ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4107/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Prin Decizia Civilă nr. 926 din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost respins,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M.A. împotriva Sentinței Civile

nr. 2713 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații - pârâți P.M.B. și P.G.M.

București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că prin Sentința Civilă nr. 182/F/2002 a Tribunalului București a

fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B.N. si B.M., pârâta P.M.B. fiind

obligată, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, să comunice reclamanților

regimul juridic al imobilului proprietatea autorului acestora, situat în

București, str. Lugoj, sentință rămasă irevocabilă.

A mai reținut instanța de recurs că ulterior,

în vederea punerii în executare a sentinței susmenționate, prin sentința civila

nr. 607/2004 a Tribunalului București, sentință rămasă irevocabilă, a fost

admisă în parte cererea formulată de reclamanții B.M. și B.N., pârâta P.M.B. fiind

obligată la plata sumei de 1.000.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru

fiecare lună de întârziere, de la data de 02 iunie 2003, până la comunicarea

situației juridice a imobilului. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească

reclamanților suma de 500.000 de lei cu titlu de despăgubiri, fiind respins

pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere privind obligarea pârâtei

P.M.B. la comunicarea regimului juridic al imobilului.

S-a constatat că deși prin sentința

pronunțată s-au acordat reclamanților despăgubiri ca daune compensatorii,

reclamanții nu au procedat nici un moment la executarea efectivă a acestor

daune, astfel încât, deși titlul executoriu este din 2002, efectul cominatoriu

al daunelor nu s-a produs niciodată, iar aceasta din culpa exclusivă a

reclamantului.

Totodată, instanța de recurs a apreciat că

formularea de acțiuni în instanță, fără ca acestora să li se asigure vreodată

finalitatea, prin recurgerea la executarea silită prin intermediul executorilor

judecătorești, nu se subsumează fazei procesuale a executării silite.

În raport cu solicitarea recurentului privind

aplicarea noii legi, respectiv a Legii nr. 554/2004, în ce privește sancțiunile

pentru neexecutare, instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada că ar fi pus

în executare daunele acordate și că efectul cominatoriu ar fi fost

neîndestulător.

Cât privește cererea de majorare a daunelor

acordate, instanța de recurs a apreciat că, din perspectiva faptului generator

de prejudiciu, respectiv necomunicarea regimului juridic al imobilului,

majorarea valorii de piață a imobilului în speță nu prezintă relevanță.

Totodată, s-a apreciat corectă soluția de

respingere a capătului de cerere privind plata sumelor restante pe ultimii 3

ani, reținându-se că reclamantul deținea deja o hotărâre judecătorească, în

vederea executării efective a acesteia trebuind ca acesta să se adreseze executorului

judecătoresc.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

B.M.A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare, recurentul a susținut, în

esență, că a depus personal la registratura Curții de Apel București motivele

de recurs în două exemplare, astfel încât și-a îndeplinit toate obligațiile,

iar suspendarea judecării cauzei, fără o comunicare în acest sens, este

netemeinică și nelegală.

A mai precizat recurentul că își menține și

completează toate cele trei solicitări deduse judecății, solicitări menționate

și în cererea de recurs.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 377 alin.

(2) C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile: hotărârile date în primă

instanță, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile date în primă instanță,

care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, nerecurate;

hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea nu s-a soluționat fondul

pricinii, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate

cu recurs.

Hotărârea atacată în prezenta cauză este o

hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București, în recurs, așadar o hotărâre

irevocabilă, în conformitate cu prevederile art. 377 alin. 2 pct. 4 C. proc.

civ.

Din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc.

civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același

act normativ, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul

unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin

exercitare. Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor

recursuri este exclusă. Or, recurentul B.M.A. a declarat un nou recurs

împotriva unei decizii prin care un alt recurs promovat de acesta a fost

respins ca nefondat, decizia criticată, prin prisma textelor de lege

menționate, nefiind susceptibilă de reformare pe această cale.

Pentru considerentele arătate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M.A. împotriva

Deciziei Civile nr. 926 din 6 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7

octombrie 2009.