ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2041/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 27 februarie 2006 la Tribunalul Vrancea reclamantele T.V. și S.M. au chemat în judecată pe pârâtele SC A.T. SA

Adjud și Primăria Municipiului Adjud, solicitând ca prin hotărârea ce se va da

să se dispună în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001 restituirea în natură a

suprafeței de teren de 1500 mp din Adjud.

În subsidiar au

solicitat acordarea de bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri pentru

suprafața ce nu ar putea fi restituită în natură.

În motivare au arătat

că autorii lor au deținut acest teren, pe care se afla o casă, până în anul

1980, când, prin Decretul nr. 182/1980 aceștia au fost deposedați abuziv, că au

formulat notificare la organele competente, care nu s-au pronunțat și în

prezent terenul este deținut nelegal de pârâta SC A.T. SA Adjud.

Au mai arătat că exproprierea

s-a făcut pentru suprafața de 1010 mp iar pentru diferența de 490 mp au rămas

proprietari neposesori.

Prin întâmpinare

Primăria municipiului Focșani a solicitat introducerea în cauză a A.V.A.S.,

arătând că terenul este în patrimoniul SC A.T. SA Adjud.

SC A.T. SA Adjud a

invocat prin întâmpinare excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei

calității procesuale pasive, arătând că revine A.V.A.S. competența soluționării

notificării și că pentru terenul în litigiu posedă titlu de proprietate

(certificatul de atestare seria M 09 nr. 0313, dreptul său fiind înscris în

cartea funciară).

A.V.A.S. prin

întâmpinare a invocat lipsa calității procesuale pasive, față de solicitarea de

restituire în natură, deoarece nu a avut calitatea de proprietar sau deținător

al imobilului. A mai fost invocată excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantei S.M., care nu a formulat notificare.

Reclamantele au

invocat excepția de nelegalitate și nulității absolute parțiale a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Prin sentința civilă

nr. 607 din 25 septembrie 2008 Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea. A

dispus restituirea în natură către reclamante a suprafeței de 501,5 mp compusă

din S A = 492 mp, S 2 = 4,5 mp și S 4 =5 mp și a suprafeței de S 1 = 11 mp

teren situat în intravilanul orașului Adjud T 46, suprafețe identificate prin

raportul de expertiză M.M. și schița anexă.

A stabilit pentru

reclamante măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 497,5 mp

teren ce nu poate fi restituit în natură.

A respins ca

neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive,invocată de SC A.T.

SA Adjud și A.V.A.S., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

S.M. invocată de A.V.A.S., excepția de nelegalitate și nulitate absolută parțială

a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M 09 nr. 0314 din

29 august 1994 emis de Ministerul Transporturilor pentru SC A.T. SA Adjud.

A obligat SC A.T. SA

Adjud să plătească reclamantelor 1550 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că autorii reclamantelor au fost

proprietarii suprafeței de 1500 mp din Adjud, și prin Decretul nr. 182/1980

terenul în suprafață de 1010 mp a fost expropriat, foștii proprietari primind

despăgubiri.

Pârâta SC A.T. SA

Adjud posedă certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M 09 nr.

0314 pentru suprafața de 4420 mp emis de Ministerul Transporturilor. În această

suprafață este inclusă suprafața de teren în litigiu solicitată de reclamante.

Din expertiza

efectuată în cauză rezultă că din terenul în litigiu suprafața de 999 mp este

ocupată de SC A.T. SA Adjud, suprafața de 11 mp este primită de reclamanți de la Primăria Adjud cu acte, suprafața de 492 mp este teren liber fără placă betonată și nu este

folosit de pârâtă, suprafața de 9,5 mp este teren deja ocupat de reclamante ,

iar diferența de 497,5 mp din terenul reclamantelor fiind folosit de autogara

SC A.T. SA.

Având în vedere concluziile

raportului de expertiză s-a apreciat că suprafața de teren nebetonată, care nu

este folosită de pârâtă pentru desfășurarea activității autogării, poate fi

restituită în natură.

