ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2409/2008

Asupra recursului

penal de față:

Prin sentința penală nr. 87/P din 26 iunie

2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004 modificată, a admis

executarea mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată C.D.I.,

emis de biroul procurorului de la Curtea de Apel din Atena cu referire la dosar

nr. FE 5128.

A dispus

arestarea preventivă a persoanei solicitate C.D.I.

, pe o

perioadă de 29 zile cu începere de la 26 iunie 2008, ora 16.00, până la 24

iulie 2008, ora 16.00.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță

a reținut că la data de 6 iunie 2008, procurorul Curții de Apel din Atena, Grecia

a înaintat autorităților judiciare române, mandatul european de arestare emis

la data de 25 mai 2007 pe numele persoanei solicitate de cetățenie română C.D.I.

(fost V.).

În baza art. 88

1

alin. (5) din Legea

nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,

persoana solicitată C.D.I., fost V., a fost identificată și prezentată

instanței de judecată la data de 26 iunie 2008.

În ședință publică, aplicându-se

disp.

art. 89

alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004,

persoana solicitată a fost informată cu privire la existența mandatului

european de arestare împotriva sa, conținutul acestuia, posibilitatea de a

consimți la predarea către statul membru emitent, precum și cu privire la

drepturile sale procesuale, respectiv arestarea acestuia.

Instanța de fond a reținut că autoritățile

judiciare elene au solicitat executarea mandatului european de arestare a

persoanei solicitate, întrucât aceasta a săvârșit pe teritoriul statului grec 4

infracțiuni de furt,

prev. de

art. 372 par.1 și art. 374

lit. e) C. pen. elen (2 infracțiuni) și art. 372 par. 1 C. pen. elen (2

infracțiuni), respectiv de art. 208 – 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. român,

pedepsite cu închisoarea de până la 15 ani.

Instanța de fond a constatat că mandatul de

arestare emis de autoritățile judiciare elene îndeplinește condițiile impuse de

decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene

și de art. 77 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a constatat că nu există nici

unul din cazurile de refuz prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004

modificată.

Se reține de instanța fondului că la data de 02

iunie 2002, persoana solicitată a evadat din închisoarea din Tirintha, unde se

afla în executarea pedepsei cu închisoarea ce îi fusese aplicată, motiv pentru

care este considerat de autoritățile elene ca fiind dezertor.

Împotriva

sentinței a declarat recurs persoana solicitată, criticând-o

pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în scris

vreunul dintre acestea.

Oral, în fața instanței, persoana solicitată a

pus concluzii de admitere a recursului și casare a sentinței atacate, iar pe

fond, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu

părăsi tara sau localitatea.

S-a invocat de către recurent că nu contestă

mandatul european, că s-a aflat în spital atunci când a fost citat de

autoritățile elene și că în România, administrează o firmă de afaceri.

Examinând hotărârea în raport de criticile

recurentului, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

se vor

expune în continuare:

Statele semnatare ale deciziei cadru nr. 2002/584/JAI

din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene au convenit asupra

valorificării principiilor recunoașterii reciproce a hotărârilor de natură

penală și obligativității punerii în executare a mandatelor europene de

arestare emise de statele Uniunii Europene.

Concretizând conținutul deciziei adoptate la

nivel european, țara noastră a adoptat Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală.

Atât decizia cadru, cât și legea internă prevăd

situațiile de excepție în care un mandat european poate fi refuzat la executare

de statul român.

Neexistând nici o situație de acest gen, în mod

justificat prima instanță a procedat la punerea în executare a mandatului și a

dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate.

Motivele invocate de recurent nu se regăsesc

între cauzele ce pot determina un refuz de executare, ori recurgerea la o altă

măsură preventivă prevăzută de Codul de procedură penală român.

Prin urmare, în baza art. 385

15

cpt.

1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat

de persoana solicitată. Văzând și

disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de persoana solicitată C.(fost V.)D.I. împotriva sentinței penale nr. 87/P din

26 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Obligă recurenta persoana solicitată să

plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40

lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1

iulie 2008.