ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1706/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință pronunțată

de Curtea de Apel Iași la 27 februarie 2007, în dosarul penal nr. 8543/99/2006,

s-a dispus, în baza art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., cu

referire la art. 300

2

C. proc. pen., menținerea stării de arest

preventiv a inculpatului G.D., întrucât subzistă temeiurile care au determinat

luarea acestei măsuri.

Împotriva hotărârii a

declarat recurs inculpatul și a solicitat casarea încheierii și judecarea sa în

stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată, că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune

menținerea acestei măsuri.

În cauză, verificând actele

și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă, se

constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare și

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Analizând recursul declarat

de inculpat raportat la dispozițiile legale arătate, se constată că temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și anume, cel prevăzut

de art. 248 lit. h) C. proc. pen., nu a dispărut și în plus, în cauză a

intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut

vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza

aflându-se în prezent la instanța de apel.

Așa fiind, urmează a se

constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea

măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri

care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data

arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice

această cerere.

Pentru considerentele

arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul G.D. este

nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva încheierii din 27 februarie 2007

a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. 8543/99/2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 martie 2007.