ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3338/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Judecata în primă instanță

Prin acțiunea înregistrată la 28 mai

2008, reclamantul L.P. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restituirea în natură

a terenului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 41093, nr.top 1805/2 în

suprafață de 595 mp și a terenului situat în Timișoara, înscris în C.F. 41093

nr.top 1804/2, în suprafață de 716 mp pentru care s-a formulat notificarea

înregistrată sub nr. 173/2001 la Primăria municipiului Timișoara și transmisă

spre soluționare pârâtei.

Ulterior, reclamantul și-a precizat

acțiunea, solicitând trimiterea notificării spre soluționare Municipiului

Timișoara prin primar, precum și introducerea acestuia în cauză în calitate de

pârât.

Prin sentința civilă nr. 226 din 17

februarie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a admis acțiunea astfel cum a

fost ulterior precizată și a obligat-o pe pârâta A.V.A.S. să trimită pârâtului

Municipiului Timișoara prin primar, notificarea nr. 173/2001 formulată de

reclamant; i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de

judecată către reclamant, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat,

redus în temeiul art. 247 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Pârâta are calitate procesuală

pasivă, câtă vreme prin acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată,

acesta a solicitat obligarea instituției sesizate să trimită spre competență

soluționare Municipiului Timișoara notificarea sa, iar notificarea se află

actualmente nesoluționată la pârâtă.

Pe fond, nu sunt aplicabile în cauză

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece din extrasele de carte

funciar depuse la dosarul cauzei și din referatul Comisiei de aplicare a Legii

nr. 10/2001 a Municipiului Timișoara, terenurile notificate sunt proprietate de

stat și nu se află în patrimoniul SC U.T. Timișoara, societate comercială în

privința căreia nu există nici dovada că ar fi fost privatizată.

Judecata în apel

Prin decizia civilă nr. 577 din 12

noiembrie 2009 , Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de

pârâtul Municipiul Timișoara prin primar împotriva sentinței și ca nefondat

apelul declarat de pârâta A.V.A.S.; i-a obligat pe apelanți la plata către

intimat a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut următoarele:

Sentința a fost comunicată pârâtului

Municipiului Timișoara la data de 11 mai 2009 și, în baza art. 101 C. proc.

civ., termenul de 15 zile pentru declararea apelului s-a împlinit la 27 mai

2009.

În speță, conform dovezilor atașate

la dosar, apelul a fost predat la poștă în data de 28 mai 2009, cu depășirea

termenului prevăzut de lege.

În ceea ce privește apelul declarat

de pârâta A.V.A.S., curtea de apel a constatat că acesta cuprinde doar critici

referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 C. proc.

civ., pe care le-a găsit nefondate.

Astfel, curtea a reținut că

notificarea ce i-a fost înaintată pârâtei A.V.A.S. de către Municipiul

Timișoara prin adresa nr. 28307 din 14 ianuarie 2008 nu a primit o soluționare

până la data când reclamantul s-a adresat instanței de judecată, 28 mai 2008,

și nici ulterior, dosarul administrativ împreună cu notificarea rămânând în

nelucrare în sediul acestei instituții.

În atare situație, nu se poate

reține că pârâta și-ar fi respectat obligațiile prevăzute de lege în vederea

clarificării și soluționării cererii reclamantului.

Chiar dacă pârâta consideră că nu

sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, nu era îndreptățită

să rămână în pasivitate, ci era obligată să soluționeze într-un sens sau altul

notificarea.

Nefondată este și susținerea

potrivit căreia cheltuielile de judecată pretinse de reclamant nu ar fi

justificate prin dovezi clare deoarece, acestea au fost dovedite prin

chitanțele depuse de reclamant la dosar și care atestă plata onorariului de

avocat.

În ceea ce privește caracterul

rezonabil al cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pricinii, munca

depusă de avocat și pregătirea profesională a acestuia, curtea de apel a

reținut că în cauză s-au respectat dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., chiar tribunalul procedând în mod judicios la reducerea cheltuielilor de

judecată.

Împotriva deciziei au declarat

recurs pârâții A.V.A.S. și Primarul municipiului Timișoara.

decizia în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru nelegala respingere a

apelului ce viza exclusiv plata cheltuielilor de judecată în primă instanță,

dar și pentru nelegala obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată din

apel.

În dezvoltarea motivului de recurs

invocat, recurenta susține că nu se poate reține reaua sa credință sau

comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea sa în această cauză și invocă

dispozițiile art. 275 C. proc. civ. potrivit cărora pârâtul care a recunoscut

la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la

plata cheltuielilor de judecată afară numai dacă a fost pus în întârziere

înainte de chemarea în judecată.

Obiectul principal al acțiunii a

fost restituirea în natură a terenurilor or, o asemenea măsură poate fi dispusă

în condițiile Legii nr. 10/2001 doar de unitatea deținătoare care este

competentă să soluționeze notificarea.

Competența A.V.A.S. în acest domeniu

este doar de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale,

dacă sunt întrunite condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 ceea ce nu este

cazul în speță.

