ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4310/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de T.M.V. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Contestatoarea T.M.V. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 36/1995 considerând că acest text de lege contravine prevederilor art. 46 din Constituția României prin faptul că permite unor persoane străine de actul juridic încheiat, respectiv certificatul de moștenitor, să-l atace în justiție în vederea anulării lui, fără a se preciza un termen limită în acest sens. Potrivit textului citat, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a casei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate privi neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, nu pot face obiectul excepției, prevederile constate ca fiind neconstituționale, printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În cauză excepția de neconstituționalitate privește o dispoziție care nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la existența unei legături cu soluționarea prezentei contestații în anulare, dispoziția considerată neconstituțională stabilește care sunt persoanele care pot solicita instanței judecătorești, anularea prezentului certificat de moștenitor. Prezentul proces are ca obiect contestația în anulare formulată de contestatoarea T.M.V. împotriva sentinței civile nr. 1522 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București. Prin urmare, dispoziția considerată neconstituțională nu are o legătură directă cu soluționarea fondului prezentei cauze, din moment ce în prezenta cauză urmează a se verifica incidența în cauză a motivului invocat de contestatoare prevăzut de art. 318 C. proc. civ.

privind existența unei greșeli materiale în dezlegarea recursului ori omisiunea instanței din greșeală de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare prin soluția de respingere a recursului ori de admitere în parte a acestuia. Or, nu are nici o legătură cu soluționarea cauzei pendinte a excepției de neconstituționalitate invocată de contestatoare, situație în care excepția invocată este inadmisibilă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea considerând-o nelegală, deoarece excepția de neconstituționalitate privește art. 88 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 36/1995, text contrar prevederilor art. 46 din Constituție care vizează garantarea dreptului de proprietate, permițând, consecință a textului neconstituțional, atacarea în justiție a certificatului de moștenitor, oricând.

Motivează în drept pe dispozițiile art. 46 și art. 24 din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului art. 299-316 C. proc. civ. și art. 11 și art. 29 din Legea nr. 47/1992. Depune la dosarul cauzei motivarea excepției de neconstituționalitate invocată în cadrul contestației în anulare, și dovezi în susținerea excepției. Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă. Depune acte referitoare la fondul litigiului. Examinând recursul declarat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București instanța reține următoarele: În mod legal Curtea de Apel București a dispus respingerea excepției de neconstituționalitate invocată de recurentă, deoarece conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 textul considerat a fi neconstituțional, trebuie să realizeze condiții de admisibilitate privind legătura sa cu cauza supusă judecății.

Prin urmare, neconstituționalitatea art. 88 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 36/1995 pretins a fi neconstituțională nu are nici o legătură cu instituția contestației în anulare specială reglementată de art. 318 C. proc. civ. dedusă judecății fiind neaplicabilă în soluționarea acesteia. Față de cele reținute, controlul de constituționalitate reclamat de contestatoare neavând nici o înrâurire asupra textelor legale aplicabile în soluționarea cauzei prezente, deoarece nu realizează condiția impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care obligă la caracterul ei de incidență directă față de litigiul aflat în curs de soluționare. În consecință, recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. este neîntemeiat și urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea T.M.V. împotriva încheierii de ședință din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 3787/2/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2010.