ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3691/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3691/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 88/PI din 23 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C.

proc. pen., a fost achitată inculpata Ș.F. (fiica lui Ș.Ș. și M., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C.

pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), art.

10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea

infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin.

(1) C. pen.

Au fost respinse pretențiile

formulate de partea civilă Ș.F.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

S-a reținut că prin rechizitorul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Arad, înregistrat la Judecătoria Arad la data de 6 octombrie 2006, a fost trimisă în judecată inculpata Ș.F.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri oficiale,

prevăzute de art. 215 alin. (3) raportat la art. 2 C. pen. și art. 288 alin.(1)

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că în data de 29

noiembrie 2002 inculpata, în calitate de avocat în cadrul Baroului Arad, a

încheiat un contract de asistență juridică cu partea vătămată Ș.F. în numele

fiicei sale Ș.M.E., având ca obiect „red. cu susțineri plângere penală”.

Partea vătămată era în acel moment în

litigiu cu numitul I.F.S., împotriva căruia a depus o plângere penală în Dosarul

nr. 3380/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., dispunându-se de

către parchet, prin rezoluția din data de 29 ianuarie 2003 neînceperea

urmăririi penale față de acesta, întrucât fapta nu este prevăzută de legea

penală, constituind un litigiu civil. Partea vătămată i-a achitat lui I. un

avans de 17.000 mărci germane din prețul de cumpărare a unui imobil pe care

acesta l-a vândut părții vătămate, urmând ca ulterior, în momentul perfectării

actelor translative de proprietate în formă autentică, să-i achite și diferența

de 19.000 DM. Din cauza neînțelegerilor cu I., care a modificat prețul de

vânzare al imobilului și a soluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțate

de parchet față de acesta, partea vătămată a apelat la învinuită pentru a o

ajuta să-și recupereze avansul plătit lui I. din prețul de cumpărare al

imobilului.

Învinuita a cerut de la partea

vătămată suma de 315.000.000 lei echivalentul a 19.000 DM, spunându-i că pentru

a putea fi soluționată în mod favorabil cauza împotriva lui I., partea vătămată

trebuia să consemneze la CEC, la dispoziția lui I., diferența de preț pe care

trebuia să o achite din prețul de cumpărare al imobilului aflat în litigiu.

În cursul lunii februarie 2003,

partea vătămată, însoțită de către martora J.A. de la care a împrumutat suma de

5.000 dolar SUA, s-au deplasat la B.A. din Arad, unde au schimbat în lei suma

împrumutată precum și o altă sumă în valută, pe care o avea partea vătămată,

până la echivalentul sumei de 315.000.000 lei. Partea vătămată și martora s-au

deplasat în aceiași zi la sediul cabinetului de avocatură al învinuitei, unde

i-a înmânat această sumă.

În data de 10 februarie 2003

învinuita s-a deplasat personal la Agenția C.E.C. Arad, unde a completat

personal o declarație de consemnare în numele părții vătămate pentru suma de

315.000 lei, specificând că această sumă reprezintă ofertă promisiune de

vânzare al Parchetului Arad. Învinuita a înmânat declarația de consemnare cu nr.

239 din 10 februarie 2003 și suma de 315.000 lei casierei de serviciu, martora

P.A. Martora a încasat suma de bani, a semnat declarația de consemnare la

rubricile „controlor de ghișeu” și „casier”, iar învinuita a semnat la

rubricile „am primit recipisa” și „am primit”. Martora i-a înmânat învinuitei

recipisa nr. 59/253360102 număr mecanic  aferente sumei depuse.

Învinuita i-a dat părții vătămate o

copie xerox de pe recipisa nr. 59/253360102 număr mecanic, la insistențele

acesteia, după aproximativ 1 an de la data consemnării la C.E.C., partea

vătămată devenind suspicioasă în ceea ce privește activitățile desfășurate de

inculpată, aceasta solicitându-i și alte sume de bani atât în cauza respectivă,

cât și în alte cauze, sume pretinse pentru a sensibiliza diferite persoane cu

influență, în sensul soluționării favorabile a cauzelor părții vătămate, aceste

aspecte făcând obiectul Dosarului cu nr. 78/P/2005 al D.N.A. - Serviciul

Teritorial Timișoara.

