ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 280/2009

pronunțată la data de 9 iulie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanții B.E.L., N.L., P.M., P.D.L., P.E.

și T.N.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării

și Tineretului, acțiunea având ca obiect cererea de obligare a

pârâtului la echivalarea studiilor efectuate de aceștia la Universitatea Liber Internațională din Moldova, în sensul emiterii și eliberării

atestatelor de echivalare a diplomelor de licență.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că în ceea ce

privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată

de pârât prin întâmpinare aceasta este neîntemeiată, dat fiind că în

speță se solicita cenzurarea refuzului nejustificat al pârâtului de a

soluționa cererea reclamanților, caz în care nu este impusă

efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a

reținut că în privința diplomelor acordate de instituții de

învățământ din Republica Moldova, cadrul normativ de echivalare

a acestora este dat de Legea nr. 39 din 12 martie 1999 pentru ratificarea

Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind

recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și

titlurilor științifice acordate de instituții de

învățământ acreditate în România și Republica Moldova, cât

și de dispozițiile cuprinse în Ordinul Ministrului Educației,

Cercetării și Tineretului nr. 4022/2008 potrivit cărora în

situația existenței unei diferențe de curriculum, echivalarea

diplomelor se realizează condiționat de susținerea unor examene

de diferență și nu în mod automat.

Cum în cauză, precizează

instanța de fond, comisia de specialitate cu atribuții specifice

privind sistemul de echivalare a stabilit că reclamanții trebuie

să susțină examene de diferențe la materii care nu au fost

studiate de aceștia la Universitatea Liber Internațională din Moldova, soluționarea cererii de

echivalare a diplomelor formulate de către aceștia nu se poate

realiza decât în condițiile susținerii unui examen de

diferență.

Conchide instanța de fond că nu

a existat un refuz nejustificat din partea pârâtului în soluționarea

cererii reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin

motivele de recurs formulate, că sunt grav prejudiciați prin

nerecunoașterea studiilor făcute în Republica Moldova, studii ce le

sunt absolut necesare pentru transformarea posturilor de grefieri pe care le

ocupă la instanțele din localitatea Târgu Jiu, din studii medii în

studii superioare, iar faptul că nu au putut susține cele 6 examene

de diferență solicitate, nu le este imputabil, Facultatea de Drept

din cadrul Universității de Stat din Craiova fiind de acord să

susțină aceste diferențe dar taxa fixată de 2500 Ron este

mult prea mare și ei nu o pot suporta.

Recurenții-reclamanți nu au

încadrat motivele de recurs în motivele de casare sau modificare a

sentinței prevăzute de art.304 C. proc. civ.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., cauza fiind

examinată sub toate aspectele în condițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

Astfel, cum corect reține și

instanța de fond, cadrul normativ de echivalare a diplomelor acordate de

instituții de învățământ din Republica Moldova este

reprezentat de Legea nr. 39 din 12 martie 2009 pentru ratificarea acordului

dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind

recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și

titlurilor științifice, acordate de instituții de

învățământ acreditate în România și Republica Moldova,

semnat la Chișinău la 20 iunie 1998.

Potrivit art. 5 din Acord, „Diplomele de

licență eliberate de instituțiile de învățământ

superior din România și diplomele de învățământ superior

eliberate de instituțiile similare din Republica Moldova se recunosc reciproc

pe teritoriul României”.

Există astfel condiția, pentru

recunoașterea diplomelor, de a fi eliberate de instituții similare

din cele două state, aspect ce a determinat emiterea Ordinului Ministrului

Educației, Cercetării și Tineretului nr. 4022/2008, potrivit

căruia este necesară o procedură de evaluare a dosarelor de

recunoaștere/echivalare a diplomelor, Centrul Național de

Recunoaștere / Echivalare a Diplomelor din cadrul Ministerului

Educației, Cercetării și Tineretului verificând dacă

studiile efectuate de solicitanți sunt compatibile cu programul de studii

din România, în caz de constatare a unor diferențe majore propunându-se

măsuri compensatorii, cum ar fi examene de diferență.

În speță, așa cum de

altfel recunosc și recurenții-reclamanți, Comisia de

specialitate care desfășoară atribuții specifice privind

sistemul de echivalare, a stabilit ca în vederea echivalării,

reclamanții-recurenți trebuie să susțină examen de diferență

la materii pe care nu le-au studiat la Universitatea Liber Internațională din Moldova, acestea fiind în număr de

șase – drept civil – român (teoria obligațiilor), drept procesual

civil român, drept penal român – partea specială, drept procesual penal

român, drept comercial român și dreptul muncii.

Deci în cazul existenței unor

diferențe de curriculum, echivalarea diplomelor se face condiționat

de susținerea unor examene de diferență și nu în mod

automat, astfel cum corect motivează instanța de fond.

Faptul că

recurenții-reclamanți nu au reușit să susțină

până în prezent aceste examene de diferență, impedimentele fiind

de natură di ferită - fie nu a fost admisă solicitarea lor

(Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu), fie nu și-a dat

acordul UE – CNRED pentru că Facultatea de drept respectivă nu era

acreditată (Facultatea de Drept Craiova), ori taxele stabilite nu au putut

fi suportate de recurenți (Facultatea de Drept din cadrul

Universității de Stat din Craiova), nu-i îndreptățește

pe recurenții-reclamanți să ceară emiterea și

eliberarea atestatelor de echivalare a diplomelor de licență

trecându-se peste această condiție obligatorie.

Așadar, în mod corect, instanța

de fond a apreciat că în speță nu este un refuz nejustificat al

pârâtului de a soluționa cererea recurenților – reclamanți de

echivalare a diplomelor și a respins acțiunea acestora ca

neîntemeiată.

Ca o consecință, recursul

declarat de reclamanți se va respinge ca nefondat în baza art. 312 C.

proc. civ., menținându-se ca legală și temeinică

sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B.E.L., N.L.,

P.M., P.D.L., P.E. și T.N.L. împotriva sentinței civile nr. 280 din 9

iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 martie 2010