ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3129/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 290 din 18

martie 2004, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea, așa cum

a fost precizată, a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină

proprietate și posesie imobilul format din teren în suprafață de 964,80 mp și

construcția edificată pe teren („Vila P.”), situat în Predeal, județul Brașov,

înscris în Cartea Funciară 14268 Brașov, sub nr. top. 13481/10.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Prin decizia civilă nr. 317 A din 20 mai 2009 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a constatat perimat apelul

formulat de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței

civile nr. 290 din 18 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a

IV-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

București a reținut că la termenul din 23 ianuarie 2008 Curtea de Apel

București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

dispus suspendarea judecării apelului, potrivit art. 243 pct. 1 C. proc. civ.,

până la momentul dezbaterii succesiunii și indicării moștenitorilor intimatul -

reclamant D.I., decedat la data de 05 decembrie 2007, și depunerii certificatului

de moștenitor la dosar.

Având în vedere că în cauză a trecut mai

mult de un an de la data suspendării judecării cauzei, timp în care nici una

din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului, la data de

21 aprilie 2009 Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea

constatării perimării, acordându-se termen pentru data de 20 mai 2009.

Astfel fiind, Curtea a constatat perimat

apelul, potrivit art. 248-254 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 317 A din 20 mai 2009 a Curții de Apel București au declarat recurs atât Serviciul de Protecție și

Pază situat în București, cât și Ministerul Finanțelor Publice, care au

susținut că în mod greșit s-a dispus perimarea cauzei, nefiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 248 C. proc. civ.

Se susține astfel că instanța de apel a

dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 243 alin. (1) C. proc. civ.,

până la dezbaterea succesiunii și indicării moștenitorilor defunctului Dan

Iosif, astfel că perimarea nu poate opera în favoarea intimaților reclamanți

care nu și-au respectat obligația procesuală ce le incumbă, anume indicarea noului

cadru procesual.

Analizând recursurile declarate prin

prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce succed:

Prin încheierea din 28 ianuarie 2008

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a dispus suspendarea judecării apelului, potrivit art. 243 pct. 1 C.

proc. civ., până la finalizarea dezbaterii succesiunii și indicarea moștenitorilor

intimatului – reclamant D.I., decedat la 5 decembrie 2007 și depunerii

certificatului de moștenitor la dosar.

În mod nelegal instanța de apel a

procedat la constatarea perimării apelului declarat de apelantul - pârât

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 290 din 18 martie

2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, aplicând în mod

eronat dispozițiile art. 248 C. proc. civ.

Criticile recurenților sunt fondate,

deoarece instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale incidente, și

anume art. 248 C. proc. civ., de asemenea instanța de apel a soluționat nelegal

cauza, fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente dispozițiile art.

312 alin. (5) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 248 C. proc. civ.

prevăd că orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs revizuire, orice

alte cereri de reformare sau retractare se perimă de drept dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Perimarea sancționează însă numai

neglijența manifestată prin abandonarea procesului, faptul că judecata a fost

suspendată de instanță, până la indicarea moștenitorilor de către intimații -

reclamanți neputând justifica perimarea.

Stabilirea și indicarea moștenitorilor

părții decedate constituie o obligație ce incumbă reclamanților, neputându-se

dispune perimarea ca o sancțiune pentru celelalte părți, datorită pasivității

celor ce nu și-au îndeplinit obligația procesuală.

De altfel, dispozițiile art. 250 C. proc.

civ. dispun că, cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea

judecării, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților.

Pentru aceste considerente, se vor admite

recursurile declarate de reclamanții Ministerului Finanțelor Publice și

Serviciul de Pază și Protecție, împotriva deciziei civile nr. 317 A din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, se va casa decizia

recurată, și se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, pentru soluționarea pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții

Serviciul de Protecție și Pază și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei nr. 317 A din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2010.