ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3164/2010

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data

de 16 martie 2010, pe rolul acestei instanțe, SC I. SA Iași a solicitat

revizuirea deciziei nr. 813 din 2 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, în dosarul nr. 220/99/2009, invocând motivul de revizuire

reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta

susține că prin decizia nr. 813 din 2 martie 2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins recursul său, ca nefondat, în urma aprecierii asupra celor

două critici aduse împotriva deciziei nr. 61 din 3 iulie 2009 a Curții de Apel

Iași, critici ce au vizat aplicarea prevederilor art. 117 alin. (1) și art. 129

alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

S-a învederat faptul că aceeași

instanță, într-un dosar care a avut aceleași părți și același obiect, prin

decizia nr. 2375/2009, a admis recursul formulat de SC I. SA, pronunțându-se

deja asupra legalității acelorași prevederi ale art. 117 și art. 129 din Legea nr.

31/1990.

În atare situație, revizuenta

consideră că între cele două hotărâri există contrarietate, fiind incidente

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările de la

dosar instanța constată următoarele:

Revizuenta invocă contrarietatea a

două decizii pronunțate, în recurs, de Înalta Curte de Casație și Justiție

(1/decizia nr. 2375 din 13 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4270/99/2008

și 2) decizia nr. 813 din 2 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 220/99/2009),

considerând că sunt contradictorii în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7.

În ce privește prima hotărâre se

constată că aceasta a avut la bază acțiunea formulată de S.I.F.M. SA, în

contradictoriu cu SC I. SA prin care s-a solicitat anularea în parte a

Hotărârii nr. 11 din 23 noiembrie 2007 a A.G.A., în privința punctelor 1, 2, 3,

4, 6 și 7 din aceasta.

A doua hotărâre a vizat aceleași

părți, iar obiectul acțiunii deduse judecății a constat în anularea art. 3 din

Hotărârea A.G.E.A. a acționarilor de la SC I. SA, nr. 1 din 12 februarie 2008.

De asemenea, prin decizia nr. 2375/2009

s-a admis recursul formulat de SC I. SA Iași împotriva deciziei nr. 36 din 18

mai 2009 a Curții de Apel Iași pe care a modificat-o, în sensul că a admis

apelul acesteia declarat împotriva sentinței nr. 20/ CC din 21 noiembrie 2008 a

Tribunalului Iași, schimbând-o cu consecința respingerii acțiunii.

Prin decizia nr. 813/2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC I. SA împotriva deciziei nr. 61 din 3 iulie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Iași.

Aceasta fiind situația celor două

decizii pretins contradictorii urmează a fi analizate prevederile legale

invocate de recurentă ca fiind incidente în cauză.

Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci

când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

O primă condiție impusă de textul

evocat, în cazul dat, care privește contrarietatea a două hotărâri date de

instanța de recurs, este aceea ca hotărârile potrivnice să fi antamat fondul

cauzei.

Or, în cauza dedusă judecății

condiția nu este îndeplinită întrucât una din deciziile indicate (decizia nr. 813

din 2 martie 2010) nu evocă fondul, prin ea respingându-se ca nefondat

recursul.

În privința celorlalte condiții ce

impun ca cele două hotărâri să fie pronunțate între aceleași părți, având

aceeași calitate, în una și aceeași pricină, dar în dosare diferite, iar nu în

aceeași cauză se constată că, în cazul dedus judecății, chiar dacă cele două

decizii privesc aceleași părți, având aceeași calitate, pricina nu este aceeași

în contextul în care pricinile au vizat anularea a două hotărâri A.G.A.

diferite.

Prin urmare, în cauză nu sunt

întrunite cumulativ condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv

pentru care, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de

revizuenta SC I. SA Iași cu privire la decizia nr. 813 din 2 martie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în

dosarul nr. 220/99/2009, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

6

octombrie 2010.