Învinuita, pentru a ascunde

diferența dintre suma reală depusă la C.E.C. și suma primită de la partea

vătămată, a falsificat recipisa C.E.C. prin adăugarea a trei zerouri la suma de

315.000 lei și corectarea cuvântului „lei” în „lioane”, rezultând cuvântul

„treisutecinsprezece milioane”.

Pentru ca partea vătămată să nu

observe falsul, învinuita i-a dat acesteia o copie xerox a recipisei deja

falsificată și i-a spus că exemplarul original se află la dosarul cauzei,

împrejurare nereală. Este de menționat că la data primirii banilor și al

consemnării lor la C.E.C. cu titlu de „ofertă promisiune de vânzare al

Parchetului Arad, într-un dosar penal”, dosarul respectiv era soluționat.

Partea vătămată se constituie parte

civilă cu suma de 315.000.000 lei.

Prin sentința penală nr. 898/2007

Judecătoria Arad, având în vedere prevederile Legii nr. 79 din 26 martie 2007, prin

care a fost modificat art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, ținând

seama de calitatea de avocat a inculpatei.

Cauza a fost înregistrată la această

instanță sub nr. 13661/55/2006 la data de 10 mai 2007.

Din actele de la dosar, respectiv

dosar de urmărire penală, declarația inculpatei, declarațiile martorilor: Ș.M.,

N.Z., P.A., J.A.E., B.O.O., M.S.F., Ț.P.I., B.M., F.I. se rețin următoarele:

Partea vătămată Ș.F., intenționând

să cumpere un imobil de la numitul I.F.S., i-a achitat acestuia un avans de 17.000

DM din prețul de achiziționare, urmând ca ulterior, în momentul perfectării

actelor translative de proprietate în formă autentică, să-i achite și diferența

de 19.000 DM. Din cauza neînțelegerilor cu I., care a modificat prețul de

vânzare al imobilului, partea vătămată a formulat o plângere penală împotriva

acestuia în Dosarul nr. 3380/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Arad.

Pentru a-și recupera avansul plătit

numitului I., partea vătămată a apelat la ajutorul inculpatei Ș.F., care avea

calitatea de avocat în cadrul Baroului Arad, astfel că în data de 29 noiembrie 2002

inculpata a încheiat un contract de asistență juridică cu partea vătămată Ș.F.,

în numele fiicei sale Ș.M.E., având ca obiect „red. cu susțineri plângere

penală”.

La data de 29 ianuarie 2003

Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a dispus, prin rezoluție, neînceperea

urmăririi penală față de numitul I., pe motiv că litigiul dintre părți este

unul civil.

Inculpata a redactat, la data de 03

februarie 2003 o altă plângere penală împotriva aceluiași făptuitor pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, însă i-a cerut părții vătămate o

sumă de bani ce urma să fie consemnată la C.E.C., pentru soluționarea

favorabilă a cauzei.

În cursul lunii februarie 2003,

partea vătămată s-a prezentat la biroului inculpatei și i-a înmânat suma de

315.000.000 lei, iar la data de 10 februarie 2003 învinuita s-a deplasat

personal la Agenția CEC Arad, unde a completat o declarație de consemnare în

numele părții vătămate pentru suma de 315.000 lei, specificând că această sumă

reprezintă ofertă promisiune de vânzare al Parchetului Arad. Învinuita a

înmânat declarația de consemnare cu nr. 239 din 10 februarie 2003 și suma de

315.000 lei casierei de serviciu, martora P.A. Martora a încasat suma de bani,

a semnat declarația de consemnare la rubricile „controlor de ghișeu” și „casier”,

iar învinuita a semnat la rubricile „am primit recipisa” și „am primit”.

