ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4805/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 308/CA din 24 iulie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții D.A., Z.C.M., C.C.L., B.V., G.C., D.P.T., B.C.D., M.U.A., M.M.D., D.A., M.V., A.M., M.S., S.I., T.G., B.P., I.M., C.T., P.M., J.A., B.G., S.V., B.V., V.B., C.G., I.D., G.I., în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 48 din 3 iulie 2009 emis de pârât, până la soluționarea pe fond a cauzei; a admis totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a Procurorului General și a respins acțiunea reclamanților față de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că ordinul contestat poartă antetul și este emis de instituția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel fiind doar semnat de procurorul general în executarea atribuțiilor sale de conducere reglementate de art. 91 din Legea nr. 304/2004 și, pe cale de consecință, cererea reclamanților a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză. Pe fondul pricinii s-a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de legea contenciosului administrativ, respectiv abordarea judecății, depunerea unei cauțiuni și cerințele de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14, cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. În acest sens recurentul a susținut că: 1. Instanța de fond a soluționat legal excepția invocată și a dispus respingerea acțiunii față de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța dar nu a introdus în cauză titularul dreptului, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, încălcând astfel dreptul la apărare al acestuia. 2. Deși a respins acțiunea față de unicul pârât, instanța de fond a admis totuși acțiunea reclamanților dispunând suspendarea executării actului administrativ, hotărârea pronunțată cuprinzând astfel motive contradictorii.

3. Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impun o competentă materială specială pentru litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene stabilind că acestea se soluționează în fond d tribunalele administrativ-fiscale. 4. Soluția dispusă pe fond este rezultatul aplicării greșite a legii, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996, în ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate sunt abrogate prin art. 30 din O.G. nr. 8/2007. Recursul este fondat și urmează a fi admis în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanții au solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 48 din 3 iulie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a dispus suspendarea, începând cu data de 1 iunie 2009, a Ordinului nr. 23 din 4 martie 2009 emis de același Parchet, referitor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară. Potrivit actelor dosarului intimații sunt angajați, în calitate de funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Conform art. 1 alin. (1) din Lege nr. 188/1999, republicată, prin acest act normativ se „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autorități administrative autonome ori prin autorități și instituții publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”.

Art. 109 din același act normativ stabilește competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici. Cum în speță actul administrativ a cărei suspendare se solicită, aparține unei autorități la nivel local, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în cadrul căruia își desfășoară activitatea intimații, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ. Pe cale de consecință, admițând recursul declarat în cauză Curtea casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței civile nr. 308/CA din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal . Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.