ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 591/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 591/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale
nr.380 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
S-a
prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat
din oficiu, avocat D.C., lipsind intimatele părți civile Spitalul
Clinic nr.1 Craiova, G.F. și G.I., cât și intimatele părți
vătămate V.N. și O.M.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
inculpatului a cerut admiterea recursului, punându-se concluzii cu privire la
schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de
grav în infracțiunea de tâlhărie, urmată de moartea victimei. În
subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul
a cerut respingerea recursului ca nefondat, încadrarea juridică fiind
corectă, iar pedeapsa aplicată fiind just individualizată.
Inculpatul
a fost de acord cu susținerile apărătorului.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
- câte 5 ani închisoare în baza art.208, 209 alin.1 lit.g
Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal pentru trei fapte;
-
3 ani închisoare în baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod
penal și
-
20 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor
prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal în baza art.211 alin.2 lit.d
și f și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În
baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului
pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și interzicerea pe o
durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod
penal.
S-a
aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor
prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod
penal.
A
fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a
dedus detenția acestuia cu începere de la 22 iulie 2000, la zi.
Au
fost constatate recuperate prejudiciile cauzate părților
vătămate V.N., G.I. și O.M.
A
fost obligat inculpatul la plata a 487.449 lei despăgubiri civile
către Spitalul clinic județean nr.1 Craiova, cu dobânzile legale
calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și
până la achitarea integrală a debitului.
A
fost obligat inculpatul la plata a 10.000.000 lei daune morale către
partea civilă G.I.
A
mai fost obligat inculpatul la plata a 5.000.000 lei cheltuieli judiciare
statului, din care suma de 750.000 lei, reprezintă onorarii pentru
apărători din oficiu.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate,
respectiv declarațiile părților vătămate V.N., G.I., O.M.,
procesul verbal de cercetare la locul faptei, fotografiile judiciar operative,
procesele verbale de percheziție domiciliară, raportul de constatare
medico-legală autopsie nr.1937/A.3/2000 al Institutului de Medicină
Legală Craiova, avizat de Comisia de control și avizare a actelor
medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului
și celelalte acte de la dosar, a reținut următoarea
situație de fapt:
1.
În noaptea de 24 iunie 2000 inculpatul O.I. a sustras din grădina
părții vătămate V.N. o pompă tip „K”, un furtun din
plastic și un cablu electric, bunuri valorând în total 1.300.000 lei.
2.
Într-o noapte de la începutul lunii iulie 2000, inculpatul a pătruns pe
poarta neasigurată în curtea părții vătămate G.I., de
unde a sustras o instalație din cupru pentru fabricat țuică
(cazanul și componentele aferente) în valoare de 5.000.000 lei.
A
doua zi inculpatul a vândut bunurile sustrase martorei D.M. contra sumei de
200.000 lei.
3.
În noaptea de 16/17 iulie 2000 inculpatul a sustras de pe un teren cultivat cu
pepeni verzi, aparținând părții vătămate O.M., un
număr de 4 țevi din aluminiu folosite la irigat, în valoare de
400.000 lei.
4.
În primăvara anului 2000 inculpatul a efectuat diferite munci în
gospodăria victimei G.S., persoană în vârstă de 79 de ani, care
prezenta o hemipareză dreapta și care locuia singură.
În
luna mai 2000, victima a renunțat la serviciile inculpatului,
interzicându-i accesul în locuința sa.
Fiind
nemulțumit de modul cum fusese plătit de victimă, inculpatul a
luat hotărârea de a sustrage unele bunuri din locuința acesteia.
Astfel,
în seara zilei de 20 iulie 2000, în jurul orei 22,00, după ce în prealabil
consumase băuturi alcoolice, inculpatul a pătruns în curtea victimei
și s-a deplasat în dependința unde aceasta dormea și își
ținea majoritatea lucrurilor.
Sesizând
prezența unei persoane străine în încăpere, victima a început
să strige după ajutor, astfel că inculpatul a început să o
lovească cu pumnii peste corp, după care s-a suit peste ea în pat
și a strâns-o cu mâinile de gât, aducând-o în stare de
inconștiență.
După
aceasta, inculpatul a găsit asupra victimei o cârpă în care se afla
suma de 300.000 lei, pe care și-a însușit-o, mergând apoi la
locuința sa, unde a relatat cele întâmplate concubinei sale.
La
scurt timp după aceasta, inculpatul a revenit în locuința victimei,
de unde a sustras butelia de aragaz și cinci saci cu grâu, bunuri pe care
le-a transportat la domiciliul său cu ajutorul unui cărucior.
