ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2107/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul

acțiunii

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanții T.O., ș.a., au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului, obligarea pârâtului să le emită și să le

elibereze atestatele de echivalare a diplomelor de licență.

2.

Motivele

de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt licențiați ai Universității

Libere Internaționale din Republica Moldova, universitate acreditată și că au

depus actele necesare în vederea recunoașterii și echivalării studiilor

efectuate în străinătate, în conformitate cu prevederile art. 13 lit. b) din Regulamentul

privind organizarea și funcționarea C.N.R.E.D.

Au

mai arătat reclamanții că potrivit art. 14 din Regulament, durata procedurii de

recunoaștere/echivalare este de maximum 60 de zile de la data depunerii

dosarului și că, până la data introducerii acțiunii, atestatele de echivalare

solicitate nu au fost eliberate.

3.

Apărările

invocate de parat prin întâmpinare

Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a depus

întâmpinare la dosarul cauzei, invocând excepția lipsei procedurii prealabile,

pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

4.

Hotărârea

instanței de fond

Prin

sentința civilă 150 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța

dispunând obligarea pârâtului să emită și să elibereze atestatele de echivalare

a diplomelor de licență pentru reclamanții T.O., ș.a.

Totodată,

instanța a respins acțiunea reclamanților T.S.F. și C.L.V.

5.Motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond

S-a

reținut că, din interpretarea art. IV. 1 al Convenției de la Lisabona, rezultă că pentru a refuza echivalarea, autoritatea statului competentă în această

materie, trebuie să facă dovada existentei unor diferențe substanțiale între

cerințele din tara în care a fost obținut atestatul și tara în care se solicită

recunoașterea.

Or,

în cauza de fată C.N.R.E.D. doar a propus susținerea unor examene diferență,

fără însă a justifica în ce anume ar consta diferențele substanțiale.

In

ceea ce îi privește pe reclamanții T.S.F. și C.L.V., prima instanță a reținut

că prin Ordinele 3092 din 23 ianuarie 2008, respectiv nr. 3451 din 13 martie

2008, s-a aprobat echivalarea studiilor acestora.

6.Recursul

formulat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării

Motive

de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 9 C. proc. civ.

6.1.

Instanța de fond, cu încălcarea prevederilor art.137 C. proc. civ. și a

principiului disponibilității, nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei

procedurii prealabile.

Recurentul

solicită a se constata că reclamanții-intimați nu s-au adresat cu reclamație

administrativă și nu pot face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, astfel

încât urmează ca acțiunea să fie respinsă ca inadmisibilă.

6.2.

Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că C.N.R.E.D. a refuzat

echivalarea.

Nu

există un astfel de refuz, ci reclamanții au fost înștiințați că în vederea

echivalării diplomei trebuie să susține examenele de diferență aferente ca

măsură compensatorie, conform normelor legale în vigoare.

6.3.Instanța

de fond a pronunțat o hotărâre cu greșit aplicare și interpretare a legii.

Deși

textul Convenției de la Lisabona [art. 4 alin. (1)] se referă la recunoaștere,

instanța a aplicat condițiile care se referă la echivalare.

Prin

recunoaștere se înțelege acceptarea unei diplome sau act de studii ca

autentice, iar prin echivalare se înțelege evaluarea curricum-ului parcurs.

II.

Considerentele instanței de recurs

1.Recursul

este fondat din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

recurenta greșind încadrarea în drept în ceea ce privește motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 4 și 6 C. proc. civ.

2.Prin

întâmpinarea formulată la instanța de fond, pârâtul a ridicat excepția lipsei

procedurii prealabile.

Instanța

de fond nu s-a pronunțat asupra excepției, încălcându-se prevederile art. 137

alin. (1) C. proc. civ. și implicit pe cele ale art. 105 C. proc. civ.

Rezultă

astfel că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., ceea ce duce la aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I și alin.

(3) C. proc. civ.

Instanța

de fond, rejudecând cauza are obligația să se pronunțe cu prioritate asupra

excepției lipsei procedurii prealabile.

3 .Se

va constata că asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu mai este necesar ca instanța de recurs să se pronunțe.

4.Față

de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ.,

art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite

recursul, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului, în prezent Ministerul Educației Cercetării și Inovării împotriva sentinței

civile nr. 150 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9

aprilie 2009.