S-a mai reținut că

prin Decretul de expropriere a trecut în proprietatea statului din suprafața de

1500 mp o suprafață de 1010 mp.

Pentru diferența de

teren stabilită prin expertiză a fi necesară pârâtei pentru desfășurarea

activității și care nu poate fi restituită se vor stabili măsuri reparatorii

prin echivalent.

A fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată cu privire la SC A.T. SA

deoarece aceasta este deținătoarea terenului, iar referitor la A.V.A.S. s-a

stabilit că are calitate procesuală pasivă deoarece, deși nu deține terenul,

este necesar să-i fie opozabilă hotărârea prin care se recunoaște reclamantelor

calitatea de persoane îndreptățite.

Excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei S.M. a fost respinsă ca nefondată

deoarece aceasta a acceptat expres moștenirea autorului său, moștenitorii nu au

ieșit din indiviziune, iar reclamanta T.V. a fost mandatată de S.M. prin

declarație autentică să depună notificarea.

Excepția

prematurității acțiunii a fost respinsă la termenul de judecată din 25 mai

2006.

Cu privire la excepția

de nulitate absolută parțială a titlului de proprietate al SC A.T. SA instanța

a reținut că amplasamentul său s-a stabilit prin expertiză și că este deținut

legal, în temeiul Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamantele și pârâții.

Pârâta A.V.A.S. a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei S.M. Pe fond, a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată.

Pârâta SC A.T. SA a

susținut că terenul pe care se află autogara a fost dobândit legal,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate este legal și a fost

consfințit prin hotărâre judecătorească irevocabilă. A mai susținut că fiind

privatizată despăgubirile se acordă de către A.V.A.S. Reclamanta S.M. nu are

calitate procesuală activă deoarece nu a formulat notificare.

Reclamantele au

susținut că se impune restituirea în natură a întregii suprafețe de teren,

întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu este legal.

Prin decizia nr. 76 A

din 24 februarie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins

apelurile.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că reclamanta S.M. a acceptat în mod expres

moștenirea autorului său și a mandatat-o pe reclamanta T.V. să depună notificarea

pentru imobilul în litigiu.

Pârâta A.V.A.S. are

calitate procesuală pasivă întrucât în condițiile în care imobilul nu poate fi

restituit în natură hotărârea ce se va pronunța să poată să-i fie opozabilă.

S-a mai reținut că

potrivit concluziilor raportului de expertiză din totalul suprafeței de teren

deținut de autogară o parte nu este folosit și poate fi restituit în natură

(501,5 mp).

Cât privește

legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, aceasta a

fost recunoscută prin hotărâre judecătorească irevocabilă și în cauză s-a

împlinit termenul pentru uzucapiunea de 10-20 ani.

Această decizie a fost

recurată atât de reclamante cât și de pârâți.

Reclamantele critică

decizia Curții de Apel Galați pentru nelegalitate, motiv prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând că terenul intrat abuziv în proprietatea

statului ca efect al aplicării Decretului nr. 182/1980 trebuia restituit în

natură integral.

Nu poate fi primită

susținerea că legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate

a fost consfințită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă atâta timp cât

, cu ocazia soluționării acelui litigiu,instanțele nu au analizat fondul

pricinii.

Reclamantele mai

susțin nulitatea certificatului absolută parțială a titlului de proprietate al

pârâtei SC A.T. SA deoarece bunul nu i-a fost transmis legal. Suprafața de 1010

mp nu a făcut obiectul vreunei transmiteri în administrare operativă directă

către antecesoarea pârâtei (I.T.A. Galați) ci a fost dat în administrare

operativă directă Orașului Adjud. Abia în anul 1980 terenul a fost preluat de

stat pentru construirea de blocuri și nu pentru a fi un spațiu aferent unei

autogări.

În cauză nu operează

uzucapiunea scurtă (10-20 ani) căci Legea nr. 10/2001 este o lege specială,

dispozițiile sale derogând de la dispozițiile dreptului comun.

