ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2196/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 17 martie 2009 Curtea de Apel București

a respins ca inadmisibilă cererea de contopire a pedepselor formulată de

condamnatul P.I.

Instanța a reținut că P.I., deținut în Penitenciarul Rahova, a

solicitat, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., reanalizarea

situației sale, de executare a pedepsei de 15 ani închisoare, rezultată ca

urmare a cumulului aritmetic al pedepselor stabilite de instanța din Spania, în

loc de aplicarea cumulului juridic din sistemul de drept din România, pentru

pedepsele stabilite pentru concursul de infracțiuni.

Condamnatul a arătat că prin sentința penală nr. 41 din 22 februarie

2007 Curtea de Apel București a recunoscut hotărârea nr. 22 din 25 ianuarie

2005 a Judecătoriei nr. 14 din Valencia -Spania și s-a dispus transferul său

într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 15 ani

închisoare, fiind dedusă perioada executată de la 1 octombrie 2006 la zi.

Instanța sus-menționată, însă – arată condamnatul - nu a avut în vedere

că instanța din Spania i-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare prin regula

cumulului aritmetic a mai multor pedepse și, din acest motiv, apreciază că se

impune adaptarea pedepsei la legislația română, conform art. 33 și art. 34 C.

pen.

Pentru a respinge cererea ca inadmisibilă, Curtea de Apel București a

reținut că în cauză în raport de obiectul cererii, există autoritate de lucru

judecat întrucât prin sentința penală nr. 4 din 11 ianuarie 2008 a Curții de

Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1484 din 22 aprilie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceeași cerere a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Tot chestiunea modificării duratei pedepsei în raport de sistemul

diferit între legislația din Spania și cea din România de aplicare a pedepsei

rezultante în cazul concursului de infracțiuni, a mai făcut obiectul și al

sentinței penale nr. 293 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel București,

definitivă prin decizia penală nr. 314 din 29 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la

executare formulată de condamnatul P.I., pentru existența autorității de lucru

judecat.

Împotriva acestei hotărâri condamnatul P.I. a declarat recurs,

solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, modificarea duratei pedepsei

prin aplicarea sistemului cumulului juridic al pedepselor, prevăzut de

legislația penală din România.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar,

Curtea constată că recursul nu este fondat .

În adevăr, problema conversiunii condamnării aplicate în Spania recurentului

P.I. – condamnatul înțelegând prin aceasta înlocuirea sistemului cumulului

aritmetic al pedepselor pentru infracțiunii concurente, aplicabil în legislația

din Spania cu sistemul cumulului juridic aplicabil conform legislației din

România - a mai făcut obiectul unor hotărâri judecătorești ( sentințele penale

nr. 4 din 11 ianuarie 2008 și respectiv, nr. 293 din 14 noiembrie 2008, ambele

ale Curții de Apel București, definitive prin respingerea recursurilor de către

Înalta Curte de Casație și Justiție), prin care au fost prezentate motivele

care au justificat respingerea cererilor ca neîntemeiată și, respectiv,

inadmisibilă.

Cererea din cauza de față, cu același obiect, a fost legal respinsă ca

inadmisibilă de instanță pentru motivul existenței autorității de lucru

judecat.

Indiferent de denumirea pe care condamnatul ar atribui-o cererilor sale,

de contopire, conversiune, contestație la executare, obiectul lor este același,

în privința căruia instanța s-a pronunțat definitiv în precedent.

Față de cele ce preced, recursul condamnatului P.I. urmează să fie

respins ca nefondat, cu obligarea sus-numitului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.I. împotriva

sentinței penale nr. 68 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă

recurentul condamnat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

iunie 2009.