Martora i-a înmânat învinuitei recipisa nr. 59/253360102 număr mecanic, aferente

sumei depuse. Inculpata a negat că s-ar fi deplasat personal la agenția C.E.C.

pentru depunerea sumei menționate mai sus, susținând că ea a completat

declarația de consemnare a sumei, dar l-a trimis pe martorul Ț.P. cu suma de

bani și declarația de consemnare la C.E.C., însă martora P.A. infirmă

susținerile inculpatei, arătând că ea a lucrat în calitate de casier la Agenția

C.E.C. și inculpata s-a prezentat personal la ghișeul CEC-ului cu declarația de

consemnare pe care a și semnat-o (fila 51 Dosar nr. 133661/55/2006 Judecătoria

Arad).

Susținerile părții vătămate precum

că ar fi predat inculpatei suma de 315.000.000 lei nu sunt dovedite cu nici o

probă.

Martora N.Z. a declarat că, din

spusele părții vătămate cunoaște că aceasta a dat inculpatei suma menționată

mai sus, fără a fi prezentă la momentul predării acestei sume, iar martora J.A.E.

a declarat că i-a dat părții vătămate suma de 5.000 euro și împreună cu partea

vătămată s-au deplasat la B.A. din Arad, unde au schimbat această sumă, plus o

altă sumă pe care o avea partea vătămată și în schimbul acestora au primit suma

de 315.000.000 lei și tot împreună s-au deplasat la biroul inculpatei, unde

partea vătămată a intrat în cabinet, iar martora a rămas afară. Nici această

martoră nu a fost prezentă la momentul predării banilor, astfel există un dubiu

cu privire la predarea sumei menționate mai sus care profită inculpatei,

instanța, apreciind în condițiile date, că suma efectiv predată este cea

consemnată la C.E.C. de 315.000 lei.

Declarațiile părții vătămate și ale

martorei nu pot fi luate în considerare și pentru considerentul că, deși ambele

au susținut că au schimbat în aceiași zi o sumă de bani în valută la B.A. din

Arad în schimbul căreia a primit suma de 315.000.000 lei, B.R.B. SA - Sucursala

Arad, care a preluat patrimoniul B.A., a comunicat instanței prin adresa din 16

noiembrie 2007, că partea vătămată nu a efectuat în perioada 01 februarie 2003 -

10 februarie 2003 operațiuni de schimb valutar la sucursala sa din Arad.

Prin urmare, nu există nici o dovadă

că inculpata a înșelat partea vătămată cu suma de 315.000.000 lei cu prilejul

derulării contractului de asistență juridică, astfel că lipsește o condiție

esențială, existența unui prejudiciu, pentru a fi întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) C. pen., motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., se va dispune achitarea acesteia.

Cu privire la infracțiunea de fals

material în înscrisuri oficiale, se constată că nu s-a dovedit că inculpata a

falsificat recipisa C.E.C. prin contrafacerea scrierii, modificând suma

menționată pe aceasta pentru a o induce în eroare pe partea vătămată, așa cum

s-a reținut prin actul de sesizare.

Partea vătămată a susținut că

inculpata i-a înmânat o copie a recipisei CEC în care era consemnată suma de

315.000.000 lei, însă această copie nu corespundea cu suma consemnată în

realitate la C.E.C. de numai 315.000 lei. Se susține astfel că inculpata a

falsificat recipisa C.E.C. prin adăugarea a trei zerouri la suma de 315.000 lei

și corectarea cuvântului „lei” în „lioane”, rezultând cuvântul

„treisutecinsprezece milioane”.

Nu s-a dovedit că în realitate

există exemplarul original despre care se susține că ar fi fost falsificat

pentru a se face o expertizare a acestuia și pentru a se stabili cine este

autorul falsului, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatei și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

În ce privește latura civilă a

cauzei, întrucât nu s-a dovedit că inculpata i-a creat un prejudiciu părții

civile, se va dispune, în baza art. 346 C. proc. pen., respingerea pretențiilor

acesteia.

II. Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru motivele expuse detaliat în

scris, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, în baza art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și, pe fond, condamnarea inculpatei pentru infracțiunile prevăzute

de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen., cu

obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat părții civile.

Examinând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate și de

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta

Curte are în vedere că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara se privește ca fondat și urmează a fi admis ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.

Incidența acestui caz de casare se

datorează în speță existenței, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare, a unei contradicții esențiale, intrinseci și necontroversate între

„ceea ce spune dosarul cauzei prin actele, lucrările și piesele sale” și

soluția eronată a achitării inculpatei Ș.F. pentru săvârșirea celor două

infracțiuni imputate prin actul de trimitere în judecată.

Astfel, din probele administrate în

cauză rezultă că partea civilă a prezentat organelor de urmărire penală o

xerocopie a recipisei nr. 59/253360102, prin care fusese consemnată la C.E.C.

suma de 315.000.000 lei (a se vedea fila 25 dosar urmărire penală). Din

verificările efectuate la C.E.C. București - Sucursala Arad (a se vedea adresa din

02 septembrie 2005, fila 26 dosar urmărire penală) rezultă că în baza

declarației de consemnare nr. 239 din 10 februarie 2003 a fost consemnată la C.E.C. suma de 315.000 lei pe seama și la dispoziția numitului I.F.S. Din

conținutul declarației de consemnare din 10 februarie 2003 rezultă că numita Ș.F.

ar fi consemnat la C.E.C. suma de 315.000 lei reprezentând ofertă promisiune

vânzare-cumpărare la dispoziția numitului I.F.S.

În baza contractului de asistență

judiciară inculpata a întocmit o acțiune având ca obiect obligația de a face în

data de 03 februarie 2003, prin care partea civilă Ș.F. îl chema în judecată pe

pârâtul I.F.S. prin care solicita notarea în cartea funciară a imobilului

evidențiat în C.F. Arad a promisiunii de vânzare-cumpărare. În conținutul

acțiunii se afirma faptul că, în temeiul unui antecontract, reclamanta i-ar fi

remis pârâtului suma de 17.000 DM pentru cumpărarea imobilului mai sus

menționat și că diferența de preț de 19.000 DM o va consemna în viitor. Această

acțiune a fost redactată la data de 03 februarie 2003. În aceeași dată

inculpata a formulat o plângere penală directă pe seama și în numele părții

civile Ș.F. prin care solicita să fie condamnat inculpatul I.F.S. pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen.,

reținându-se că în luna august i-a achitat acestuia suma de 17.000 DM, cu titlu

de avans pentru cumpărarea apartamentului evidențiat în C.F. Arad, urmând ca la

perfectarea în formă autentică a contractului să se achite diferența de preț de

19.000 DM, însă sus-numitul nu a mai acceptat, solicitând 19.000 dolar SUA și

nici nu i-a restituit suma încasată în avans.

Din depozițiile fiicei părții

vătămate, numitei Ș.M.E., rezultă că între partea civilă și numitul I.F.S. s-a

încheiat un antecontract de vânzare a unui apartament, fiind achitată în avans

suma de 17.000 DM, iar diferența urma să se încaseze la perfectarea

contractului, însă sus-numitul a solicitat o sumă mai mare și părțile nu s-au

mai înțeles. De asemenea, martora a arătat că au contactat-o pe inculpată

pentru a formula plângeri penale și că aceasta i-a solicitat mamei ei, partea

civilă, suma de 315.000.000 lei, pe care aceasta a obținut-o din mai multe

împrumuturi și bani personali și a predat-o inculpatei, urmând să fie

consemnată la C.E.C. pe seama vânzătorului. A mai arătat că, ulterior, întrucât

numitul I.F.S. vânduse apartamentul unei alte persoane, a fost acționată în

justiție și când a vrut să-și ridice de la C.E.C. suma de 315.000.000 lei a

aflat că în realitate suma depusă era de 315.000 lei (a se vedea filele 35, 37 -

dosar urmărire penală).

