ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 885/2010

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus în temeiul art. 3002, C. proc. pen.,

raportat la art. 160

b

, alin. (1) alin. (3) C. proc. pen., a menținut

starea de arest preventiv apelantului-inculpat R.N., arestat preventiv în baza M.A.F

nr. 15/U.P. din 28 ianuarie 2009, emis de Tribunalul București, secția I-a penală,

din Dosarul nr. 3093/3/2009.

Pentru a pronunța această

soluție, referitoare la starea de arest a inculpatului apelant R.N., Curtea de

Apel a constatat că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, continuă să existe.

Împotriva acestei încheieri,

în termenul legal prevăzut de lege, a formulat recurs, inculpatul R.N., care

solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de

libertate, pe motiv că nu ar mai exista temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive.

Examinând legalitatea și

temeinicia soluției instanței de apel, atât din punct de vedere al motivelor de

recurs, cât și din oficiu, Înalta Curte constată critica formulată ca fiind

nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință din

Camera de Consiliu din data de 28 ianuarie 2009, din Dosarul nr. 3093/3/2009, Tribunalul

București, secția I-a penală a dispus, în temeiul art. 143, alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 148, lit. f), C. proc. pen., arestarea preventivă a apelantului-inculpat

R.N., față de care a fost emis M.A.P. nr. 15/U.P. din 28 ianuarie 2009, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând

în aceea că, la data de 27 ianuarie 2009, a vândut colaboratorului cu nume de

cod M.T., 4,36 gr. heroină, fiind prins în flagrant. Prin rechizitoriul din

data de 19 noiembrie 2009, din Dosarul nr. 32 D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. Serviciul

Teritorial București, inculpatul R.N. a fost trimis în judecată, în stare de

arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., iar, prin sentința penală nr. 1117 din 14 decembrie 2009, din Dosarul

nr. 6776/3/2009, Tribunalul București, secția I-a penală, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.N. (fiul lui G. și M.,

arestat în baza M.A.P. nr. 15/UP din 28 ianuarie 2009 emis de Tribunalul

București, secția I penală) la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și a dispus

menținerea stării de arest preventiv.

Curtea apreciază că

temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii în arest preventiv

continuă să existe. Astfel, este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143, alin.

(1), C. proc. pen., în sensul că există probe că apelantul-inculpat R.N. a

comis săvârșit infracțiunea reținută sarcina sa, și anume declarațiile

constante ale inculpatului de cunoaștere, coroborate cu procesul verbal de

prindere în flagrant, declarația martorului asistent P.M.T., declarația

laboratorului cu nume de cod M.T. și raportul de constatare tehnico științifică

nr. 522404 din 27 ianurie 2009.

De asemenea, apreciază că

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148, alin. (1), lit. f), C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în

sarcina apelantului-inculpat R.N. este închisoarea mai mare de 4 ani, iar

lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, ce rezultă din datele sale.

Mai mult chiar pericolul

public poate rezulta din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit

inculpatul. Aceste fapte legate de săvârșirea faptei, sunt de natură a crea în

opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că cei care concurează la

înfăptuirea justiției nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, mai

ales că recurentul a mai fost condamnat întrucât, tot pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul formulat, iar conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.N. împotriva încheierii din 19 februarie 2010 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 6776/3/2009

(75/2010).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2010.