Pentru a clarifica situația juridică

a terenurilor în litigiu, A.V.A.S. a solicitat informații de la conducerea SC

U.T.T. SA și, de asemenea, a comunicat reclamantului relații privind

notificarea.

Prin urmare, recurenta nu a

tergiversat nejustificat soluționarea notificării și nu a căzut în pretenții,

ceea ce înseamnă că nu datorează cheltuieli de judecată.

Recurenta solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului său, schimbarea în parte a

sentinței și exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată atât în fond cât

și în apel.

Timișoara, invocă în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.,

fără a dezvolta separat cele trei motive de recurs invocate.

În motivarea cererii, recurentul

susține că apelul a fost în mod greșit respins ca tardiv, deoarece potrivit

art. 283 C. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării

hotărârii și, potrivit art. 101 C. proc. civ., termenele se înțeleg pe zile

libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început și nici ziua când s-a

sfârșit termenul.

Recurentul susține că a expediat

apelul la data de 28 mai 2009 și cum sentința i-a fost comunicată la data de 12

mai 2099, apelul apare ca fiind declarat în ultima zi a termenului prevăzut de

lege.

Pe fond, recurentul susține că

soluția de trimitere către el a notificării este nelegală în raport de

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, dat fiind că terenurile în litigiu

situate din municipiul Timișoara sunt proprietatea SC U.T. SA, iar A.V.A.S. a

privatizat această societate.

Recurentul solicită admiterea

recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

apel, iar, în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea

sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

La dosar nu s-au depus întâmpinări,

dar prin concluziile orale și scrise formulate în dosar, intimatul reclamant a

solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate și obligarea intimaților

la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de

avocat.

Judecata în recurs

Ambele recursuri sunt nefondate și

urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

A.V.A.S., ca urmare a pronunțării sentinței tribunalului, ea a căzut în

pretenții, situație în care, în mod corect a fost obligată la plata

cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C. proc. civ.

Astfel, acțiunea reclamantului a

fost admisă astfel cum a fost precizată ulterior, în sensul că a fost obligată

pârâta A.V.A.S. să înainteze spre soluționare notificarea către pârâtul

Primarul municipiului Timișoara.

Atitudinea culpabilă a pârâtei -

sancționată de instanță prin admiterea acțiunii împotriva sa - a constat în

aceea că de la data la care a fost sesizată cu soluționarea notificării și până

la data pronunțării sentinței nu s-a conformat obligației legale prevăzute de

art. 29 alin. (3) cu referire la art. 26 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

de a soluționa, într-un fel sau altul notificarea, într-un termen de 60 de

zile, termen la expirarea căruia se afla de drept în întârziere.

În atare situație, nu se putea face

nici aplicarea art. 275 C. proc. civ., și, cum nu exista niciun temei pentru

admiterea apelului, nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Dat fiind că apelul declarat de

pârâta A.V.A.S. a fost respins, aceasta a căzut în pretenții și în faza

procesuală a apelului, motiv pentru care soluția de obligare a sa la plata

cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în această fază corespunde

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., critica de nelegalitate întemeiată pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind fondată nici sub acest

aspect.

Primarul municipiului Timișoara a fost respins ca tardiv și, în atare situație,

singura critică ce poate fi analizată în recurs este cea privitoare la modul în

care s-a soluționat excepția tardivității apelului.

Curtea de apel neintrând în

cercetarea fondului apelului declarat de acest pârât, el nu poate supune

analizei instanței de recurs chestiuni legate de fond.

În ceea ce privește excepția

tardivității apelului, aceasta a fost corect soluționată în raport de

prevederile art. 293, art. 101, art. 103 și art. 104 C. proc. civ.

Astfel, reținând că sentința a fost

comunicată pârâtului, conform dovezii de primire existente la dosar, la data de

11 mai 2009 și, eliminând din calcul prima și ultima zi a termenului de 15 zile

de la comunicarea hotărârii, curtea de apel a stabilit că ultima zi în care se

putea declara calea de atac a fost 27 mai 2009, iar cerea de apel a fost

predată oficiului poștal abia la 28 mai 2009.

Recurenta critică soluția instanței

de apel, indicând drept dată a comunicării sentinței 12 mai 2009, fără a

justifica în vreun fel acest punct de vedere.

Data comunicării sentinței

menționată de agentul procedural în procesul verbal de predare - în speță 11

mai 2009 - este considerată ca fiind dovedită până la înscrierea în fals,

conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că nici recursul acestui pârât nu este fondat, nefiind incidente

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în care se încadrează critica

analizată.

În baza art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge atât recursul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Timișoara, cât și recursul declarat de pârâta A.V.A.S., ca

nefondate.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

Înalta Curte îi va obliga pe recurenți la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli

de judecată către intimatul reclamant L.P., sumă dovedită cu chitanța nr. 22

din 28 mai 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. și recursul declarat de Primarul municipiului

Timișoara împotriva deciziei nr. 577 / A din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant L.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai

2010.