Victima
a fost găsită a doua zi de martora P.E., în stare de
semiconștiență, fiind transportată la spital, unde a
decedat la 26 iulie 2000.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
dolj și inculpatul O.I.
În apelul parchetului s-a solicitat reîncadrarea
infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d
și f și alin.3 Cod penal într-o infracțiune de omor deosebit de
grav, prevăzută de art.174, 176 lit.d cod penal și o
infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.d
și f Cod penal, întrucât decesul victimei a fost cauzat de fapta
intenționată a inculpatului și confiscarea specială de la
acesta a sumei de 200.000 lei, primită de la martora D.M., cu care aceasta
nu s-a constituit parte civilă.
În
apelul inculpatului s-a susținut că nu a exercitat violențe
împotriva victimei G.S. ci doar a sustras de la aceasta o butelie de aragaz
și o cantitate de grâu. De către apărătorul acestuia s-a
solicitat atenuarea tratamentului sancționator.
Prin
decizia penală nr.380 din 16 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a
admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus
casarea hotărârii atacate și în baza art.334 Cod procedură
penală a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea
prevăzută de art.211 alin.2 lit.d și f și alin.3 Cod penal
într-o infracțiune prevăzută de art.174, 176 lit.d Cod penal
și o infracțiune prevăzută de art.211 alin.2 lit.d și
f Cod penal.
În
baza art.174, 176 lit.d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a fost
condamnat inculpatul O.I. la 23 ani închisoare și interzicerea pe o
durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b
Cod penal.
În
baza art.211 alin.2 lit.d și f Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod
penal, a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare.
În
baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal, au fost contopite
pedepsele în pedeapsa principală cea mai grea de 23 ani închisoare și
pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 10 ani
a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
A
fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a
dedus, în continuare, detenția acestuia cu începere de la 6 februarie
2002, la zi.
În
baza art.118 lit.d Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la
inculpat a sumei de 200.000 lei.
Au
fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A
fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.I.
A
fost obligat inculpatul la plata a 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului,
din care suma de 300.000 lei, urmând a fi avansată din fondurile
Ministerului Justiției către Biroul de Avocați Craiova.
Împotriva deciziei penale sus-menționată, inculpatul
O.I. a declarat recurs, solicitând menținerea sentinței penale nr.69
din 6 februarie 2002 a Tribunalului Dolj.
În
subsidiar, s-a cerut redozarea pedepsei.
Recursul
declarat de inculpatul O.I. este nefondat.
Din
examinarea probelor și lucrărilor dosarului se constată că
instanța de apel a reținut corect situația de fapt pe baza
probelor administrate în cauză, de altfel necontestate de inculpat,
și a făcut de asemenea o corectă încadrare juridică a
faptei.
Instanța
a reținut că în seara zilei de 20 iulie 2000, în jurul orei 22,00,
victima a fost lovită cu pumnii pe tot corpul, după care s-a suit
peste ea în pat și-a strâns-o cu mâinile de gât, aducând-o în stare de
inconștiență.
Internată
în spital a doua zi, victima a decedat la data de 26 iulie 2000.
Expertiza
medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că moartea
victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței
cardio-respiratorii, consecința sindromului asfixic urmare a
sugrumării și compresiunii toracice cu fracturi costale, complicat cu
accident vascular ischemic cerebral la un organism în vârstă și cu
multiple tare organice. În raport cu această situație de fapt
rezultă că inculpatul a săvârșit omorul prin cruzimi.
Scopul
urmărit de inculpat prin săvârșirea actelor de agresiune fiind
însușirea unei sume de bani aparținând victimei, ceea ce de fapt s-a
și produs, el se face vinovat de săvârșirea a două
infracțiuni și anume de omor deosebit de grav, prevăzută de
art.176 lit.d cod penal și de tâlhărie, prevăzută de
art.211 alin.2 lit.d și f Cod penal, aflate în concurs real prevăzut
de art.33 lit.a Cod penal, așa cum în mod corect a reținut
instanța de apel.
Totodată,
se constată că instanța a individualizat în mod just pedeapsa în
raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, evaluând corect gradul
de pericol social al faptei săvârșite precum și al persoanei
inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, astfel că pedeapsa de 23 de
ani închisoare este corespunzătoare criteriilor enunțate și nu
sunt temeiuri de reducere.
Criticile
fiind așadar neîntemeiate, și nici din oficiu nu se constată
alte motive care ar putea fi luate în considerare, recursul examinat este
nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art.385
15
pct.1 lit.b
Cod procedură penală, cu obligarea inculpatului la plata
cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod
procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva
deciziei penale nr.380 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova,
ca nefondat.
Deduce
din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 22 iulie
2000 la 6 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului
1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 6 februarie 2003.