În cauză a fost audiată martora P.A.,

administrator cont C.E.C., care a relatat faptul că în data de 10 februarie

2003, inculpata s-a deplasat la Agenția C.E.C., a completat declarația de

consemnare pe numele numitei Ș.F. pentru suma de 315.000 lei și ea i-a eliberat

recipisa de consemnare semnând la rubrica controlor ghișeu și casier (a se

vedea filele 25, 26, 27, 28 și 38, 39 - dosar urmărire penală).

Din depoziția martorei J.A. rezultă

că i-a împrumutat părții civile suma de 9.000 dolar SUA pentru ca aceasta avea

nevoie să consemneze pe seama numitului I.F.S. suma de 19.000 DM. A arătat că a

însoțit-o pe partea civilă care a predat inculpatei suma de 315.000.000 lei în

10 februarie 2003, sumă ce reprezenta echivalentul sumei de 19.000 DM (a se

vedea declarațiile de la filele 44-49 dosar urmărire penală).

Martorii sus menționați au fost

ascultați și în fața instanței de fond, respectiv Judecătoria Arad (până la modificarea

dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei) cât și în fața

Curții de Apel Timișoara. Martorii și-au menținut declarațiile (a se vedea

filele nr. 49-52 dosar Judecătoria Arad). În fața Curții de Apel Timișoara s-au

solicitat relații de la R.B. - Sucursala Arad referitoare la faptul dacă numita

Ș.F. a efectuat în perioada 01 februarie - 10 februarie 2003 operațiuni de schimb

valutar. Din adresa din 16 noiembrie 2007 rezultă că în perioada 01 februarie -

10 februarie 2003 numita Ș.F. nu a efectuat operațiuni de schimb valutar în

arhivele unității, nefiind înregistrate astfel de documente.

La cererea inculpatei au fost

audiați mai mulți martori: B.O.O., M.S., Ț.P.I., care au făcut depoziții care

însă nu au legătură directă cu cauza. Martora B.O.O., nepoata inculpatei,

avocat stagiar în biroul acesteia a relatat că are cunoștință despre încheierea

contractului de asistență judiciară între inculpată și fiica părții civile și

nu cunoaște nici un fel de date privitoare la predarea unor sume de bani (fila

18 - 19 dosar instanță de fond Curtea de Apel Timișoara).

Martorul Ț.P.I., avocat stagiar, a

relatat faptul că a efectuat depuneri de sume de bani la C.E.C., trezorerie sau

alte locuri la cererea inculpatei și că nu își amintește să fi consemnat vreo

sumă de bani la C.E.C. în numele părții civile.

Martora M.S., prietena inculpatei, a

susținut că a fost în biroul inculpatei când partea civilă a avut o discuție cu

inculpata care, i-a înmânat o chitanță de consemnare a unor sume la C.E.C. A

mai susținut că are cunoștință despre împrejurarea că partea civilă și

inculpata se aflau într-o relație de dușmănie, întrucât inculpata l-ar fi

apărat într-un proces pe fratele părții civile care avea interese contrarii

acesteia din urmă.

În cauză nu s-a putut efectua o

expertiză grafologică, întrucât originalul înscrisului falsificat nu a fost

depus la dosar, ci doar o xerocopie a acestuia. Partea civilă a susținut că

inculpata, la insistențele ei, i-a remis xerocopia chitanței depusă la dosar

din care rezulta împrejurarea că s-ar fi depus suma de 315.000.000 lei și nu

originalul acelei chitanțe.

Inculpata nu a depus originalul

chitanței, susținând că nu se află în posesia sa. Din relațiile solicitate de

la C.E.C. - Sucursala Arad a rezultat împrejurarea că în realitate inculpata a

depus suma de 315.000 lei pe seama numitului I.F.S. în numele părții civile Ș.F.,

ea semnând dovada de consemnare a sumei. Inculpata a fost nesinceră pe tot

parcursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, susținând constant că nu

a primit decât suma de 315.000 lei de la partea civilă și că această sumă nu ar

fi consemnat-o ea la C.E.C.

