ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1936/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra recursurilor de

față, reține următoarele:

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă

nr. 3605 din 6 noiembrie 2008 a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată

de reclamantele P.D. și D.E., în contradictoriu cu Primarul Municipiului

Timișoara și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara, și pe

cale de consecință: a constatat că imobilul înscris în C.F. nr. 2334 Timișoara

nr. top 5606 constând în grădini în suprafață de 615 mp situată în Timișoara, a

fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, în baza Decretului de naționalizare

nr. 92/1950, de la numiții P.S. și P.N.; a dispus restituirea în natură a

imobilului susmenționat către reclamantele P.D. și D.V.E., în calitate de

moștenitoare legale ale defuncților P.S. și P.N., în condițiile art. 9 și urm.

din Legea nr. 10/2001, republicată, cu respectarea art. 16 din actul normativ

menționat; a dispus rectificarea C.F. nr. 2334 Timișoara, nr. top 5606, în

sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului,

înscris în baza Decretului nr. 92/1950 și restabilirii situației anterioare de

C.F., respectiv înscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra

imobilului susmenționat, cu titlu de restituire în baza dispozițiilor Legii nr.

10/2001, republicată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că imobilul în litigiu, grădină în suprafață de 615 mp situat în

municipiul Timișoara, a fost preluat abuziv de către Statul Român în baza

Decretului nr. 92/1950 de la numiții: P.S. și P.N.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 111 din 14 mai 2009 a respins apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile

nr. 3605 din 16 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român, în

temeiul Decretul nr. 92/1950. În atare situație, imobilul respectiv se

încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv și intră sub

incidența Legii nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii în baza

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul

Local al Municipiului Timișoara, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art.

304 pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Terenul solicitat spre revendicare

este ocupat de un parc de joacă pentru copii, fiind situat în preajma unei

creșe.

- Instanțele, în mod greșit au

reținut că imobilul a fost preluat abuziv, având în vedere că preluarea

imobilului în litigiu s-a făcut cu titlu valabil, deoarece a fost consecința

aplicării de către stat a prevederilor Decretului nr. 92/1950.

- Rectificarea de carte funciară

este inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996.

Cu privire la recursul declarat de

pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, se rețin următoarele:

Nu poate fi primită critica invocată

în recurs cu privire la faptul că imobilul în litigiu, grădină în suprafață de

615 mp situat în municipiul Timișoara, a fost preluat cu titlu valabil,

deoarece preluarea acestui imobil în temeiul Decretului nr. 92/1950, este una

fără titlu valabil, deoarece actul normativ menționat este contrar atât

Constituției vremii, care ocrotea dreptul de proprietate, cât și Declarației

Universale a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1948.

Decretul nr. 92/1950, considerat

abuziv, nu este contestat nici de recurent, care, chiar prin referatul privind

imobilul în litigiu, fila 57 dosar fond, confirmă aprecierea preluării acestuia

de către Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Prin urmare, imobilul în litigiu se

încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv și intră sub

incidența Legii nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii în temeiul

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Nu poate fi primită nici critica

referitoare la inadmisibilitatea capătului de acțiune referitor la rectificarea

de carte funciară, deoarece, în condițiile în care reclamantele au solicitat pe

fond soluționarea de către instanță a notificări lor depusă în condițiile Legii

nr. 10/2001, instanța de apel în mod corect a statuat că rectificarea de carte

funciară solicitată nu este un petit de sine stătător, ci o formă de publicitate

imobiliară a măsurii de restituire a imobilului litigios.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și, pe

cale de consecință, se va respinge recursul, ca nefondat.

Cu privire la recursul declarat de

Consiliul Local al Municipiului Timișoara, se rețin următoarele:

Din coroborarea dispozițiilor art.

299 cu cele ale art. 377 C. proc. civ., rezultă că hotărârile date în primă

instanță și care nu au fost atacate cu apel, nu pot fi atacate cu recurs.

Altfel spus, recursul nu poate fi

exercitat trecând peste apel,

omisso medio.

În speță, Consiliul Local al

Municipiului Timișoara, nu a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3605

din 16 noiembrie 2008 a Tribunalului Timiș, secția civilă.

Prin urmare, se va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara,

împotriva deciziei civile nr. 111 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați în solidar la plata sumei de 3.960

lei cu titlu de cheltuieli de judecată, față de intimații-reclamanți D.V.E. și P.D.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 111A

din 14 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara, împotriva aceleiași

decizii.

Obligă pe recurenți în solidar la

plata sumei de 3.960 lei față de intimații-reclamanți D.V. și P.D.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 martie 2010.