ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2478/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 iunie 2009, reclamantul T.C.P. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor și Oficiul Român pentru Imigrări solicitând anularea hotărârii nr. 2827104 din 9 aprilie 2009 și a deciziei de imputare nr. 2831447 din 25 februarie 2009, prin care i s-a imputat suma de 8854 lei reprezentând compensație pentru chirie în perioada ianuarie 2007 - septembrie 2008. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că funcționează ca agent de poliție în cadrul Serviciului pentru Imigrări al județului Argeș și că autoritățile pârâte au reținut în mod nelegal că ar fi încasat necuvenit compensația lunară pentru chirie.

Astfel, reclamantul a arătat că nu a fost respectat termenul de finalizare a cercetării administrative, nu i s-a permis să propună probe în apărare, iar cele două hotărâri nu fac referiri la temeinicia impunerii. Prin sentința nr. 193 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ, a admis acțiunea, în sensul anulării actelor administrative atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că au fost încălcate prevederile legale ce reglementează cercetarea administrativă prealabilă, termenul de 60 de zile prevăzut de O.G. nr. 121/1998 fiind depășit. De asemenea, instanța a constatat că pârâții au încălcat principiul dreptului la apărare, nepermițând reclamantului să dea explicații scrise și să prezinte probe în apărare.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Oficiul Român pentru Imigrări, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâții au învederat că instanța a reținut în mod eronat că s-ar fi încălcat termenul legal pentru efectuarea cercetării administrative. În realitate, deși această procedură prealabilă nu a fost finalizată în termenul de 60 de zile, au existat motive temeinic justificate care au impus depășirea duratei cercetării, efectuându-se verificări suplimentare pentru a se stabili condițiile concrete în care reclamantul a beneficiat de acordarea compensației pentru chirie, precum și pentru determinarea cuantumului acesteia. De asemenea, s-a precizat că prelungirea termenului pentru finalizarea cercetării administrative a fost aprobată prin ordin emis de șeful Departamentului ordine și siguranță publică, fiind astfel respectate dispozițiile art. 23 alin. (2) din O.G.

nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. Pârâții au mai arătat că reclamantul a furnizat explicații privind împrejurările în care a încasat compensația pentru chirie și a fost audiat de Comisia de jurisdicție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, neputându-se susține că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare. Analizând actele lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, susținerea instanței de fond privind depășirea fără temei a termenului legal pentru efectuarea cercetării administrative este eronată.

Potrivit art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, acest termen este de 60 de zile de la data când șeful unității a constatat sau a luat la cunoștință de producerea pagubei. În alin. (2) al textului coroborat cu Instrucțiunile nr. 830/1999 se prevede că, pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau șeful eșalonului superior poate prelungi acest termen cu încă 60 de zile, prin ordin scris. În cauză, conducătorul instituției a luat cunoștință de producerea pagubei la 6 noiembrie 2008, dată când a fost înregistrată nota-raport, cercetarea administrativă fiind declanșată prin numirea comisiei în acest scop la 7 noiembrie 2008. La solicitarea Oficiului Român pentru Imigrări, concretizată prin nota raport nr. 2126508 din 31 decembrie 2008 s-a cerut conducerii Ministerului Administrației și Internelor prelungirea termenului cu încă 60 de zile, cererea fiind aprobată la aceeași dată, iar la 16 februarie 2009 a fost emisă decizia de imputare.

Referitor la motivele care au condus la prelungirea duratei cercetării administrative, acestea sunt justificate față de diferențele între concluziile organului de control și constatările inițiale ale comisiei de cercetare, ce au determinat verificări suplimentare în evidențele financiar-contabile și ale serviciului de resurse umane din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea stabilirii întinderii prejudiciului. Curtea constată de asemenea, ca fiind întemeiată și critica privind greșita reținere de către instanța de fond a încălcării dreptului la apărare al reclamantului. Din actele dosarului rezultă că acesta a furnizat în scris explicații cu privire la împrejurările în care a încasat compensația pentru chirie, înscrisuri în care nu a făcut referire la eventuale probe în apărare, care să fi fost propuse și respinse de comisia de cercetare administrativă.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea reține că decizia de imputare a fost emisă cu respectarea termenului legal, nefiind întemeiată nici susținerea reclamantului privind nelegala desfășurare a cercetării administrative prin încălcarea dreptului său la apărare, care să atragă anularea actului. Întrucât instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor legale pentru atragerea răspunderii materiale a reclamantului, Curtea, admițând recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, instanța de trimitere urmând a stabili dacă decizia de imputare atacată este sau nu întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Oficiul Român pentru Imigrări și Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 193/F-CONT din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.