ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4177/2008

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin

sesizarea formulată și înregistrată la 4 decembrie 2008, a solicitat Curții de

Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în conformitate cu dispozițiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea internațională în materie penală, modificată prin Legea nr.

222/2008, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data

de 06 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanță din Eupen, Belgia, față

de U.L.P., cetățean român pentru comiterea infracțiunii de jaf organizat sau

jaf eu violență, iar în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (2) din

aceeași lege, a mai solicitat să se dispună cu privire la luarea măsurii

arestării față de persoana solicitată.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 316 din 8 decembrie 2008 a

admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de

arestare emis la data de 06 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanță

din Eupen, Belgia, față de U.L.P. și a dispus punerea în executare a mandatului

european de arestare emis la data de 06 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă

Instanță din Eupen, Belgia, față de U.L.P.

Prin aceeași hotărâre prima instanță a dispus arestarea

persoanei solicitate U.L.P. în vederea predării către autoritățile judiciare

belgiene (A.S., Parchetul General din Eupen), pe o perioadă de 25 zile, de la 9

decembrie 2008 până la 2 ianuarie 2009 și emiterea mandatului de arestare.

Prima instanță a dispus, de asemenea, predarea persoanei

solicitate U.L.P. către autoritățile judiciare belgiene, Parchetul General din

Eupen, cu respectarea dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea 302/2004

modificată, stabilind totodată ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul

avocatului desemnat din oficiu, pentru asistarea persoanei solicitate, să se

suporte din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, prima instanță, examinând actele și

lucrările dosarului, a constatat că, în baza semnalării transmisă prin

intermediul Interpol potrivit căreia împotriva numitului U.L.P., a fost emis la

data de 6 noiembrie 2008 de către Curtea de Primă Instanță din Eupen, Belgia,

mandatul european de arestare nr. 108/2008 pentru comiterea infracțiunii de jaf

organizat sau jaf cu violență, prevăzut de art. 461, art. 468, art. 471

paragraf 5 și 6 și art. 472 paragraf 1 C. pen. belgian, reținându-se, în fapt,

că la data de 20 octombrie 2008 în Eupen, Belgia, inculpatul l-a deposedat cu

violență pe dl. P.B. de servieta sa, cu circumstanța că infracțiunea a fost

săvârșită de două sau mai multe persoane și că inculpatul a folosit o mașină

pentru a părăsi locul infracțiunii.

S-a apreciat de către prima instanță că, potrivit art. 66

alin. (4) coroborat cu art. 76

5

din Legea nr. 302/2004 modificată

prin Legea nr. 222/2008, privind cooperarea internațională în materie penală,

semnalarea echivalează cu un mandat de urmărire internațională în vederea

extrădării, având același efect ca și o cerere de arestare provizorie în

vederea extrădării, în sensul art. 16 din Convenția europeană de extrădare,

încheiată la Paris la 13 decembrie 1957.

S-a constatat că în temeiul dispozițiilor art. 88

3

alin. (1) din Legea 302/2004, modificat prin Legea nr. 222/2008 s-a dispus

reținerea persoanei solicitate U.L.P. pe o durată de 24 de ore, începând de la

3 decembrie 2008, ora 18,30 până la data de 4 decembrie 2008, ora 18,30 de

către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și sesizarea Curții.

Prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2008, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în baza art. 90 alin. (2) din legea sus-menționată, modificată, a luat măsura

arestării pe o durată de 5 zile, de la 4 decembrie până la 8 decembrie față de

persoana solicitată, inculpatul U.L.P.

C

onstatând că în cauză

sunt întrunite condițiile legale, în sensul că există un mandat european de

arestare din 6 noiembrie 2008, mandat ce urmează a fi

înaintat

autorităților române înlăuntrul celor 5 zile și că există pericolul sustragerii

persoanei solicitate de la procedura executării mandatului european de arestare

având în vedere că aceasta a fost depistată pe aeroportul Henri Coandă din

București.

Persoana solicitată, inculpatul U.L.P., în

ședință publică din 8 decembrie 2008 nu a consimțit la predarea sa către

autoritățile judiciare belgiene și a nu renunțat la principiul specialității,

consacrată de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și a fost

audiată în prezența unui avocat din oficiu.

Prima instanță, constatând că erau

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,

modificată prin Legea nr.

222/2008, în sensul

că pedeapsa prevăzută de lege este de cel puțin un

an, iar arestarea și

predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale, în temeiul art.