Declarațiile inculpatei au fost însă

infirmate de casiera - controlor de ghișeu P.A., care a arătat că inculpata

personal a depus suma și a semnat actul de depunere (a se vedea declarațiile

fila 51). De altfel, inculpata nu a contestat semnătura aplicată pe dovada de

depunere a sumelor de bani.

Depunerea sumei de numai 315.000 lei

apare ca nejustificată în raport cu acțiunile formulate de inculpată și cu

discuțiile purtate cu partea civilă privitoare la acțiunile pe care le-a

formulat în numele acesteia. Per a contrario suma pe care susține partea civilă

că a remis-o inculpatei apare credibilă, ea reprezentând echivalentul sumei de

19.000 DM, cât mai trebuia să-i predea aceasta numitului I.F.S. cu titlu de

diferență de preț vânzare apartament.

Din coroborarea înscrisurilor

rezultă că inculpata a consemnat doar suma de 315.000 lei la C.E.C. în numele

părții civile și i-a remis acesteia xerocopia chitanței în care apărea

consemnată suma reală pe care sus-numita i-a acordat-o, diferența

însușindu-și-o. Acest aspect justifică faptul că a alterat conținutul

înscrisului cu scopul de a o induce în eroare pe partea civilă, care îi predase

o sumă de 10 ori mai mare.

Partea civilă a susținut în mod

constant că i-a remis inculpatei suma de 315.000.000 lei ce reprezenta

echivalentul sumei de 19.000 DM. Susținerea sa este credibilă, avându-se în

vedere că anterior remiterii materiale a acestei sume de bani (10 februarie

2003) inculpata a întocmit o acțiune în justiție (03 februarie 2002) prin care

în numele părții civile îl acționa pe numitul I.F.S., afirmându-se în

conținutul acțiunii că va consemna diferența de preț de 19.000 DM (a se vedea

fila 29 dosar urmărire penală).

Martorii audiați în cauză și propuși

de partea civilă au declarat la rândul său că partea civilă a remis suma

respectivă de bani, parte din aceasta provenind dintr-un împrumut de la martora

J.A. (a se vedea declarațiile 49-52 dosar instanța de fond Judecătoria Arad).

Martorii audiați la cererea

inculpatei au încercat să contureze o pretinsă relație de dușmănie între partea

civilă și inculpată, care este însă infirmată de împrejurarea că aceasta a fost

angajată în mai multe procese de partea civilă.

Instanța de fond a reținut că nu s-a

putut dovedi împrejurarea că partea vătămată i-ar fi remis inculpatei suma de

315.000.000 lei, întrucât părțile nu au încheiat un înscris pentru a dovedi

această împrejurare și din aceste motive nu se poate trage concluzia că

inculpata ar fi indus-o în eroare prin întocmirea unui înscris falsificat,

astfel că nu se poate reține în sarcina acesteia infracțiunea de art. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen.

Se reține că instanța de fond nu a

analizat cu suficientă temeinicie depozițiile martorilor și nu a sesizat că

martorii propuși în rechizitoriu au avut o poziție constantă, arătând că la

inițiativa inculpatei s-a predat suma de 315.000.000 lei în considerarea

faptului că aceasta urma să fie consemnată și valorificată într-o acțiune

civilă. Nu a analizat sub nici o formă acțiunea civilă formulată pe seama

părții civile de către inculpată în care se menționa expres că aceasta, în

calitate de reclamantă, va consemna pe seama pârâtului suma de 19.000 DM.

Aceeași instanță de fond a ignorat

această probă existentă la dosar și nu a coroborat-o cu celelalte și a

concluzionat în mod eronat că inculpata nu a indus-o în eroare pe partea

vătămată.

