ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3338/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Judecata în primă instanță Prin acțiunea înregistrată la 28 mai 2008, reclamantul L.P. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restituirea în natură a terenului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 41093, nr.top 1805/2 în suprafață de 595 mp și a terenului situat în Timișoara, înscris în C.F. 41093 nr.top 1804/2, în suprafață de 716 mp pentru care s-a formulat notificarea înregistrată sub nr. 173/2001 la Primăria municipiului Timișoara și transmisă spre soluționare pârâtei. Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând trimiterea notificării spre soluționare Municipiului Timișoara prin primar, precum și introducerea acestuia în cauză în calitate de pârât.

Prin sentința civilă nr. 226 din 17 februarie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a admis acțiunea astfel cum a fost ulterior precizată și a obligat-o pe pârâta A.V.A.S. să trimită pârâtului Municipiului Timișoara prin primar, notificarea nr. 173/2001 formulată de reclamant; i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, redus în temeiul art. 247 alin. (3) C. proc. civ. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Pârâta are calitate procesuală pasivă, câtă vreme prin acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată, acesta a solicitat obligarea instituției sesizate să trimită spre competență soluționare Municipiului Timișoara notificarea sa, iar notificarea se află actualmente nesoluționată la pârâtă.

Pe fond, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece din extrasele de carte funciar depuse la dosarul cauzei și din referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 a Municipiului Timișoara, terenurile notificate sunt proprietate de stat și nu se află în patrimoniul SC U.T. Timișoara, societate comercială în privința căreia nu există nici dovada că ar fi fost privatizată. Judecata în apel Prin decizia civilă nr. 577 din 12 noiembrie 2009 , Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara prin primar împotriva sentinței și ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S.; i-a obligat pe apelanți la plata către intimat a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarele: Sentința a fost comunicată pârâtului Municipiului Timișoara la data de 11 mai 2009 și, în baza art. 101 C. proc. civ., termenul de 15 zile pentru declararea apelului s-a împlinit la 27 mai 2009. În speță, conform dovezilor atașate la dosar, apelul a fost predat la poștă în data de 28 mai 2009, cu depășirea termenului prevăzut de lege. În ceea ce privește apelul declarat de pârâta A.V.A.S., curtea de apel a constatat că acesta cuprinde doar critici referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 C. proc. civ., pe care le-a găsit nefondate. Astfel, curtea a reținut că notificarea ce i-a fost înaintată pârâtei A.V.A.S.

de către Municipiul Timișoara prin adresa nr. 28307 din 14 ianuarie 2008 nu a primit o soluționare până la data când reclamantul s-a adresat instanței de judecată, 28 mai 2008, și nici ulterior, dosarul administrativ împreună cu notificarea rămânând în nelucrare în sediul acestei instituții. În atare situație, nu se poate reține că pârâta și-ar fi respectat obligațiile prevăzute de lege în vederea clarificării și soluționării cererii reclamantului. Chiar dacă pârâta consideră că nu sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, nu era îndreptățită să rămână în pasivitate, ci era obligată să soluționeze într-un sens sau altul notificarea. Nefondată este și susținerea potrivit căreia cheltuielile de judecată pretinse de reclamant nu ar fi justificate prin dovezi clare deoarece, acestea au fost dovedite prin chitanțele depuse de reclamant la dosar și care atestă plata onorariului de avocat.

În ceea ce privește caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pricinii, munca depusă de avocat și pregătirea profesională a acestuia, curtea de apel a reținut că în cauză s-au respectat dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., chiar tribunalul procedând în mod judicios la reducerea cheltuielilor de judecată. Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții A.V.A.S. și Primarul municipiului Timișoara. 1. Recurenta A.V.A.S. critică decizia în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru nelegala respingere a apelului ce viza exclusiv plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, dar și pentru nelegala obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată din apel.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta susține că nu se poate reține reaua sa credință sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea sa în această cauză și invocă dispozițiile art. 275 C. proc. civ. potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Obiectul principal al acțiunii a fost restituirea în natură a terenurilor or, o asemenea măsură poate fi dispusă în condițiile Legii nr. 10/2001 doar de unitatea deținătoare care este competentă să soluționeze notificarea. Competența A.V.A.S. în acest domeniu este doar de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, dacă sunt întrunite condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru a clarifica situația juridică a terenurilor în litigiu, A.V.A.S. a solicitat informații de la conducerea SC U.T.T. SA și, de asemenea, a comunicat reclamantului relații privind notificarea. Prin urmare, recurenta nu a tergiversat nejustificat soluționarea notificării și nu a căzut în pretenții, ceea ce înseamnă că nu datorează cheltuieli de judecată. Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului său, schimbarea în parte a sentinței și exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată atât în fond cât și în apel. 2. Recurentul Primarul municipiului Timișoara, invocă în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., fără a dezvolta separat cele trei motive de recurs invocate.

