ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2310/2008

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin

încheierea de ședință din data de 9 iunie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală, s-a

dispus în baza disp. art. 89

alin. (3) din Legea nr. 302/2004,

modificată prin Legea nr. 224/2006,

arestarea

persoanei solicitate M.R.A. pe o perioadă de 29

zile de la 10 iunie 2008

la 8 iulie 2008, în vederea punerii în executare a mandatului european de

arestare.

Pentru

a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 28 mai 2008, s-a

înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I a penală, solicitarea

Ministerului Justiției, Direcția Drept Internațional și Tratate, Serviciul

cooperare judiciară internațională în materie penală, privind punerea în

executare a mandatului european de arestare emis de către Parchetul din Atena,

Republica Elenă, împotriva cetățeanului român M.R.A. În concret, la data de 12

mai 2008, procurorul G.P. de la Curtea de Apel Atena a emis mandatul european

de arestare împotriva persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de persoane și lipsire de libertate în mod ilegal, constând în aceea că,

împreună cu mai multe persoane, a

convins-o

pe minora de naționalitate română A.V.V.

să plece de acasă de sub

autoritatea părinților și să vină în Grecia, cu promisiunea unui job profitabil

însă, odată ajunsă în Grecia, a fost închisă într-o cameră la hotel, unde a

fost forțată sub amenințări să întrețină relații sexuale cu cel puțin doi

bărbați pentru

bani. S-a mai arătat în

mandat că persoana investigată a violat măsurile

restrictive impuse

asupra sa, motiv pentru care s-a dispus înlocuirea măsurilor restrictive cu

detenția temporară, fiind emis mandatul de arestare nr. 10 din data de 14

aprilie 2008.

Fiind

investită cu soluționarea acestei cauze instanța de fond, în baza disp. art. 88

alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, prin

încheierea din 4 iunie 2008 a solicitat Procurorului General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București să ia măsurile necesare pentru identificarea

persoanei solicitate, reținerea și prezentarea în fața instanței, în cel mult

24 de ore de la reținere.

Persoana

solicitată a fost identificată și reținută pentru 24 de ore de la 9 iunie 2008

la 10 iunie 2008, conform ordonanței de reținere nr. 11 din 9 iunie 2008.

La

data de 9 iunie 2008, persoana solicitată M.R.A. a fost prezentată instanței,

ocazie cu care, conform disp. art. 89 din Legea 302/2004, modificată prin Legea

nr. 224/2006, a fost informată asupra existenței mandatului european de arestare

emis de autoritățile elene împotriva sa, asupra acuzațiilor ce i se aduc,

asupra drepturilor sale procesuale, precum și cu privire la posibilitatea de a

consimți la predarea către autoritățile judiciare din Atena.

Persoana solicitată a fost audiată, ocazie cu

care aceasta declarat

că nu se consideră vinovat de

infracțiunile pentru care s-a emis mandatul european de arestare și nu este de

acord cu predarea sa întrucât în perioada cât s-a aflat în arest în Atena a

fost supus violențelor de către polițiști și nu dorește să retrăiască acele

momente.

Instanța

de fond a constatat că mandatul european de arestare emis de autoritățile

judiciare elene întrunește condițiile prev. de art. 79

din Legea nr. 302/2004, respectiv a fost identificată persoana solicitată,

s-au indicat faptele reținute și încadrarea juridică, au fost descrise

circumstanțele în care au fost comise infracțiunile și s-au arătat limitele de

pedeapsă. De asemenea, instanța de fond a reținut că în cauză este întrunită și

condiția dublei incriminări, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate

având corespondent în legislația română și nu există motive de refuz al

executării mandatului european de arestare în cauză nefiind incidente disp. art.

88 din Legea 302/2004 modificată prin

Legea

nr. 224/2006. În consecință, a dispus arestarea persoanei

solicitate pe

o durată de 29 de zile în vederea punerii în executare a mandatului european.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată M.R.A., solicitând

casarea acesteia și, pe fond, respingerea propunerii de arestare, cu motivarea

că mandatul nu a fost emis de o autoritate competentă iar din actele existente

la dosarul cauzei rezultă unele erori cu privire la domiciliul persoanei

solicitate.

Examinând

recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte

constată că recursul este nefondat.

Instanța

de fond a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată

prin Legea nr. 224/2006, constatând îndeplinite condițiile de formă ale

mandatului european de arestare, că faptele pentru care este cercetată persoana

solicitată sunt dintre cele care dau loc la predare, durata maximă a pedepsei

sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru

infracțiunile comise

este de 10 ani și nu

există motive de refuz al executării, dintre cele prev.

de art. 88 din

aceeași lege.

Totodată,

cum în cazul cererilor de executare a mandatelor europene de arestare nu se

face o examinare pe fond a vinovăției persoanei solicitate iar opoziția la

predare se poate baza numai pe existența unei erori cu privire la identitatea acesteia

sau a unui motiv de refuz al executării, Înalta Curte apreciază ca legală și

temeinică dispoziția instanței de fond privind măsura preventivă dispusă în

vederea predării, întrucât, pe de o parte, mandatul european de arestare este

emis de autoritatea judiciară competentă din statul solicitant (neavând

importanță ce organ judiciar a făcut propunerea), examenul de regularitate în

acest sens fiind efectuat de Ministrul Justiției, iar, pe de altă parte, nu

există erori dintre cele care pot împiedica predarea sau motive de refuz a

executării.

Pentru aceste considerente, văzând și

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana

solicitată M.R.A. iar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată

M.R.A. împotriva încheierii din data de 9 iunie 2008 a Curții

de

Apel București, secția I a penală, dispusă în dosarul nr. 3127/2/2008.

Obligă

recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 iunie 2008.