ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4177/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin sesizarea formulată și înregistrată la 4 decembrie 2008, a solicitat Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 222/2008, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanță din Eupen, Belgia, față de U.L.P., cetățean român pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau jaf eu violență, iar în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (2) din aceeași lege, a mai solicitat să se dispună cu privire la luarea măsurii arestării față de persoana solicitată.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 316 din 8 decembrie 2008 a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanță din Eupen, Belgia, față de U.L.P. și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanță din Eupen, Belgia, față de U.L.P. Prin aceeași hotărâre prima instanță a dispus arestarea persoanei solicitate U.L.P. în vederea predării către autoritățile judiciare belgiene (A.S., Parchetul General din Eupen), pe o perioadă de 25 zile, de la 9 decembrie 2008 până la 2 ianuarie 2009 și emiterea mandatului de arestare.

Prima instanță a dispus, de asemenea, predarea persoanei solicitate U.L.P. către autoritățile judiciare belgiene, Parchetul General din Eupen, cu respectarea dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea 302/2004 modificată, stabilind totodată ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru asistarea persoanei solicitate, să se suporte din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, prima instanță, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că, în baza semnalării transmisă prin intermediul Interpol potrivit căreia împotriva numitului U.L.P., a fost emis la data de 6 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanță din Eupen, Belgia, mandatul european de arestare nr. 108/2008 pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau jaf cu violență, prevăzut de art. 461, art. 468, art. 471 paragraf 5 și 6 și art. 472 paragraf 1 C. pen.

belgian, reținându-se, în fapt, că la data de 20 octombrie 2008 în Eupen, Belgia, inculpatul l-a deposedat cu violență pe dl. P.B. de servieta sa, cu circumstanța că infracțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane și că inculpatul a folosit o mașină pentru a părăsi locul infracțiunii. S-a apreciat de către prima instanță că, potrivit art. 66 alin. (4) coroborat cu art. 76 5 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, privind cooperarea internațională în materie penală, semnalarea echivalează cu un mandat de urmărire internațională în vederea extrădării, având același efect ca și o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, în sensul art. 16 din Convenția europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957. S-a constatat că în temeiul dispozițiilor art. 88 3 alin. (1) din Legea 302/2004, modificat prin Legea nr. 222/2008 s-a dispus reținerea persoanei solicitate U.L.P.

pe o durată de 24 de ore, începând de la 3 decembrie 2008, ora 18,30 până la data de 4 decembrie 2008, ora 18,30 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și sesizarea Curții. Prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 90 alin. (2) din legea sus-menționată, modificată, a luat măsura arestării pe o durată de 5 zile, de la 4 decembrie până la 8 decembrie față de persoana solicitată, inculpatul U.L.P. C onstatând că în cauză sunt întrunite condițiile legale, în sensul că există un mandat european de arestare din 6 noiembrie 2008, mandat ce urmează a fi înaintat autorităților române înlăuntrul celor 5 zile și că există pericolul sustragerii persoanei solicitate de la procedura executării mandatului european de arestare având în vedere că aceasta a fost depistată pe aeroportul Henri Coandă din București.

Persoana solicitată, inculpatul U.L.P., în ședință publică din 8 decembrie 2008 nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare belgiene și a nu renunțat la principiul specialității, consacrată de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și a fost audiată în prezența unui avocat din oficiu.

Prima instanță, constatând că erau îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este de cel puțin un an, iar arestarea și predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale, în temeiul art. 81 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008 privind cooperarea internațională în materie penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dispunând punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 6 noiembrie 2008 de Curtea de Primă Instanță din Eupen, Belgia, față de U.L.P., arestarea acestuia în vederea predării autorității judiciare belgiene, pe o perioadă de 25 de zile, de la 09 decembrie 2008 până la 2 ianuarie 2009 și emiterea mandatului de arestare.

Î mpotriva sentinței sus-menționate, în termen legal, a formulat recurs persoana solicitată U.L.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii. Înalt a Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. , constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Î n cauza supusă analizei, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost investită cu solicitarea autorităților judiciare belgiene de predare a numitului U.L.P. în vederea executării unui mandat european de arestare, cu privire la care, după traducerea sa în limba română, s-a procedat apoi la verificarea conținutului său și, astfel prima instanță a constatat că acesta cuprinde toate informațiile necesare potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004 cu modificările ulterioare.

Persoana solicitată a fost reținută 24 ore prin ordonanța nr. 27 din 3 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 6336/II-5/2008 și apoi prezentată în fața instanței, care a procedat la informarea acesteia, conform art. 89 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată. Ulterior, prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2008, pronunțată de aceeași instanță, persoana solicitată a fost arestată preventiv pe o perioadă de 5 de zile, începând cu 4 decembrie 2008 până la 8 decembrie 2008 inclusiv. Se constată că la 8 decembrie 2008, cu ocazia audierii persoanei solicitate, în condițiile art. 90 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea sa către autoritățile belgiene, întrucât nu este vinovat de faptele pentru care s-a efectuat acesta solicitare.

Î n speță, Înalta Curte constată că, într-adevăr persoana solicitată este cercetată atât de autoritățile judiciare belgiene, care au emis mandat european de arestare la 6 noiembrie 2008, pe numele aceleiași persoane, în vederea cercetării sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 461, art. 468, art. 471 paragraf 5 și 6 și art. 472 paragraf 1 din Codul penal belgian - furt organizat armat, fapta fiind săvârșită în Eupen-Belgia. Față de această împrejurare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond, a reținut, în mod justificat, că persoana solicitată U.L.P.

deși nu a renunțat la principiul specialității, a procedat în mod corect, atunci când a apreciat că, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție se impune predarea persoanei solicitate către Parchetul General din Eupen, asigurându-se astfel, condiții mai bune pentru exercitarea urmăririi penale și pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât persoana solicitată nu a recunoscut învinuirile aduse. Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

2 În același sens, Înalta Curte reține că mandatul european de arestare se execută astfel cum prevăd dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L.190/1 din 18 iulie 2002. Cât privește respectarea dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din CEDO, Înalta Curte reține că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă, dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Prin dispozițiile anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea internă. Nu există însă, o definiție a noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în raport de circumstanțele fiecărui caz în parte. În atare condiții, existând un mandat european de arestare instanța de fond a procedat corect conformându-se dispozițiilor art. 89 și următoarele din Legea nr. 302/2004, procedând în consecință și luând măsuri privind predarea persoanei solicitate, potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată . Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată U.L.P. împotriva sentinței penale nr. 316 din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată U.L.P. împotriva sentinței penale nr. 316 din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2008.