ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3505/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 18 mai 2006

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția pentru minori și familie, în dosarul nr.

1365/2006, în baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului P.D.C.

Instanța investită cu soluționarea

apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de

inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa

iar, în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului, menținerea stării

de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul P.D.C., solicitând revocarea măsurii arestării preventive

deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru

ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în

judecată, în stare de arest preventiv, fiind condamnat prin sentința penală nr.

67 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Vaslui, la o pedeapsă rezultantă de 7

ani închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni prevăzută de art. 12 și 13

din Legea nr. 678/2001; conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de

arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a computat arestarea

preventivă a acestuia începând cu data de 24 februarie 2005 la zi.

Astfel, cum în mod just a reținut

Curtea de Apel Iași, temeiurile care au determinat luarea și ulterior

prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe

și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond, la o pedeapsă

rezultantă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

Față de gravitatea faptelor, ce rezultă din modalitatea de săvârșire, frecvența

și amploarea fenomenului infracțional, precum și de persoana recurentului, inculpat

(recidivist), în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe,

în înțelesul art. 148 lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, temeiurile care au

determinat această măsură [(art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] nu s-au modificat sau

încetat iar menținerea stării de arest este necesară pentru buna desfășurare a

procesului.

Ca atare, pentru aceleași

considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția penală, urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.D.C. împotriva încheierii din încheierii din 18 mai 2006 a Curții

de Apel Iași, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosar nr. 1365/2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 120 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 60 lei RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul

Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 mai 2006.