ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 72/2004

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații C.D.V. și B.V. împotriva încheierii nr.61/I.A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea. Au fost lipsă recurenții inculpați C.D.V. și B.V., aflați în stare de arest, pentru apărarea cărora prezentându-se avocat T.I., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită în condițiile dispozițiilor art.159 alin.4 din Codul de procedură penală. Magistratul asistent a prezentat referatul asupra cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în fond. Apărătorul inculpaților a solicitat admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii atacate, iar pe fond punerea de îndată în libertate a inculpaților.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, motivând că în mod legal și temeinic instanța a menținut starea de arest a inculpaților. C U R T E A Prin încheierea nr.61/I.A/2003 Curtea de Apel Oradea în baza art.300/2 combinat cu art.160/b Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații B.V. și C.D.V. S-a reținut că, inculpații au fost condamnați de instanța de fond la o pedeapsă privativă de libertate și că faptele săvârșite prezintă un pericol social ridicat. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, care au criticat-o sub aspectul menținerii stării de arest, apreciind că această măsură nu se mai impune.

Recursurile sunt nefondate. Inculpații au fost condamnați de instanța de fond la câte o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și tâlhărie. Totodată, s-a menținut măsura arestării preventive. În raport de dispozițiile art.300 alin.2 raportat la art.160 b Cod procedură penală și avându-se în vedere pericolul social ridicat al faptelor săvârșite, în mod corect instanța a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată și menținută în mod legal, temeiurile care au determinat arestarea impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților. În consecință, se va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D.V. și B.V., împotriva încheierii nr.61/I.A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr.4073/P/2003. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2004.