ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2004

S-au luat în

examinare recursurile declarate de inculpații C.D.V. și B.V. împotriva

încheierii nr.61/I.A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Au fost lipsă recurenții inculpați C.D.V. și B.V.,

aflați în stare de arest, pentru apărarea cărora prezentându-se avocat T.I.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită în

condițiile dispozițiilor art.159 alin.4 din Codul de procedură penală.

Magistratul asistent a prezentat referatul

asupra cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat dosarul în

stare de judecată și s-a acordat cuvântul în fond.

Apărătorul inculpaților a solicitat admiterea

recursurilor declarate, casarea încheierii atacate, iar pe fond punerea de

îndată în libertate a inculpaților.

Procurorul a pus concluzii de respingere a

recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, motivând că în mod legal și

temeinic instanța a menținut starea de arest a inculpaților.

C U R T E A

Prin încheierea

nr.61/I.A/2003 Curtea de Apel Oradea în baza art.300/2 combinat cu art.160/b

Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de

inculpații B.V. și C.D.V.

S-a reținut că, inculpații au fost condamnați de

instanța de fond la o pedeapsă privativă de libertate și că faptele săvârșite

prezintă un pericol social ridicat.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs inculpații, care au criticat-o sub aspectul menținerii stării

de arest, apreciind că această măsură nu se mai impune.

Recursurile sunt nefondate.

Inculpații au fost condamnați de instanța de

fond la câte o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unor

infracțiuni de furt și tâlhărie.

Totodată, s-a menținut măsura arestării

preventive.

În raport de dispozițiile art.300 alin.2

raportat la art.160

b

Cod procedură penală și avându-se în vedere

pericolul social ridicat al faptelor săvârșite, în mod corect instanța a

apreciat că măsura arestării preventive a fost luată și menținută în mod legal,

temeiurile care au determinat arestarea impunând în continuare privarea de

libertate a inculpaților.

În consecință, se va respinge, ca nefondate

recursurile declarate de inculpați.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D.V. și B.V.,  împotriva

încheierii nr.61/I.A din 18 decembrie 2003  a Curții de Apel Oradea, pronunțată

în dosarul nr.4073/P/2003.

Obligă pe

recurenți la plata sumei de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.