ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 413/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 272 din 28 mai 2009 a Tribunalului Dolj, inculpatul I.C.F. (fiul

lui C. și V.) a fost condamnat la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. pentru

infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

Totodată, inculpatului i-a

fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71

alin. (2) C. pen.

A fost menținută starea de

arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 22 august 2008 la zi.

În esență, s-au reținut

următoarele:

În seara zilei de 21 iulie

2008 inculpatul a consumat băuturi alcoolice cu victima A.I. și cu fiica

acesteia.

În cadrul discuțiilor

purtate cu acest prilej, inculpatul a ajuns la înțelegerea de a-i aduce

victimei, în cursul nopții, o căruță cu crengi de salcâm, prestație în urma

căreia să fie plătit cu bani sau în natură (cu o cantitate de grâu).

Potrivit înțelegerii,

inculpatul i-a adus victimei o căruță cu crengi de salcâm însă, aceasta a

refuzat să-i achite contravaloarea prestației, situație în care inculpatul

enervat, a spart mai multe geamuri de la ușă și ferestrele casei acesteia iar

apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu o bucată de lemn în urma cărora victima

a suferit un politraumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă, fracturi

costale și de membre, iar la 1 august 2008 a decedat în spital.

Curtea de Apel Craiova prin

Decizia penală nr. 212 din 29 octombrie 2008 a respins apelul inculpatului ca

nefondat.

Prin recursul declarat

inculpatul a invocat în principal că nu s-a dovedit cert vinovăția sa întrucât

nu s-a stabilit științific dacă sângele aparținea victimei și ca urmare se

impune să fie achitat, iar în subsidiar, a criticat individualizarea pedepsei,

solicitând reducerea acesteia.

Recursul este nefondat.

Din examinarea probelor

administrate în cauză rezultă că instanțele au reținut corect fapta și

vinovăția inculpatului, le-a încadrat corespunzător în dispozițiile legii și

i-au aplicat o pedeapsă just individualizată.

Deși inculpatul nu a

recunoscut săvârșirea faptei, din probele administrate și analizate în

considerentele sentinței și deciziei atacate, rezultă că el este autorul

omorului.

Astfel, cu ocazia cercetării

locului faptei, acolo unde a fost agresată și a căzut victima au fost găsite

mai multe urme de sânge, inclusiv pe o pereche de papuci bărbătești care s-a

stabilit că aparțineau inculpatului.

Tot la locul faptei s-a

găsit și un lănțișor din aur, rupt în bucăți, recunoscut de inculpat ca fiind

purtat de el în noaptea de 21/22 iulie 2008, referitor la care s-a concluzionat

că ruperea acestuia a avut loc în timpul agresiunii victimei care l-a smuls de

la gâtul inculpatului.

Pe cămașa cu care a fost

îmbrăcat inculpatul în aceeași noapte, de 21/22 iulie 2008, recunoscută de el

și de către martora P.E., s-au descoperit pete de sânge de origine umană, iar

papucii purtați de inculpat la aceeași dată prezentau pe talpă urme de sânge.

Urme de sânge s-au găsit și

pe baticul victimei și pe o bucată de lemn găsită în apropierea victimei, care

prezenta caracteristici similare cu crengile aduse de inculpat și depozitate în

curtea victimei (planșele foto 3 și 4 de la fila 14 dos. urm. pen.).

Apoi, prezența inculpatului

la domiciliul victimei și discuțiile contradictorii purtate de el cu victima

sunt dovedite prin declarațiile martorei I.I. (filele 56 urm. pen. și 79 în

faza de judecată).

Instanțele au interpretat

corect și apărările contradictorii formulate de inculpat referitor la

încălțămintea și lănțișorul rupt în bucăți găsit la locul faptei. Sub acest

aspect, la instanța de fond și apel inculpatul a încercat să explice prezența

încălțămintei sale la locul faptei prin aceea că și-a pierdut-o în curtea

victimei în timp ce alerga, încercând să oprească căruța trasă de cai.

Referitor la lănțișorul

găsit în curtea victimei, inculpatul a susținut în faza de judecată, că el s-a

rupt în timp ce descărca lemnele aduse victimei, iar în faza de urmărire penală

că acel lănțișor se afla în locuința sa iar papucii i-a lăsat în locuința

victimei pentru că s-a grăbit să ajungă acasă (fila 81 dos. urm. pen.).

Aceste argumente precum și

celelalte argumente prezentate și analizate în considerentele sentinței și

deciziei atacate, conduc la concluzia că recursul inculpatului este nefondat,

iar drept urmare, acesta va fi respins și vor fi menținute ca temeinice și

legale hotărârile atacate, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat I.C.F. împotriva Deciziei penale nr. 212 din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 22

iulie 2008 la 4 februarie 2010.

Obligă recurentul intimat inculpat

la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

februarie 2010.