ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3129/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 290 din 18 martie 2004, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea, așa cum a fost precizată, a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul format din teren în suprafață de 964,80 mp și construcția edificată pe teren („Vila P.”), situat în Predeal, județul Brașov, înscris în Cartea Funciară 14268 Brașov, sub nr. top. 13481/10. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Prin decizia civilă nr. 317 A din 20 mai 2009 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a constatat perimat apelul formulat de apelantul-pârât Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 290 din 18 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că la termenul din 23 ianuarie 2008 Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus suspendarea judecării apelului, potrivit art. 243 pct. 1 C. proc. civ., până la momentul dezbaterii succesiunii și indicării moștenitorilor intimatul - reclamant D.I., decedat la data de 05 decembrie 2007, și depunerii certificatului de moștenitor la dosar. Având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării cauzei, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului, la data de 21 aprilie 2009 Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea constatării perimării, acordându-se termen pentru data de 20 mai 2009. Astfel fiind, Curtea a constatat perimat apelul, potrivit art. 248-254 C. proc.

civ. Împotriva deciziei nr. 317 A din 20 mai 2009 a Curții de Apel București au declarat recurs atât Serviciul de Protecție și Pază situat în București, cât și Ministerul Finanțelor Publice, care au susținut că în mod greșit s-a dispus perimarea cauzei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 248 C. proc. civ. Se susține astfel că instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 243 alin. (1) C. proc. civ., până la dezbaterea succesiunii și indicării moștenitorilor defunctului Dan Iosif, astfel că perimarea nu poate opera în favoarea intimaților reclamanți care nu și-au respectat obligația procesuală ce le incumbă, anume indicarea noului cadru procesual.

Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce succed: Prin încheierea din 28 ianuarie 2008 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus suspendarea judecării apelului, potrivit art. 243 pct. 1 C. proc. civ., până la finalizarea dezbaterii succesiunii și indicarea moștenitorilor intimatului – reclamant D.I., decedat la 5 decembrie 2007 și depunerii certificatului de moștenitor la dosar. În mod nelegal instanța de apel a procedat la constatarea perimării apelului declarat de apelantul - pârât Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 290 din 18 martie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, aplicând în mod eronat dispozițiile art. 248 C. proc.

civ. Criticile recurenților sunt fondate, deoarece instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale incidente, și anume art. 248 C. proc. civ., de asemenea instanța de apel a soluționat nelegal cauza, fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Dispozițiile art. 248 C. proc. civ. prevăd că orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs revizuire, orice alte cereri de reformare sau retractare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an. Perimarea sancționează însă numai neglijența manifestată prin abandonarea procesului, faptul că judecata a fost suspendată de instanță, până la indicarea moștenitorilor de către intimații - reclamanți neputând justifica perimarea.

Stabilirea și indicarea moștenitorilor părții decedate constituie o obligație ce incumbă reclamanților, neputându-se dispune perimarea ca o sancțiune pentru celelalte părți, datorită pasivității celor ce nu și-au îndeplinit obligația procesuală. De altfel, dispozițiile art. 250 C. proc. civ. dispun că, cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților. Pentru aceste considerente, se vor admite recursurile declarate de reclamanții Ministerului Finanțelor Publice și Serviciul de Pază și Protecție, împotriva deciziei civile nr. 317 A din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, se va casa decizia recurată, și se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, pentru soluționarea pe fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Serviciul de Protecție și Pază și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 317 A din 20 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.