ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 73/2004

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.I.F. împotriva încheierii

nr.60/I.A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

A

fost lipsă recurentul inculpat, aflat în stare de arest, pentru apărarea căruia

s-a prezentat avocat V.M., apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită în condițiile art.159 alin.4 din Codul de

procedură penală.

Magistratul

asistent a prezentat referatul asupra cauzei după care, i-a pus în discuție

admisibilitatea recursului declarat de inculpat.

Apărătorul

inculpatului a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarata, ca inadmisibil.

C U R T E A

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Tribunalul Satu Mare, prin sentința penală

nr.465 din 11 noiembrie 2003, a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul

C.I.F., și alții  (trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omoe

deosebit de grav și tâlhărie) la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare,

pentru completarea urmăririi penale.

Prin sentință s-a dispus menținerea stării de

arest a inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Curtea de Apel Oradea amânând

judecarea recursului la data de 15 ianuarie 2004. Totodată, instanța de recurs

a dispus în temeiul art.300

2

și art.160

b

din Codul de

procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive luată față de

inculpați.

Inculpatul C.I.F. a declarat recurs

împotriva acestei încheieri, invocând motive de nelegalitate cu privire la

măsura preventivă a arestării, dispusă cu privire la persoana sa.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.141 alin.1 din Codul de procedură

penală, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau inculpat, numai

încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune – între

altele – menținerea unei măsuri preventive.

Pe de altă parte, în temeiul art.333 alin.3 cu

referire la art.332 alin.3 din același cod, împotriva hotărârii de desesizare

se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese

au fost vătămate prin hotărâre.

În cauză, împotriva hotărârii de desesizare

(nesupusă apelului) a declarat recurs parchetul, astfel că, dispoziția

instanței de recurs privind menținerea măsurii preventive nu poate fi supusă

decât căilor extraordinare de atac.

În consecință, recursul declarat de inculpat

este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.

Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.I.F. împotriva încheierii

nr.60/I.A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul

nr.4138/P/2003.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.