ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2478/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data

de 25 iunie 2009, reclamantul T.C.P. a chemat în judecată Ministerul

Administrației și Internelor și Oficiul Român pentru

Imigrări solicitând anularea hotărârii nr. 2827104 din 9 aprilie 2009

și a deciziei de imputare nr. 2831447 din 25 februarie 2009, prin care i

s-a imputat suma de 8854 lei reprezentând compensație pentru chirie în

perioada ianuarie 2007 - septembrie 2008.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că funcționează ca agent de poliție în cadrul

Serviciului pentru Imigrări al județului Argeș și că

autoritățile pârâte au reținut în mod nelegal că ar fi

încasat necuvenit compensația lunară pentru chirie. Astfel, reclamantul

a arătat că nu a fost respectat termenul de finalizare a

cercetării administrative, nu i s-a permis să propună probe în

apărare, iar cele două hotărâri nu fac referiri la temeinicia

impunerii.

Prin sentința nr. 193 din 11

noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ, a admis acțiunea, în sensul anulării

actelor administrative atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut în esență că au fost încălcate

prevederile legale ce reglementează cercetarea administrativă

prealabilă, termenul de 60 de zile prevăzut de O.G. nr. 121/1998

fiind depășit. De asemenea, instanța a constatat că

pârâții au încălcat principiul dreptului la apărare,

nepermițând reclamantului să dea explicații scrise și

să prezinte probe în apărare.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Oficiul Român pentru Imigrări, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâții au învederat că

instanța a reținut în mod eronat că s-ar fi încălcat

termenul legal pentru efectuarea cercetării administrative. În realitate,

deși această procedură prealabilă nu a fost finalizată

în termenul de 60 de zile, au existat motive temeinic justificate care au impus

depășirea duratei cercetării, efectuându-se verificări

suplimentare pentru a se stabili condițiile concrete în care reclamantul a

beneficiat de acordarea compensației pentru chirie, precum și pentru

determinarea cuantumului acesteia.

De asemenea, s-a precizat că

prelungirea termenului pentru finalizarea cercetării administrative a fost

aprobată prin ordin emis de șeful Departamentului ordine și

siguranță publică, fiind astfel respectate dispozițiile

art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială

a militarilor.

Pârâții au mai arătat că

reclamantul a furnizat explicații privind împrejurările în care a

încasat compensația pentru chirie și a fost audiat de Comisia de

jurisdicție din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, neputându-se susține că i s-ar fi încălcat dreptul

la apărare.

Analizând actele lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi

admise și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță pentru motivele ce vor fi

expuse în continuare.

Astfel, susținerea instanței de

fond privind depășirea fără temei a termenului legal pentru

efectuarea cercetării administrative este eronată.

Potrivit art. 23 alin. (1) din O.G. nr.

121/1998, acest termen este de 60 de zile de la data când șeful

unității a constatat sau a luat la cunoștință de

producerea pagubei. În alin. (2) al textului coroborat cu Instrucțiunile

nr. 830/1999 se prevede că, pentru motive temeinic justificate, la cerere,

comandantul sau șeful eșalonului superior poate prelungi acest termen

cu încă 60 de zile, prin ordin scris.

În cauză, conducătorul

instituției a luat cunoștință de producerea pagubei la 6

noiembrie 2008, dată când a fost înregistrată nota-raport, cercetarea

administrativă fiind declanșată prin numirea comisiei în acest

scop la 7 noiembrie 2008. La solicitarea Oficiului Român pentru Imigrări,

concretizată prin nota raport nr. 2126508 din 31 decembrie 2008 s-a cerut

conducerii Ministerului Administrației și Internelor prelungirea

termenului cu încă 60 de zile, cererea fiind aprobată la aceeași

dată, iar la 16 februarie 2009 a fost emisă decizia de imputare.

Referitor la motivele care au condus la

prelungirea duratei cercetării administrative, acestea sunt justificate

față de diferențele între concluziile organului de control

și constatările inițiale ale comisiei de cercetare, ce au

determinat verificări suplimentare în evidențele financiar-contabile

și ale serviciului de resurse umane din cadrul Oficiului Român pentru

Imigrări, în vederea stabilirii întinderii prejudiciului.

Curtea constată de asemenea, ca

fiind întemeiată și critica privind greșita reținere de

către instanța de fond a încălcării dreptului la

apărare al reclamantului.

Din actele dosarului rezultă că

acesta a furnizat în scris explicații cu privire la împrejurările în

care a încasat compensația pentru chirie, înscrisuri în care nu a

făcut referire la eventuale probe în apărare, care să fi fost

propuse și respinse de comisia de cercetare administrativă.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

reține că decizia de imputare a fost emisă cu respectarea

termenului legal, nefiind întemeiată nici susținerea reclamantului

privind nelegala desfășurare a cercetării administrative prin

încălcarea dreptului său la apărare, care să atragă

anularea actului.

Întrucât instanța de fond nu a

analizat și nu s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor

legale pentru atragerea răspunderii materiale a reclamantului, Curtea,

admițând recursurile, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare, instanța de trimitere urmând a stabili

dacă decizia de imputare atacată este sau nu întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Oficiul

Român pentru Imigrări și Ministerul Administrației și

Internelor împotriva sentinței civile nr. 193/F-CONT din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 mai 2010.