ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3164/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 16 martie 2010, pe rolul acestei instanțe, SC I. SA Iași a solicitat revizuirea deciziei nr. 813 din 2 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 220/99/2009, invocând motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuenta susține că prin decizia nr. 813 din 2 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul său, ca nefondat, în urma aprecierii asupra celor două critici aduse împotriva deciziei nr. 61 din 3 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, critici ce au vizat aplicarea prevederilor art. 117 alin. (1) și art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

S-a învederat faptul că aceeași instanță, într-un dosar care a avut aceleași părți și același obiect, prin decizia nr. 2375/2009, a admis recursul formulat de SC I. SA, pronunțându-se deja asupra legalității acelorași prevederi ale art. 117 și art. 129 din Legea nr. 31/1990. În atare situație, revizuenta consideră că între cele două hotărâri există contrarietate, fiind incidente prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările de la dosar instanța constată următoarele: Revizuenta invocă contrarietatea a două decizii pronunțate, în recurs, de Înalta Curte de Casație și Justiție (1/decizia nr. 2375 din 13 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4270/99/2008 și 2) decizia nr. 813 din 2 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 220/99/2009), considerând că sunt contradictorii în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7. În ce privește prima hotărâre se constată că aceasta a avut la bază acțiunea formulată de S.I.F.M.

SA, în contradictoriu cu SC I. SA prin care s-a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 11 din 23 noiembrie 2007 a A.G.A., în privința punctelor 1, 2, 3, 4, 6 și 7 din aceasta. A doua hotărâre a vizat aceleași părți, iar obiectul acțiunii deduse judecății a constat în anularea art. 3 din Hotărârea A.G.E.A. a acționarilor de la SC I. SA, nr. 1 din 12 februarie 2008. De asemenea, prin decizia nr. 2375/2009 s-a admis recursul formulat de SC I. SA Iași împotriva deciziei nr. 36 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Iași pe care a modificat-o, în sensul că a admis apelul acesteia declarat împotriva sentinței nr. 20/ CC din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași, schimbând-o cu consecința respingerii acțiunii.

Prin decizia nr. 813/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I. SA împotriva deciziei nr. 61 din 3 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași. Aceasta fiind situația celor două decizii pretins contradictorii urmează a fi analizate prevederile legale invocate de recurentă ca fiind incidente în cauză. Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

O primă condiție impusă de textul evocat, în cazul dat, care privește contrarietatea a două hotărâri date de instanța de recurs, este aceea ca hotărârile potrivnice să fi antamat fondul cauzei. Or, în cauza dedusă judecății condiția nu este îndeplinită întrucât una din deciziile indicate (decizia nr. 813 din 2 martie 2010) nu evocă fondul, prin ea respingându-se ca nefondat recursul. În privința celorlalte condiții ce impun ca cele două hotărâri să fie pronunțate între aceleași părți, având aceeași calitate, în una și aceeași pricină, dar în dosare diferite, iar nu în aceeași cauză se constată că, în cazul dedus judecății, chiar dacă cele două decizii privesc aceleași părți, având aceeași calitate, pricina nu este aceeași în contextul în care pricinile au vizat anularea a două hotărâri A.G.A.

diferite. Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC I. SA Iași cu privire la decizia nr. 813 din 2 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 220/99/2009, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.