ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1906/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC I.T.C. SRL, în prezent SC M.I. SRL

București a acționat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. solicitând instanței ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare - cumpărare acțiuni din 5 iulie 1999 modificat prin

actele adiționale ulterioare, încheiat între F.P.S. în calitate de vânzător și

reclamantă, în calitate de cumpărător.

Pârâta a invocat excepția

prescripției dreptului la acțiune, arătând că eroarea ca viciu de consimțământ,

atrage nulitatea relativă, nu cea absolută, nulitate care trebuie invocată în

termenul de prescripție de 3 ani, termen care începe să curgă de la data la

care reclamanta a cunoscut cauza anulării, respectiv data de 31 decembrie 1999,

când reclamanta a cunoscut datele constatate prin raportul de expertiză

financiar - contabilă de către un cenzor atestat de C.N.V.M. În ceea ce

privește frauda la lege, s-a arătat că situația de fapt nu întrunește

elementele și condițiile de existență a fraudei la lege, urmărindu-se prin

invocarea acestui motiv acoperirea prescripției.

Prin sentința civilă nr. 2959

din 21 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, acțiunea

reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat în acțiunea sa

eroarea ca viciu de consimțământ, investind instanța cu soluționarea unei

cereri în constatarea nulității absolute, acțiune care din această perspectivă

apare ca neîntemeiată.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins ca

nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia

comercială nr. 313 din 27 iunie 2008, reținându-se că Tribunalul a pronunțat o

hotărâre corectă.

Împotriva acestei din urmă

decizii, reclamanta a declarat recurs și susținând că este nelegală, pentru

motivele prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a insistat pe

următoarele aspecte:

- instanța de apel în mod

greșit a interpretat și a aplicat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 99/1999

- instanța de apel a

schimbat înțelesul neîndoielnic al prevederilor contractuale, respectiv a art. 7.4.1

din contractul de privatizare din 5 iulie 1999 ceea ce a determinat aplicarea

greșită a legii.

Recursul reclamantei este

întemeiat potrivit celor ce se vor arăta în continuare.

Investirea instanței de

către reclamantă s-a făcut pentru constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare - cumpărare de acțiuni din 5 iulie 1999 încheiat între F.P.S. – în

prezent A.V.A.S. – în calitate de vânzător și SC I.T.C. SRL – în prezent SC

M.I. SRL București în calitate de cumpărător.

În considerentele hotărârii

recurate s-a interpretat greșit art. 2 din Legea nr. 99/1999 reținând că deși

contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni s-a perfectat la data de 5 iulie

1999, este supus reglementărilor cuprinse în H.G. nr. 450/1999 intrate în

vigoare la 27 iunie 1999.

Este de reținut că

respectivul contract s-a încheiat în urma emiterii ofertei F.P.S. de vânzare de

acțiuni pe care pârâta le deținea la SC T. SA Pucioasa și a câștigării

licitației cu strigare din data de 24 iunie 1999 de către SC I.T.C. SRL București.

Oferta de vânzare de acțiuni

din 1 iunie 1999 ce a determinat ca prețul convenit de vânzare să fie de 26.250

lei pe o acțiune, a ignorat precizarea faptului că vânzătorul de acțiuni avea

înregistrate în realitate datorii mult mai mari față de cele prezentate de

vânzător, evidențiate ulterior prin raportul de expertiză dispus și efectuat în

cauză.

În aceste împrejurări

denaturarea realității de către vânzător și vicierea consimțământului

cumpărătoarei legate de cel mai important bun al societății privatizate

respectiv terenul în suprafață de 56.648,82 mp și datoriile neevidențiate în

contabilitate, sunt de natură a conduce la constatarea nulității contractului

de vânzare - cumpărare de acțiuni din 5 iulie 1999, astfel că în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei se va

admite.

Va fi de asemenea admis și

apelul societății reclamante declarat împotriva sentinței nr. 2959 din 21 iunie

2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sentință ce va fi

schimbată în parte în sensul admiterii acțiunii reclamantei și constatării

nulității contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni menționat la alineatul

precedent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC I.T.C. SRL București în prezent SC M.I. SRL București împotriva

deciziei comerciale nr. 313 din 27 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, pe care o modifică.

Admite și apelul aceleiași

părți declarat împotriva sentinței comerciale nr. 2959 din 21 iunie 2005 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot în

sensul că admite acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

București și constată nulitatea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni

din iulie 1999.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2009.