Se conchide astfel că dispunând

soluția de achitare a inculpatei, instanța de fond a comis o gravă eroare de

fapt, întrucât, cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în

convenții, nu a analizat cu temeinicie depozițiile martorilor și nici acțiunea civilă

formulată pe seama părții civile de către inculpată, în care se menționa expres

că aceasta, în calitate de reclamantă, va consemna pe seama pârâtului suma de

19.000 DM.

Cu referire la infracțiunea de fals

material în înscrisuri oficiale se reține că soluția de achitare este, de

asemenea, greșită, întrucât instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea

că inculpata i-a remis părții civile o xerocopie a chitanței și nu înscrisul

original, inculpata procedând în această manieră tocmai pentru a o induce în

eroare pe partea vătămată, aspectul nesincer al depozițiilor inculpatei fiind evident,

aceasta susținând că nu a depus suma de bani, însă din înscrisurile depuse de la Sucursala C.E.C. Arad rezultă că inculpata a semnat recipisa de consemnare a sumelor de bani,

aspect pe care nu l-a infirmat.

Așa fiind, urmează a se dispune

condamnarea intimatei inculpate Ș.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen., comise cu

vinovăție, la pedepse cu închisoarea la limita minimă a textelor de lege

sancționatorii.

Urmează ca în temeiul dispozițiilor art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata să execute pedeapsa cea mai grea

ce se va aplica, în speță 3 ani închisoare.

Urmează ca pe durata prevăzută de art.

71 C. pen. să se interzică inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Apreciind că scopurile și

finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen. vor putea fi atinse și

fără privare de libertate și având în vedere și criteriile legale de

individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen., raportat pe de o parte

la pericolul social generic și concret al faptelor comise, cuantumul

prejudiciului material cauzat, cât și pe de altă parte datele care

circumstanțiază persoana intimatei inculpate (avocat, poziție procesuală nesinceră,

condamnată definitiv într-o altă cauză pentru infracțiunea de trafic de

influență) urmează ca, în baza art. 86

1

C. pen., să se dispună

suspendarea executării pedepsei rezultante aplicate pe o durată de 5 ani, ce

reprezintă termen de încercare conform art. 86

2

C. pen.

Urmează ca, pe durata termenului de

încercare, intimata Ș.F. să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.

86

3

alin. (1) lit. a) - d) inclusiv C. pen.

Urmează ca, în conformitate cu

dispozițiile art. 359 C. proc. pen., să se atragă atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și art. 86

5

C. pen.

Urmează ca, în conformitate cu

dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, să

se dispună suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, urmează

ca, în baza art. 14 C. proc. pen. combinat cu art. 346 C. proc. pen., să se

dispună obligarea intimatei inculpata Ș.F. la acoperirea prejudiciului material

cauzat prin restituirea sumei de 31.500 RON, cu titlu de daune civile către

partea civilă Ș.F.

Urmează ca, în baza art. 191 C.

proc. pen., să se dispună obligarea inculpatei la 1.000 lei cheltuieli

judiciare în fond către stat.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de

cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului parchetului să

rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 88/PI

din 23 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe

intimata inculpată Ș.F.

Casează sentința penală atacată și

rejudecând:

În baza art. 215 alin. (2) și (3) C.

pen., condamnă pe inculpata Ș.F. (fiica lui Ș.Ș. și M.) la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen., condamnă

pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen.,

inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen., interzice

inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen.

În temeiul art. 86

1

C.

pen., dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe o durată

de 5 ani, care reprezintă termen de încercare pentru condamnată.

În baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare condamnata se va supune următoarelor măsuri

de supraveghere:

a)

să

se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Arad;

b)

să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen.

atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 86

4

și art. 86

5

C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Dispune obligarea inculpatei la

restituirea sumei de 31.500 RON, despăgubiri civile, către partea civilă Ș.F.

În baza art. 191 C. proc. pen., obligă

inculpata la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 noiembrie 2009.