ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată la data de 26 februarie 2009 pe rolul

Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul G.C. a solicitat, în contradictoriu

cu intimata Agenția Națională de Integritate, anularea actului

de constatare nr. 158/3/I.I/2008 încheiat de această autoritate.

În

motivare, reclamantul a arătat că la data de 4 august 2008 a fost ales viceprimar al municipiului Rădăuți, anterior acestei date, având

calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local

Rădăuți, că deși a depus în termenul prevăzut de

Legea nr. 144/2007, la juristul Consiliului local, cererea sa de renunțare

la calitatea de reprezentant al AGA SC S.C. SA, acesta nu a dat curs cererii,

reclamantul fiind dezinformat cu privire la acest aspect, și că în

cele din urmă, secretarul Consiliului local a sesizat A.N.I. care,

potrivit actului de contestare criticat, a arătat că în perioada 4

august 18 noiembrie 2008 s-a aflat în stare de incompatibilitate, fiind astfel

incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) și art. 48 alin. (2) lit. h)

din Legea nr. 144/2007. A mai susținut reclamantul că pe perioada

stării de incompatibilitate nu a solicitat sau primit indemnizația de

reprezentant AGA, nu a participat la luarea la ședințele AGA, și

nu a luat parte la procesul decizional.

Prin

sentința nr.

219

din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins contestația formulată de reclamantul G.C., ca

nefondată.

Pentru

a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență,

faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit în termenul legal

obligația prevăzută la art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003,

iar apărările acestuia privind pretinsul refuz al

autorității locale de înregistrare a cererii sale de demisie pe care

pretinde că a redactat-o în termenul legal, sau cele care vizează

împrejurarea că pe durata situației de incompatibilitate nu a încasat

drepturi bănești de la SC S.C. SA, sunt nerelevante, astfel încât

sesizarea A.N.I. și întocmirea actului de constatare s-a făcut cu

respectarea normelor legale incidente în materie.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs reclamantul G.C.

arătând, în esență, următoarele:

S-a

consultat cu juriștii Consiliului Local al municipiului

Rădăuți, care nu i-au înregistrat cererea de demisie,

neînregistrare care a fost determinată de părerea acestora că nu

există nici o incompatibilitate în privința sa.

În

plus, a solicitat instanței să ceară lămuriri

instituției prefectului, însă răspunsul ce s-a primit

evită, de fapt, să clarifice dacă în speță nu este, de

fapt, o situație de aplicare a principiului error communis facit ius, care

să determine inexistența vreunei încălcări a legii.

Această eroare rezultă din faptul că Prefectura a găsit de

cuviință să adreseze tuturor consiliilor locale cererea să

se înlăture starea de incompatibilitate.

În

cauză este vorba de o necercetare suficientă a fondului, în

condițiile în care cauza nu era lămurită sub toate aspectele, iar,

instanța a rămas în pronunțare deși se impunea revenirea cu

adresă la Prefectură pentru lămurirea situației.

Pe

de altă parte, conform martorului audiat, discutându-se cu juriștii

că nu există stare de incompatibilitate, discuție generată

de depunerea demisiei, nu i se poate imputa refuzul autorității de a

proceda la înregistrarea acesteia.

Examinând

hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi

expuse în continuare.

Este

incontestabil că reclamantul G.C., după alegerea sa ca viceprimar al

municipiului Rădăuți, la data de 4 august 2008, s-a aflat în

incompatibilitatea prevăzută în art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 161/2003, în condițiile în care avea și calitatea de reprezentant

al municipiului Rădăuți în Adunarea Generală a Acționarilor

(AGA) a SC S.C. SA Rădăuți.

Răspunderea

pentru starea de incompatibilitate în care se afla nu poate fi transferată

juriștilor din cadrul Primăriei municipiului Rădăuți

și nici altor persoane. Reclamantul, conform principiului

nemo censetur

ignorare legem

, avea obligația legală să cunoască

normele juridice referitoare la incompatibilitățile funcției de

viceprimar și să acționeze în consecință.

Împrejurarea

că a fost consiliat greșit, după cum se apără acesta,

nu schimbă datele problemei, acest aspect, al consilierii de către

juriștii din Primăria Rădăuți, fiind lipsit de

relevanță, deoarece doar reclamantul G.C. răspunde pentru starea

sa de incompatibilitate.

De

asemenea, cum a reținut și prima instanță, nu poate fi

primită nici apărarea, reiterată ca motiv de recurs, că i

s-a refuzat demisia pe motiv că n-ar fi în stare de incompatibilitate.

Demisia este un act unilateral care se exercită discreționar, astfel că

neînregistrarea acesteia în 15 zile de la alegerea în funcția de viceprimar,

potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, nu îi poate fi imputată

decât reclamantului.

Nu

poate fi vorba de o situație de aplicare a principiului

error communis

facit jus

pentru că , în speță, nu se discută de o

acțiune bazată pe o eroare admisă ca adevăr, care ar trebui

juridicește să fie ocrotită, ci despre violarea unei norme

juridice inderogabile, care a generat starea de incompatibilitate a

reclamantului. Astfel, corespondența purtată cu Prefectura

județului Suceava este complet inutilă, fiind lipsit de orice

relevanță care este poziția acesteia în privința

situației reclamantului ori dacă și alți viceprimari ar fi

fost incompatibili la fel ca domnul G.C.

Față

de cele ce preced, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.C. împotriva

sentinței nr. 219 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 mai 2010.