În motivarea cererii, recurentul susține că apelul a fost în mod greșit respins ca tardiv, deoarece potrivit art. 283 C. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii și, potrivit art. 101 C. proc. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul. Recurentul susține că a expediat apelul la data de 28 mai 2009 și cum sentința i-a fost comunicată la data de 12 mai 2099, apelul apare ca fiind declarat în ultima zi a termenului prevăzut de lege. Pe fond, recurentul susține că soluția de trimitere către el a notificării este nelegală în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, dat fiind că terenurile în litigiu situate din municipiul Timișoara sunt proprietatea SC U.T.

SA, iar A.V.A.S. a privatizat această societate. Recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar, în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată. La dosar nu s-au depus întâmpinări, dar prin concluziile orale și scrise formulate în dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate și obligarea intimaților la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat. Judecata în recurs Ambele recursuri sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: 1. Contrar susținerilor recurentei A.V.A.S., ca urmare a pronunțării sentinței tribunalului, ea a căzut în pretenții, situație în care, în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C. proc.

civ. Astfel, acțiunea reclamantului a fost admisă astfel cum a fost precizată ulterior, în sensul că a fost obligată pârâta A.V.A.S. să înainteze spre soluționare notificarea către pârâtul Primarul municipiului Timișoara. Atitudinea culpabilă a pârâtei - sancționată de instanță prin admiterea acțiunii împotriva sa - a constat în aceea că de la data la care a fost sesizată cu soluționarea notificării și până la data pronunțării sentinței nu s-a conformat obligației legale prevăzute de art. 29 alin. (3) cu referire la art. 26 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 de a soluționa, într-un fel sau altul notificarea, într-un termen de 60 de zile, termen la expirarea căruia se afla de drept în întârziere.

În atare situație, nu se putea face nici aplicarea art. 275 C. proc. civ., și, cum nu exista niciun temei pentru admiterea apelului, nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dat fiind că apelul declarat de pârâta A.V.A.S. a fost respins, aceasta a căzut în pretenții și în faza procesuală a apelului, motiv pentru care soluția de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în această fază corespunde dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., critica de nelegalitate întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind fondată nici sub acest aspect. 2. Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara a fost respins ca tardiv și, în atare situație, singura critică ce poate fi analizată în recurs este cea privitoare la modul în care s-a soluționat excepția tardivității apelului.

Curtea de apel neintrând în cercetarea fondului apelului declarat de acest pârât, el nu poate supune analizei instanței de recurs chestiuni legate de fond. În ceea ce privește excepția tardivității apelului, aceasta a fost corect soluționată în raport de prevederile art. 293, art. 101, art. 103 și art. 104 C. proc. civ. Astfel, reținând că sentința a fost comunicată pârâtului, conform dovezii de primire existente la dosar, la data de 11 mai 2009 și, eliminând din calcul prima și ultima zi a termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, curtea de apel a stabilit că ultima zi în care se putea declara calea de atac a fost 27 mai 2009, iar cerea de apel a fost predată oficiului poștal abia la 28 mai 2009. Recurenta critică soluția instanței de apel, indicând drept dată a comunicării sentinței 12 mai 2009, fără a justifica în vreun fel acest punct de vedere.

Data comunicării sentinței menționată de agentul procedural în procesul verbal de predare - în speță 11 mai 2009 - este considerată ca fiind dovedită până la înscrierea în fals, conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nici recursul acestui pârât nu este fondat, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în care se încadrează critica analizată. În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge atât recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara, cât și recursul declarat de pârâta A.V.A.S., ca nefondate. În baza art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte îi va obliga pe recurenți la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant L.P., sumă dovedită cu chitanța nr. 22 din 28 mai 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. și recursul declarat de Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 577 / A din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurenți la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant L.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.