81 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008

privind cooperarea internațională în materie

penală,

a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel

București, dispunând punerea în executare a mandatului european de arestare

emis la data de 6 noiembrie 2008 de Curtea de Primă Instanță din Eupen, Belgia,

față de U.L.P., arestarea acestuia în vederea predării autorității judiciare

belgiene, pe o perioadă de 25 de

zile, de la

09 decembrie 2008 până la 2 ianuarie 2009 și emiterea mandatului de

arestare.

Î

mpotriva sentinței sus-menționate, în termen

legal, a formulat recurs persoana solicitată U.L.P., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie pentru motivele expuse în practicaua prezentei

decizii.

Înalt

a Curte de Casație și Justiție, examinând

motivele de recurs

invocate, cât și din

oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen.

, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Î

n cauza supusă analizei, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

investită cu

solicitarea autorităților

judiciare belgiene de predare a numitului U.L.P.

în vederea executării unui mandat european de arestare,

cu privire la care, după traducerea sa în limba

română, s-a procedat apoi

la verificarea conținutului său și, astfel

prima instanță a constatat că acesta cuprinde toate informațiile necesare

potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004 cu modificările

ulterioare.

Persoana solicitată a fost reținută 24 ore

prin ordonanța nr. 27 din 3 decembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București în dosarul nr. 6336/II-5/2008 și apoi prezentată în fața

instanței, care a procedat la informarea acesteia, conform art. 89 alin. (2)

din Legea nr. 302/2004, modificată.

Ulterior, prin încheierea de ședință din 4

decembrie 2008, pronunțată de aceeași instanță, persoana solicitată a fost

arestată preventiv pe o perioadă de 5 de zile, începând cu 4 decembrie 2008

până la 8 decembrie 2008 inclusiv.

Se constată că la 8 decembrie 2008, cu ocazia

audierii persoanei solicitate, în condițiile art. 90 din Legea nr. 302/2004,

persoana solicitată a declarat că nu consimte la predarea sa către autoritățile

belgiene, întrucât nu este vinovat de faptele pentru care s-a efectuat acesta solicitare.

Î

n speță, Înalta Curte constată că,

într-adevăr persoana solicitată este cercetată atât de autoritățile judiciare

belgiene, care au emis mandat european de arestare la 6 noiembrie 2008, pe

numele aceleiași persoane, în vederea cercetării sale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 461, art. 468, art. 471 paragraf 5

și 6 și art. 472 paragraf 1 din Codul penal belgian - furt organizat armat,

fapta fiind săvârșită în Eupen-Belgia.

Față de această

împrejurare, Înalta Curte apreciază că instanța de

fond, a reținut, în mod

justificat, că persoana solicitată U.L.P.

deși nu a renunțat la principiul specialității, a procedat în mod

corect, atunci când a apreciat că, pentru o mai bună înfăptuire a actului de

justiție se impune predarea persoanei solicitate către Parchetul General din

Eupen, asigurându-se astfel, condiții mai bune pentru exercitarea urmăririi

penale și pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât persoana

solicitată nu a recunoscut învinuirile aduse.

Rațiunea mandatului european de arestare

constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot

sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând

instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului

emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.

2

În același sens, Înalta

Curte reține că mandatul european de arestare se execută astfel cum prevăd

dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului

recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile

Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI

din

13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene

nr.

L.190/1 din 18 iulie 2002.

Cât privește

respectarea dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din CEDO, Înalta Curte

reține că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este

considerată ca fiind legitimă, dacă a fost arestată sau deținută în vederea

aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există

motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive

temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune

sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Prin

dispozițiile anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține

o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de

a fi comis o infracțiune

recunoscută ca atare de legea internă.

Nu există

însă, o definiție a noțiunii de motive verosimile sau

motive plauzibile, Curtea statuând că acestea urmează a fi examinate de

statele

naționale în raport de circumstanțele fiecărui caz în parte.

În

atare condiții, existând un mandat european de arestare instanța

de fond a procedat corect conformându-se

dispozițiilor art. 89 și următoarele din Legea nr. 302/2004, procedând în

consecință și luând măsuri privind predarea persoanei solicitate, potrivit art.

87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată .

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată U.L.P. împotriva

sentinței penale nr. 316 din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană solicitată la

plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată U.L.P. împotriva sentinței

penale nr. 316 din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2008.