ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2310/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus în baza disp. art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, arestarea persoanei solicitate M.R.A. pe o perioadă de 29 zile de la 10 iunie 2008 la 8 iulie 2008, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 28 mai 2008, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I a penală, solicitarea Ministerului Justiției, Direcția Drept Internațional și Tratate, Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Parchetul din Atena, Republica Elenă, împotriva cetățeanului român M.R.A.

În concret, la data de 12 mai 2008, procurorul G.P. de la Curtea de Apel Atena a emis mandatul european de arestare împotriva persoanei solicitate pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și lipsire de libertate în mod ilegal, constând în aceea că, împreună cu mai multe persoane, a convins-o pe minora de naționalitate română A.V.V. să plece de acasă de sub autoritatea părinților și să vină în Grecia, cu promisiunea unui job profitabil însă, odată ajunsă în Grecia, a fost închisă într-o cameră la hotel, unde a fost forțată sub amenințări să întrețină relații sexuale cu cel puțin doi bărbați pentru bani. S-a mai arătat în mandat că persoana investigată a violat măsurile restrictive impuse asupra sa, motiv pentru care s-a dispus înlocuirea măsurilor restrictive cu detenția temporară, fiind emis mandatul de arestare nr. 10 din data de 14 aprilie 2008. Fiind investită cu soluționarea acestei cauze instanța de fond, în baza disp.

art. 88 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, prin încheierea din 4 iunie 2008 a solicitat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reținerea și prezentarea în fața instanței, în cel mult 24 de ore de la reținere. Persoana solicitată a fost identificată și reținută pentru 24 de ore de la 9 iunie 2008 la 10 iunie 2008, conform ordonanței de reținere nr. 11 din 9 iunie 2008. La data de 9 iunie 2008, persoana solicitată M.R.A. a fost prezentată instanței, ocazie cu care, conform disp. art. 89 din Legea 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, a fost informată asupra existenței mandatului european de arestare emis de autoritățile elene împotriva sa, asupra acuzațiilor ce i se aduc, asupra drepturilor sale procesuale, precum și cu privire la posibilitatea de a consimți la predarea către autoritățile judiciare din Atena.

Persoana solicitată a fost audiată, ocazie cu care aceasta declarat că nu se consideră vinovat de infracțiunile pentru care s-a emis mandatul european de arestare și nu este de acord cu predarea sa întrucât în perioada cât s-a aflat în arest în Atena a fost supus violențelor de către polițiști și nu dorește să retrăiască acele momente. Instanța de fond a constatat că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare elene întrunește condițiile prev. de art. 79 din Legea nr. 302/2004, respectiv a fost identificată persoana solicitată, s-au indicat faptele reținute și încadrarea juridică, au fost descrise circumstanțele în care au fost comise infracțiunile și s-au arătat limitele de pedeapsă.

De asemenea, instanța de fond a reținut că în cauză este întrunită și condiția dublei incriminări, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate având corespondent în legislația română și nu există motive de refuz al executării mandatului european de arestare în cauză nefiind incidente disp. art. 88 din Legea 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006. În consecință, a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile în vederea punerii în executare a mandatului european. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată M.R.A., solicitând casarea acesteia și, pe fond, respingerea propunerii de arestare, cu motivarea că mandatul nu a fost emis de o autoritate competentă iar din actele existente la dosarul cauzei rezultă unele erori cu privire la domiciliul persoanei solicitate.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, constatând îndeplinite condițiile de formă ale mandatului european de arestare, că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt dintre cele care dau loc la predare, durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile comise este de 10 ani și nu există motive de refuz al executării, dintre cele prev. de art. 88 din aceeași lege.

Totodată, cum în cazul cererilor de executare a mandatelor europene de arestare nu se face o examinare pe fond a vinovăției persoanei solicitate iar opoziția la predare se poate baza numai pe existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării, Înalta Curte apreciază ca legală și temeinică dispoziția instanței de fond privind măsura preventivă dispusă în vederea predării, întrucât, pe de o parte, mandatul european de arestare este emis de autoritatea judiciară competentă din statul solicitant (neavând importanță ce organ judiciar a făcut propunerea), examenul de regularitate în acest sens fiind efectuat de Ministrul Justiției, iar, pe de altă parte, nu există erori dintre cele care pot împiedica predarea sau motive de refuz a executării.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.R.A. iar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.R.A. împotriva încheierii din data de 9 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I a penală, dispusă în dosarul nr. 3127/2/2008. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2008.