

pentru clădirile ce au fost afectate înainte de demolare, activități de morărit

pentru povarnă, dar și pentru suprafața de teren de 1500 mp din „Căminul

Părintesc”.

Prin aceeași dispoziție

s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru bunurile existente la

momentul deposedării în construcțiile moară și pavernă.

Contestatorii au mai

susținut că dispoziția este nelegală și netemeinică și datorită faptul că nu

s-a dispus restituirea în natură a terenului pe care au fost amplasate cele

două construcții de locuit, deoarece acesta este liber și aparține domeniului

privat al comunei Hârtiești - Argeș.

Prin întâmpinare

pârâtul, a arătat că suprafața de 1500 mp nu este liberă, că bunurile mobile și

utilajele solicitate nu ai există, și că prevederile dispoziției nr. 33 din 22

februarie 2006, și-au încetat aplicabilitatea prin emiterea dispoziției nr. 63

din 12 aprilie 2006, care păstrează același dispozitiv.

Prin sentința civilă nr.

28 din 6 februarie 2008, Tribunalul Argeș a admis în parte contestația formulată

de contestatori și a anulat în parte dispoziția nr. 63 din 12 aprilie 2006

emisă de Primarul comunei Hârtiești - Argeș, dispunând reconstituirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 452,92 mp și respectiv o

suprafață de 608,40 mp, identificat în schița anexă la raportul de expertiză,

și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente pentru

următoarele bunuri mobile: un cazan de alamă de 200 l, un ferăstrău de apă,

moară, 2 butoaie de 500 l, 17 butii pentru borhot, 8 butoaie țuică.

A fost menținut restul

dispoziției și s-a respins contestația cu privire la decizia nr. 33//2006 ca

rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că din probatoriul administrat în cauză

rezultă că la data preluării abuzive autorul petenților deținea în proprietate

bunurile mobile solicitate prin notificare, astfel că, aceștia sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru acestea.

Cu privire la terenul în

suprafață de 1500 mp instanța a reținut că în baza susținerilor formulate prin

întâmpinare, precum și a raportului de expertiză, din care rezultă că întreg

terenul măsoară 1760 mp, din care suprafețele de 453 mp și 608 mp sunt libere

de construcții și detalii de sistematizare, astfel că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, petenții fiind

îndreptățiți la restituirea în natură a acestora.

Împotriva acestei

hotărâri, Primarul comunei Hârtiești - Argeș a formulat apel susținând că

instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății nu a ținut

cont de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 de constatările

raportului de expertiză tehnică, că reclamanții nu au putut face dovada că

terenul solicitat este același cu cel din punctul „Căminul Părintesc” și că

terenul reconstituit a fost nelegal atribuit deoarece acesta este de fapt cale

de acces pentru două construcții deținute legal de către persoane fizice.

S-a mai susținut că și

măsurile reparatorii în echivalent și plata despăgubirilor aferente pentru

numite bunuri mobile au fost dispuse nelegal deoarece trebuia dovedit că aceste

bunuri există fizic. O ultimă critică susținută se referă la nelegala citare a

acestuia la efectuarea expertizei tehnice.

Prin decizia civilă nr. 106/A

din 7 mai 2008 s-a respins ca nefondat apelul și l-a obligat apelant la plata

sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că instanța de fond s-a pronunțat corect asupra

actului dedus judecății, respectiv contestația împotriva dispoziției nr. 63/2006,

adică asupra a ceea ce a fost însușită.

Cu privire la celelalte

motive de apel s-a reținut că din probatoriul administrat în cauză rezultă că

suprafața de 1500 mp este situată în intravilanul localității, că această

suprafață a constituit căminul autorului reclamanților și pe care CAP a

construit două clădiri ce au fost vândute de Comisia de lichidare în 1991.

Prin procesul verbal nr.

415 din 22 februarie 2006 precum și cu întâmpinarea depusă la dosar s-a

stabilit că amplasamentul solicitat de contestatori se află în pct. „Căminul

Părintesc” fiind unul și același cu cel solicitat de reclamanți.

Din raportul de

expertiză efectuat în cauză rezultă că cele două parcele de teren în suprafață

de 452,92 mp și respectiv 608,40 mp sunt libere astfel că în mod corect au fost

restituite în natură, neîncălcându-se dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

Referitor la

nelegalitatea măsurilor reparatorii s-a reținut că din procesul verbal încheiat

la 21 martie 1949, din inventarul patrimoniului autorilor V.M., V.A. și din

dispoziția martorului S.G., rezultă că autorii reclamanților au deținut în

proprietate o moară, o pavernă, un fierăstrău de apă, mai multe butoaie, butii

pentru borhot și cazan de cupru de distilare cu răcitor și cadru de răcire,

care au fost confiscate, astfel că dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

au fost corect aplicate.

Cu privire la ultima

critică s-a reținut că la efectuarea expertizei tehnice, a fost prezent un

reprezentant al primăriei, iar la data la care raportul de expertiză a fost

depus la instanță, 4 februarie 2008, procedura de citare a fost legal

îndeplinită cu toate părțile.

Împotriva hotărârii

pronunțate în apel, Primarul comunei Hârtiești - Argeș a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea motivelor

de recurs s-a arătat că hotărârea a fost pronunțată fără a se ține cont de

prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că terenul în suprafață de

608,40 mp nu este liber, fiind afectat de servituți legale, aplicându-se greșit

și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, că terenul nu a fost identificat

ca fiind unul și același cu cel din punctul „Căminul Părintesc” și că pentru a

se acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilajele și instalațiile

preluate trebuia ca acestea să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare

la data intrării în vigoare a legii speciale.

Recursul va fi admis

pentru următoarele considerente.

Din concluziile

raportului de expertiză, efectuat la instanța de fond, de către expertul B.P.

(pag.138) rezultă că parcela nr. 1 din suprafața de 453 mp și parcela nr. 2 în

suprafață de 608 mp sunt libere de construcții și detalii de sistematizare.

Din schița de

configurație, anexă la raportul de expertiză ( fila 138, dosar fond) rezultă că

între cele 2 parcele se află construcția C1 iar după parcela 2 se află

construcția C2.

Nu se specifică însă

care sunt servituțiile de trecere pentru cele două construcții, cum se poate

face accesul la acestea.

În aceste condiții

hotărârea instanței de apel apare ca nelegală, dată cu aplicarea greșită a art.

10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001.

În consecință se va

admite recursul și se va casa decizia atacată urmând a se trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de apel pentru suplimentarea raportului de

expertiză în sensul de a se stabili servituțiile de trecere la cele două

corpuri de clădire.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Primarul comunei Hârtiești - Argeș împotriva deciziei nr. 106/A din 7

mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 decembrie 2008.