ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2492/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 179 din 16 iulie 2008, Curtea de Apel București a hotărât următoarele: - Punerea în executarea a mandatului de arestare european nr. 20 din 30 iunie 2008 emis de Biroul Procurorului de pe lângă Curtea de Apel din Atena în dosarul nr. FE 6032, - Arestarea persoanei solicitate C.L., pentru o perioadă de 29 de zile, respectiv de la 16 iulie 2008 la 13 august 2008. - Predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare elene în vederea cercetării acesteia în dosarul nr. FE 6032. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că, la 4 iulie 2008, a fost sesizată de Ministerul Justiției cu mandatul de arestare nr. 20 din 30 iunie 2008, emis de Biroul Procurorului de pe lângă Curtea de Apel din Atena, în dosarul nr. FE 6032, prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate, cetățean român, C.L., în vederea efectuării urmăririi penale pentru infracțiunea de viol constând în aceea că, la data de 15 august 2007, pe B-dul L. Kifisias din Atena, prin amenințări și constrângere a întreținut raport sexual cu partea vătămată C.A.C.

S-a mai reținut că, la 16 iulie 2008, persoana solicitată C.L. a fost identificată și reținută pe termen de 24 ore de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și prezentat instanței unde a susținut că nu a comis în Grecia nicio faptă penală și nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare elene. Curtea de Apel București a motivat că în urma examinării mandatului european de arestare a constatat că acesta conține informațiile necesare prevăzută de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, este tradus potrivit art. 79 alin. (4) din aceeași lege, și ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului, precum și de drepturile persoanei solicitate a constatat că în cauză au fost respectate cerințele legale ale art. 88 1 și urm. din Legea nr. 302/2004.

A apreciat prin urmare că se impune punerea în executare a mandatului european de arestare și a făcut aplicarea art. 89 alin. (3) și art. 94 din Legea nr. 302/2004. Persoana solicitată a declarat recurs, pe care nu l-a motivat împotriva încheierii de ședință din 16 iulie 2008 a Curții de Apel București. În ședința publică de dezbaterea recursului din 30 iulie 2008, prin apărător ales, recurentul a precizat că atacă de fapt sentința nr. 179 din 16 iulie 2008. Recursul este fondat. Înalta Curte constată că în realitate persoana solicitată nici nu avea posibilitatea de a ataca încheierea din 16 iulie 2008, întrucât Curtea de Apel București nici nu a pronunțat o astfel de încheiere „comprimând” întreaga procedură a executării mandatului european de arestare în sentința menționată.

Înalta Curte mai observă că acest mod de rezolvare urmat de instanța fondului se situează în afara procedurii reglementate în Titlul III Capitolul III al Legii nr. 302/2004, referitor la executarea mandatului european de arestare, procedură care presupune respectarea unor reguli și condiții speciale impuse în rezolvarea cauzelor privind această materie. Legea nr. 302/2004 este un act normativ care cuprinde o culegere sistematică de reguli judiciare privitoare la procedura cooperării judiciare internaționale în materie penală. Cum procedura în materie penală este de strică interpretare, efectuarea ei în afara regulilor este anulabilă. Înalta Curte constată că, în procedura executării mandatului european de arestare emis de autoritățile elene, Curtea de Apel București nu a respectat algoritmul legii de la art. 89 și urm. din Legea nr. 302/2004 și nici condițiile speciale prevăzută de art. 87din aceeași lege.

Astfel, nu a dispus arestarea persoanei solicitate prin încheiere conform procedurii reglementate din lege. Nu a lăsat persoanei solicitate un răgaz de cel mult 48 ore de la arestare pentru ca aceasta să se hotărască asupra consimțământului la predare și a renunțării la regula specialității. Înalta Curtea apreciază că lăsarea unui răstimp de cel mult 48 de ore la dispoziție, după ce a fost arestat și înainte de a se proceda la rezolvarea chestiunii executării mandatului european de arestare, este o minimă garanție dată de lege [(art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004)] persoanei solicitate și arestate pentru a-și angaja apărător și a-și pregăti apărarea; de a reflecta asupra consimțământului și a renunțării la regula specialității reglementată în art. 100 din aceeași lege.

Înalta Curte observă de altfel, că persoana solicitată nici nu a fost informată și nici nu i s-a cerut să-și exprime voința cu privire la această regulă a specialității. Or, din examinarea specificului acestei reguli rezultă că și ea este o garanție acordată de legea româna în favoarea persoanei solicitate pentru ca aceasta să nu fie cercetată sau condamnată în statul solicitant pentru alte fapte prevăzute în mandat. Pe de altă parte, Înalta Curte mai observă că potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 referitor la condițiile speciale de executare a mandatului european de arestare de către autoritățile judiciare de executare române „cetățenii români sunt predați în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății cu condiția ca în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei”.

Or, instanța Curții de Apel București, autoritate judiciară de executare română, nu s-a preocupat în nici un fel de respectarea acestei condiții deși putea și trebuia să constate că în corespondența autorităților elene cu privire la executarea mandatului european de arestare nu se face nicio referință la această chestiune. Așa fiind, instanța fondului trebuia să se preocupe și să ceară asigurări autorității judiciare elene că va îndeplini această condiție imperativă a legii române și abia după aceea să procedeze conform art. 93 și art. 94 din Legea nr. 302/2004. Înalta Curte nu are posibilitatea legală de a îndrepta aceste erori ale instanței fondului astfel că în conformitate cu prevăzută art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., văzând și dispozițiile art. 94 1 din Legea nr. 302/2004 va admite recursul persoanei solicitate C.L. împotriva sentinței menționate, va casa hotărârea atacată numai cu privire la dispoziția de punere în executare a mandatului de arestare și predarea persoanei solicitate și va trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București. Va menține arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile de la 14 august 2008 la 12 septembrie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de persoana solicitată C.L. împotriva sentinței penale nr. 179/ A din 16 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează hotărârea atacată numai cu privire la dispoziția de punere în executare a mandatului european de arestare și predare a persoanei solicitate și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București. Menține arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile de la 14 august 2008 la 12 septembrie 2008. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iulie 2008.