ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4126/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din data de 2 februarie 2009

a Judecătoriei Fetești pronunțată în dosarul nr. 2910/229/2008, s-a dispus

sesizarea Curții de Apel București cu excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 2

din 17 februarie 2007 a U.N.E.J., la cererea contestatoarei SC I. SA Movila, în

contradictoriu cu intimații G.G., B.E.J. C.D., U.N.E.J. și intimatul - terț

poprit B.R.D. – G.S.G. G. Valahia Slobozia, apreciindu-se cererea, ca

admisibilă, în raport cu prevederea art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința Civilă nr. 1566 din 8 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal,

a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția invocată de SC I. SA Movila.

Cercetând admisibilitatea excepției exclusiv

din perspectiva obiectului acesteia, instanța a apreciat că actul administrativ

contestat nu intră în sfera de aplicare a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

întrucât Hotărârea nr. 2/2007 privind | completarea S.U.N.E.J. reprezintă un

act administrativ normativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

SC I. SA Movila, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și

nelegalitate.

A apreciat recurenta prin motivele de recurs

că prevederea art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu face nicio distincție între

actul unilateral individual și actul unilateral cu caracter normativ.

Astfel, deși în mod corect prima instanță a

reținut caracterul normativ al actului atacat, eronat a apreciat că acesta nu

poate face obiectul excepție de nelegalitate, tocmai datorită caracterului său

normativ.

A opinat recurenta că art. 4 din Legea nr. 554/2004

prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, iar în raport cu definiția

dată noțiunii de act administrativ de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

excepția de nelegalitate invocată este pe deplin admisibilă.

Recursul este tardiv declarat.

În conformitate cu prevederea art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel.

În procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr.

554/2004, potrivit alin. (3) al acestui text de lege, soluția instanței de

contencios administrativ este supusă recursului care se declară în termen de 5

zile de la comunicare.

Așadar termenul de recurs aplicabil în speța

dedusă judecății este cel special prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

respectiv de 5 zile de la comunicare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului,

se constată că reclamantei SC I. SA Movila i-a fost comunicată hotărârea

recurată la data de 14 iulie 2009, recursul fiind înregistrat la Curtea de Apel

București la 28 iulie 2009.

Cum, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, termenul de declarare a recursului este de 5 zile de la

data comunicării, rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui

termen.

Având în vedere natura imperativă a

termenului prevăzut de lege, rezultă că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea

decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (l) teza I C. proc.

civ.

Constatând că recursul nu a fost declarat în

termenul imperativ prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea

urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus indicate

și să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I. SA Movila

împotriva Sentinței Civile nr. 1566 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7

octombrie 2009.