ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 369/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 08213/99/2006 Curtea de Apel Iași investită cu soluționarea apelurilor penale formulate printre alții și de inculpatul B.C.E. împotriva sentinței penale nr. 304 din 16 mai 2008 a Tribunalului Iași a constatat în baza art. 300 2 C. proc. pen. și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B.C.E., măsură pe care a menținut-o.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență, că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu s-au modificat, astfel că avându-se în vedere și soluția de condamnare dispusă de prima instanță precum și durata rezonabilă a procedurilor penale derulate împotriva inculpatului, instanța de apel a constatat, că subzistă temeiurile inițiale de arestare care impun privarea de libertate a inculpatului. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul B.C.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării sale de arest preventiv și a susținut, prin apărătorul său, că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea sa nu mai subzistă în prezent.

Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat. Examinând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., respectiv că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele imputate sunt mai mari de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, precum și faptul că inculpatul este recidivist. Analizând recursul declarat de inculpat raportat la dispozițiile art. 148 C. proc. pen., se constată că unul dintre temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și anume, cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel. Față de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această susținere. În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că, recursul declarat de inculpatul B.E. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 08213./99/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.