ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Neamț, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.P.M.B., obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005. Tribunalul Neamț, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 229 din 4 iunie 2009, apreciind că pârâta este o autoritate administrativă centrală, în temeiul art. 158 C. proc. civ., raportat la art. 3 pct. 1 din același cod și la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 129 din 2 octombrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la împrejurarea că pârâta D.G.P.M.B. este o autoritate locală, care funcționează la nivelul M.B. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc.

civ. Având în vedere obiectul cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte stabilește competența în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele arătate în continuare. Este de necontestat că prin acțiune reclamantul P.C. a solicitat acordarea sporului de fidelitate, în considerarea calității sale de funcționar public cu statut special, polițist, în cadrul D.G.P.M.B., cuvenit pentru anul 2005, iar prin precizarea de la termenul de judecată din 5 martie 2009 a arătat că se renunță la judecată față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu aceeași ocazie specificând că înțelege să se judece cu D.G.PM.B.

În materie de competență a instanțelor de contencios administrativ, în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se prevede că: „ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 lei – valoarea impozitului, taxei, contribuției datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat). Cum în speța de față nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a pârâtei D.G.P.M.B. Conform art. 12 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române (M. Of.

nr. 305/2002), pârâta este o autoritate publică în sistemul P.R., care funcționează la nivelul M.B., nu este o instituție de nivel central: „(1) În M.B. se organizează și funcționează ca unitate cu personalitate juridică D.G.P.M.B., condusă de un director general, ajutat de adjuncți. (2) În județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți. (3) Directorul general al D.G.P.M.B. și inspectorii-șefi ai inspectoratelor de poliție județene sunt numiți și eliberați din funcție prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al I.G.P.R., după consultarea C.N.P. și cu avizul consultativ al prefectului”.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată a reclamantului P.C., prin care s-a solicitat obligarea pârâtei D.G.P.M.B. la plata sporului de fidelitate, aparține tribunalului ca instanță de fond în contencios administrativ. Față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâta D.G.P.M.B., în favoarea Tribunalului Neamț, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.