Recurenta-pârâtă A.V.A.S.

își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanta S.M. nu are

calitate procesuală activă pentru că nu a formulat notificare.

Reclamanta T.V. nu a

depus în completarea înscrisurilor și documentele solicitate prin adresa nr. VP

1/7022 din 8 septembrie 2005.

Dispozitivul deciziei

recurate nu arată expres ce obligații revin A.V.A.S.      cu atât mai mult cu

cât în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii în echivalent

se face de către Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor și nu de A.V.A.S.

Pârâta SC A.T. SA își

structurează criticile potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Respingerea excepției

lipsei calității procesuale pasive de către instanța de fond și nepronunțarea

instanței de apel asupra acestui motiv de apel este nelegală.

În mod nelegal Curtea

de Apel Galați a respins apelul său și a menținut hotărârea instanței de fond

de admitere în parte a cererii reclamantelor , dispunând restituirea în natură

a suprafeței de 501 mp, deoarece această suprafață de teren este proprietatea

autogării în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate

seria M 09 nr. 0314/1994. Terenul proprietatea autorilor reclamantelor a fost

expropriat, o parte trecând în administrarea operativă a Comitetului Executiv

al Consiliului Popular Adjud și în administrarea operativă a I.T.A. Galați.

Autogara s-a edificat având la bază Acordul unic nr. 227/1979 al Consiliului

popular al județului Vrancea și Acordul de principiu dat cu adresa nr. 488 din

10 februarie 1978 de către fostul Consiliu Popular Adjud. De la I.T.A. Galați

Autogara și terenul aferent au trecut în administrarea SC A.T. SA, care a

procedat potrivit Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 și Ordinului nr .303/1994

al Ministerului Transporturilor, respectiv terenul a fost inventariat și

evaluat, s-a întocmit documentația și s-a obținut Certificatul de Atestare a

Dreptului de Proprietate seria M 09 nr. 0314/1994 pe care l-a transcris în

registrul de transcripțiuni și Inscripțiuni al Judecătoriei Panciu, fiind

ulterior întabulat.

Fiind împlinit

termenul de prescripție de scurtă durată terenul nu mai poate fi restituit în

natură.

Recursurile

reclamantelor și pârâtelor sunt fondate, pentru următoarele considerente vizând

nelegalitatea hotărârii, considerente ce au în vedere analiza unitară a criticilor

celor trei recursuri.

Instanța de apel nu a examinat

criticile aduse de părți hotărârii apelate, astfel:

- posibilitatea

restituirii bunului în natură în integralitatea sa;

- nulitatea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate emis pârâtei societate comercială;

- lipsa calității de persoană îndreptățită a

reclamantei S.M. pentru neformularea notificării;

- neîndeplinirea cerințelor uzucapiunii de

scurtă durată invocate de pârâta deținătoare ca mod de dobândire a proprietății

și consecutiv imposibilității legale de aplicare a unui regim juridic distinct

aceluiași imobil (bun litigios);

- nerelevanța sub aspectul validității titlului

exhibat de pârâta SC A.T. SA constatărilor jurisdicționale ale unei hotărâri ce

nu a antamat fondul pricinii și nu a analizat pe fond excepția de nelegalitate

a actului administrativ atacat;

- imposibilitatea executării dispozițiilor

hotărârii primei instanțe în condițiile neindividualizării obligației de

acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent instituită, potrivit

mențiunilor acestei hotărâri, în sarcina ambelor pârâte.

Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 312 alin.

(2) C. proc. civ., pentru considerentele expuse, recursurile vor fi admise cu

consecința casării în tot a deciziei recurate și trimiterii cauzei spre

rejudecare, în vederea examinării tuturor criticilor formulate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâta SC A.T.

SA și A.V.A.S. și reclamanții S.M. și T.V. împotriva deciziei nr. 76 A din 24

februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 24 martie

2010.