ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 721/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SN R. SA, sucursala Iași, a chemat în judecată Consiliul Local, prin Primar, și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate în favoarea sa dreptul de administrare asupra unei suprafețe de 34,638 mp teren situat în Botoșani. Tribunalul Botoșani prin sentința nr. 441 din 22 martie 2007 a respins acțiunea în constatare pe considerentul că aplicarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ. presupune ca în patrimoniul reclamantei să preexiste dreptul de administrare a cărui constatare, cu efect declarativ, se cere să se facă prin acțiune judecătorească. În sprijinul aceleiași soluții s-a reținut că darea în administrare a bunurilor proprietate publică se realizează ca regulă generală prin acte administrative cu caracter individual și că, în speță, dreptul pretins prin acțiune a fost contestat.

Prima instanță s-a referit la Ordinul nr. 532/1976 emis de M.A.I.A. prin care s-a transmis doar suprafața de 2.430 mp teren pe care se află amplasată construcția stației radio, din totalul suprafeței de teren de 37.629 mp, diferența fiind în prezent la dispoziția Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1990, având categoria de fâneață. Sentința a fost apelată de reclamanta SN R. SA Iași care a formulat critici pentru motive de netemeinicie și nelegalitate în sprijinul cărora a susținut, în esență, că societatea a exercitat dreptul de administrare asupra terenului încă de la înființarea societății astfel că potrivit apelantei erau aplicabile prevederile art. 111 C. proc. civ.

Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 85 din 24 septembrie 2007 a anulat ca netimbrat apelul reclamantei cu motivarea că aceasta nu a respectat prevederile Legii nr. 146/1997, deși a fost citată cu mențiunea de a depune până la primul termen de judecată, taxa de timbru și timbrul judiciar. Împotriva deciziei nr. 85 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs, reclamanta SN R. SA, sucursala Iași. Autoarea și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 alin. (9) C. proc. civ. în argumentarea căruia a susținut că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 au fost greșit aplicate întrucât taxa de timbru era achitată încă de la data formulării apelului și că dovezile se aflau la dosar.

În continuare recurenta a recunoscut că prima plată a fost făcută în contul Primăriei Botoșani în loc de Suceava însă după citare a arătat că a făcut plata în contul indicat conform dovezilor aflate la dosar apel. În dovedirea recursului a depus înscrisurile la care s-a referit și a susținut în plus că nu a prezentat în instanță (și nu prin poștă) dovezile respective întrucât consilierul juridic a fost convocat la o întrunite pentru discutarea planului de restructurare a societății. Intimata prin întâmpinare a respins toate susținerile recurentei motivat de faptul că nu s-a dovedit împiedicarea consilierului juridic de a se prezenta în instanță pentru depunerea dovezilor de plată a taxei de timbru.

În ce privește expedierea prin poștă a dovezilor de plată, intimata a considerat că de la data expedierii citațiilor exista timp suficient pentru prezentarea dovezilor. Pe fond a considerat că au fost corect aplicate prevederile art. 111 C. proc. civ., iar soluțiile anterior pronunțate sunt legale. Recursul este fondat. Art. 11 din Legea nr. 146/1996, stabilește că cererile pentru exercitarea căilor de atac, apel și recurs se timbrează cu 50% din (…), iar art. 20 din aceeași lege obligă partea care exercită un astfel de drept să plătească anticipat taxele judiciare în cuantumul legal. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță se sancționează potrivit art. 20 alin. (3), din aceeași lege, cu anularea cererii.

Dispozițiile de mai sus au caracter imperativ așa încât în cadrul motivului de nelegalitate invocat de recurentă urmează să se verifice dacă soluția de anulare a apelului ca netimbrat s-a pronunțat cu nesocotirea acestora. Pentru analiza propusă se va reține mai întâi că accesul la justiție nu are semnificația unei gratuități al acestui serviciu public ceea ce presupune examinarea de către instanță cu prioritate a excepției netimbrării, care ar face de prisos, în cazul admiterii ei, analiza criticilor aduse sentinței apelate. Examinarea acestei excepții, în speță, va avea în vedere faptul că îndatorirea prevăzută de legea taxei de timbru a fost adusă la îndeplinire de către apelantă care a achitat sumele datorate conform art. 11 din legea amintită cu ordinul de plată din 20 septembrie 2007, numai că dovada a ajuns cu întârziere la dosar.

Prin urmare nu se poate imputa instanței de apel că a făcut aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Cu toate acestea nu se poate nesocoti faptul, că apelanta a respectat dispozițiile legale privind plata taxelor chiar dacă finalitatea acestei plăți nu a fost valorificată în timp util în fața instanței de apel. Nu în ultimul rând se va reține că în conformitate cu art. 129 alin. (1) și art. 723 C. proc. civ. apelanta și-a exercitat cu bună credință obligațiile procesuale în sensul că a achitat anticipat taxa de timbru numai că depunerea sumei într-un alt cont a dus la cea de-a doua plată solicitată prin citație de instanța de apel. În aceste condiții în care dovada plății corecte a taxei de timbru s-a făcut înainte de termen dar a ajuns cu întârziere la dosar, se apreciază că sunt motive justificate pentru ca reclamanta să obțină judecarea apelului său întrucât nu mai operează restricția de a păși la judecata apelului impusă de legea mai sus amintită.

În caz contrar s-ar admite că impunerea obligației de plată a taxei judiciare de timbru ar afecta însăși esența dreptului de a obține o judecată efectivă a apelului și ar constitui o îngrădire nejustificată a dreptului de acces la instanțele judecătorești. În fine, echilibrul dintre interesul statului de a colecta taxele judiciare de timbru și interesul reclamantei de a avea acces la justiție este respectat astfel că potrivit art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 alin. (9) C. proc. civ. se va admite recursul, decizia din apel va fi casată iar cauza va fi trimisă pentru judecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SN R. SA, Sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 85 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2008.