ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2575/2009

Deliberând asupra recursului

de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC T. SA,

sucursala E.B., a chemat în judecată pe pârâții C.L. ONEȘTI și SC T. SA Onești

solicitând să se constate nulitatea înregistrării la R.C. Bacău a societății

comerciale pârâte dar și lichidarea și radierea acesteia, întrucât este constituită

cu un singur acționar, contrar prevederilor art. 10 alin. (2) Legea nr. 31/1990

și are același obiect de activitate cu SC T. SRL, același sediu și același

asociat unic C.L. Onești. Totodată, capitalul social provine din fonduri

ilicite iar datoriile consiliului local și al Societății cu răspundere limitată

către reclamantă sunt de 83.852.031 lei.

Tribunalul Bacău, prin

sentința civilă 1174 din 7 iunie 2007, a respins acțiunea reclamantei,

considerând că nulitatea înmatriculării unei societăți comerciale se poate cere

în condițiile art. 56 din Legea nr. 31/1990 când obiectul de activitate este

ilicit sau contrar ordinii publice, ori când clauzele actului constitutiv

încalcă normele imperative, situații ce nu rezultă din certificatele de

înregistrare, iar societățile cu capital integral sau majoritar de stat pot

funcționa cu orice număr de asociați.

Curtea de Apel Cluj, sesizată

pentru soluționarea apelului prin strămutarea dispusă de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin încheierea 1315 din 1 aprilie 2008, prin decizia

civilă 217 din 13 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei

obligând-o la 580 lei cheltuieli de judecată către C.L. Onești.

Instanța de apel a reținut,

în esență, că excepția lipsei de interes a reclamantei a fost respinsă de

instanța de fond astfel încât nu se justifică critica sentinței atacate sub

acest aspect; executarea silită îndreptată împotriva unei alte societăți

comerciale și a persoanelor chemate să răspundă împreună cu debitoarea nu are

relevanță în constatarea nulității înregistrării societății pârâte, obiectul de

activitate al societății pârâte este reglementat de O.G. nr. 73/2002 și art. 56

din Legea nr. 325/2006 privind delegarea gestiunii serviciilor energetice de

interes local; constituirea societății comerciale pe acțiuni cu acționar unic

este posibilă în condițiile art. 283 din Legea nr. 31/1990 iar sumele necesare

constituirii capitalului social, nu au fost indisponibilizate de reclamanta

creditoare.

În privința condițiilor de

formă ale constituirii societății comerciale pârâte, instanța de apel a

considerat că, atât timp cât încheierea judecătorului delegat la registrul

comerțului nu a fost atacată prin recurs, nu se poate analiza nelegalitatea

acesteia în prezenta cauză iar actele administrative încheiate de C.L. pentru

înființarea acelei entități juridice nu au fost anulate.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

6, 7 și 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanțele au încălcat dispozițiile art. 56, coroborate cu art. 10, 111 și 283 alin.

(4) din Legea nr. 31/1990; pârâta a fost înființată fără licența A.N.R.SC,

dobândită la un an de la înființare; reclamanta este creditoarea SC T. SRL care

se află în stare de insolvență iar noua societate comercială înființată nu i-a

preluat datoriile, ceea ce dovedește reaua-credință a pârâtelor și copul

ilicit, contrar ordinii de drept al înființării noii societăți comerciale;

pârâta este constituită cu încălcarea art. 10 din Legea nr. 31/1990 care prevede

un număr minim de 2 asociați și nu se încadrează în niciuna din situațiile

prevăzute de art. 283 din aceeași lege, iar capitalul social este ilicit.

Mai susține recurenta ca

refuzul instanței de apel de a administra probe încalcă prevederile art. 6 din

C.E.D.O. și ale art. 1 din Protocolul 1.

Toate documentele depuse

dovedesc caracterul contrar ordinii publice al obiectului de activitate al

pârâtei SC T. SA, creându-se confuzie în denumirea celor două societăți.

Critica deciziei atacate,

are în vedere publicarea în M. Of. a înființării societății la un termen foarte

mare dar și faptul că instanța de apel nu a răspuns criticii de nelegalitate a art.

16 din actul constitutiv.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Criticile de nelegalitate

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., sunt

nemotivate, textele de lege citate reglementând situația acordării mai mult decât

s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, a necuprinderii motivelor pe care se

întemeiază hotărârea sau a motivelor contradictorii sau străine de natura

pricinii sau când instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat

natura ori înțelesul lămurit al acestuia.

Dezvoltarea motivelor în

cererea de recurs fac însă posibilă încadrarea acestora în motivele prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea referindu-se la lipsa de temei legal

ori la încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Potrivit dispozițiilor art. 56

din Legea nr. 31/1990, nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul

comerțului poate fi declarată numai atunci când lipsește actul constitutiv sau

acesta nu a fost încheiat în formă autentică, toți fondatorii au fost incapabili

la data constituirii, obiectul de activitate este ilicit sau contrar ordinii

publice, lipsește încheierea judecătorului delegat, autorizația administrativă

de constituire, actul constitutiv nu prevede denumirea, obiectul de activitate,

aporturile asociaților sau capitalul, încalcă dispozițiile privind capitalul

minim subscris și vărsat sau nu respectă numărul minim de asociați.

Singurul motiv de nulitate

ce se poate circumscrie condițiilor prevăzute de lege, apare cel legat de

numărul minim de asociați, de la care însă prevederile pct. 284 alin. (4) din

Legea nr. 31/1990 derogă în sensul că societățile comerciale cu capital

integral ori majoritar de stat pot funcționa cu orice număr de asociați.

Faptul că societatea a

funcționat o perioadă fără licența A.N.R.S.C. nu conduce la declararea

nulității societății, ci la alte sancțiuni prevăzute în normele speciale.

Licența de funcționare nu poate fi confundată cu autorizația administrativă de

constituire, pentru a fi invocată ca motiv de nelegalitate a deciziei curții de

apel.

În privința statutului de

creditor al unei societăți comerciale, chiar dacă aceasta are același asociat

cu cel al pârâtei, nu poate fi invocat drept temei al nulității cu atât mai

mult cu cât ordinul de plată 4228 din 18 octombrie 2006 a fost aprobat prin hotărârea 56 a consiliului local care a alocat suma de 100.000 lei cu titlu

de capital social subscris la SC T. SA

Evocarea nelegalității art. 16

din actul constitutiv al societății pârâte este nepertinentă, acesta stabilind

competențele generale a acționarilor în conformitate cu prevederile art. 111 –

art. 113 din Legea nr. 31/1990.

Oricum, în raport cu

dispozițiile art. 56 din aceeași lege, prevederile actului constitutiv relative

la atribuțiile adunării generale a acționarilor nu pot conduce la nulitatea

societății.

Refuzul instanței de apel,

de a admite probe testimoniale și nu expertiză contabilă (încheierea din 3

iulie 2008) a fost justificat de obiectul acțiunii și actele depuse de părți.

Încălcarea dreptului la un proces echitabil de o instanță care nu și-a

manifestat independența și imparțialitatea este surprinzător invocată de

reclamantă, căreia i s-a admis cererea de strămutare a procesului la o altă

instanță de același grad și căreia nu i se putea admite administrarea unor

probe neconcludente și nepertinente cauzei. În considerarea tratamentului egal

al părților, al preeminenței dreptului și a dispozițiilor procedurale privind

administrarea probelor în procesul civil, instanța de apel a încuviințat

dovezile pe care le-a considerat necesare pentru soluționarea cauzei.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile 217 din 13

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC T. SA București împotriva deciziei nr. 217 din

13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2009.