ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință din 15 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 08213/99/2006

Curtea de Apel Iași investită cu soluționarea apelurilor penale formulate

printre alții și de inculpatul B.C.E. împotriva sentinței penale nr. 304 din 16

mai 2008 a Tribunalului Iași a constatat în baza art. 300

2

C. proc.

pen. și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. legalitatea și

temeinicia arestării preventive a inculpatului B.C.E., măsură pe care a

menținut-o.

Pentru

a dispune astfel instanța a reținut în esență, că temeiurile care au fost avute

în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu s-au

modificat, astfel că avându-se în vedere și soluția de condamnare dispusă de

prima instanță precum și durata rezonabilă a procedurilor penale derulate

împotriva inculpatului, instanța de apel a constatat, că subzistă temeiurile

inițiale de arestare care impun privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva

încheierii a declarat recurs inculpatul B.C.E., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie sub aspectul menținerii stării sale de arest preventiv și a

susținut, prin apărătorul său, că nu prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, iar temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea sa nu mai

subzistă în prezent.

Recursul

declarat de inculpat nu este întemeiat.

Examinând

actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă, se

constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării

preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., respectiv

că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele imputate sunt mai mari de 4 ani

închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, precum și faptul că inculpatul este recidivist.

Analizând

recursul declarat de inculpat raportat la dispozițiile art. 148 C. proc. pen.,

se constată că unul dintre temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive și anume, cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare

în primă instanță, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.

Față

de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut

împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe

cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei

măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au

apărut elemente noi care să justifice această susținere.

În

consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că, recursul

declarat de inculpatul B.E. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.E. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Iași, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 08213./99/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.