ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4107/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia Civilă nr. 926 din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M.A. împotriva Sentinței Civile nr. 2713 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații - pârâți P.M.B. și P.G.M. București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Sentința Civilă nr. 182/F/2002 a Tribunalului București a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B.N. si B.M., pârâta P.M.B. fiind obligată, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, să comunice reclamanților regimul juridic al imobilului proprietatea autorului acestora, situat în București, str. Lugoj, sentință rămasă irevocabilă.

A mai reținut instanța de recurs că ulterior, în vederea punerii în executare a sentinței susmenționate, prin sentința civila nr. 607/2004 a Tribunalului București, sentință rămasă irevocabilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții B.M. și B.N., pârâta P.M.B. fiind obligată la plata sumei de 1.000.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru fiecare lună de întârziere, de la data de 02 iunie 2003, până la comunicarea situației juridice a imobilului. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților suma de 500.000 de lei cu titlu de despăgubiri, fiind respins pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere privind obligarea pârâtei P.M.B. la comunicarea regimului juridic al imobilului.

S-a constatat că deși prin sentința pronunțată s-au acordat reclamanților despăgubiri ca daune compensatorii, reclamanții nu au procedat nici un moment la executarea efectivă a acestor daune, astfel încât, deși titlul executoriu este din 2002, efectul cominatoriu al daunelor nu s-a produs niciodată, iar aceasta din culpa exclusivă a reclamantului. Totodată, instanța de recurs a apreciat că formularea de acțiuni în instanță, fără ca acestora să li se asigure vreodată finalitatea, prin recurgerea la executarea silită prin intermediul executorilor judecătorești, nu se subsumează fazei procesuale a executării silite. În raport cu solicitarea recurentului privind aplicarea noii legi, respectiv a Legii nr. 554/2004, în ce privește sancțiunile pentru neexecutare, instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada că ar fi pus în executare daunele acordate și că efectul cominatoriu ar fi fost neîndestulător.

Cât privește cererea de majorare a daunelor acordate, instanța de recurs a apreciat că, din perspectiva faptului generator de prejudiciu, respectiv necomunicarea regimului juridic al imobilului, majorarea valorii de piață a imobilului în speță nu prezintă relevanță. Totodată, s-a apreciat corectă soluția de respingere a capătului de cerere privind plata sumelor restante pe ultimii 3 ani, reținându-se că reclamantul deținea deja o hotărâre judecătorească, în vederea executării efective a acesteia trebuind ca acesta să se adreseze executorului judecătoresc. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.M.A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivare, recurentul a susținut, în esență, că a depus personal la registratura Curții de Apel București motivele de recurs în două exemplare, astfel încât și-a îndeplinit toate obligațiile, iar suspendarea judecării cauzei, fără o comunicare în acest sens, este netemeinică și nelegală.

A mai precizat recurentul că își menține și completează toate cele trei solicitări deduse judecății, solicitări menționate și în cererea de recurs. Recursul este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile: hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, nerecurate; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea nu s-a soluționat fondul pricinii, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Hotărârea atacată în prezenta cauză este o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București, în recurs, așadar o hotărâre irevocabilă, în conformitate cu prevederile art. 377 alin. 2 pct. 4 C. proc.

civ. Din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același act normativ, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Or, recurentul B.M.A. a declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs promovat de acesta a fost respins ca nefondat, decizia criticată, prin prisma textelor de lege menționate, nefiind susceptibilă de reformare pe această cale. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M.A. împotriva Deciziei Civile nr. 926 din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2009.