ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2013/2010

Prin sentința comercială nr. 108 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 29 din 7 ianuarie 2009 a Curții de Arbitraj de pe lângă U.N.C.M. București, formulată de recurenta SC I.G. SRL în contradictoriu cu pârâta S.C.M. (fostă C.M.S.). Cererea de suspendare a fost anulată ca netimbrată. În motivarea sentinței s-au reținut următoarele: Motivul întemeiat pe art. 364 lit. a) și b) C. proc. civ., este neîntemeiat. Obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei SC I.G. SRL la plata unei sume reprezentând rest de plată din totalul sumei datorată cu titlu de contravaloare lucrări de reparații pe care pârâta trebuia să le efectueze conform contractului de antrepriză nr. 665 din 19 aprilie 2002, contract care are la art. 9 prevăzută o clauză compromisorie.

Apărările pârâtei, precum și întreaga probațiune vizează elucidarea raporturilor juridice dintre părți rezultate în urma derulării contractelor de antrepriză și de schimb imobiliar din 19 aprilie 2002 și nu a celui de schimb imobiliar autentic din 9 mai 2002. S-au mai reținut, ca neîntemeiate, și apărările formulate în temeiul art. 364 lit. c) C. proc. civ., în conformitate cu art. 353 3 alin. (6) C. proc. civ., părțile constituind expres la prelungirea termenului arbitrajului. De asemenea, nu s-a probat că administrarea probelor s-a făcut după amânarea pronunțării. În privința art. 364 lit. i) C. proc. civ., s-a reținut că aspectele invocate țin de netemeinicia și nu de nelegalitatea soluției pronunțate.

Împotriva acestei sentințe SC I.G. SRL, pârâtă în arbitraj și reclamantă în acțiunea în anularea hotărârii arbitrale a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9, precum și art. 304 1 C. proc. civ. Referitor la motivele de nulitate întemeiate pe art. 364 lit. a), b) și e) C. proc. civ., recurenta susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul neîndoielnic al acestuia, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Astfel, greșit s-a interpretat că izvorul pretențiilor recurentei S.C.M. derivă din contractul de antrepriză și nu din cel de schimb imobiliar, care nu conține o clauză compromisorie, determinantă pentru calea arbitrajului.

În privința motivului de nulitate prevăzut de art. 364 lit. 1) C. proc. civ., se susține că s-a ignorat încălcarea de către Tribunalul arbitral a unor dispoziții imperative ale legii, motiv de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Astfel, se invocă încălcarea art. 167 C. proc. civ., cu privire la administrarea probelor înaintea dezbaterilor asupra fondului, deoarece instanța arbitrală a rămas în pronunțare la 16 octombrie 2008, după care a administrat noi probe, fără citarea recurentei și fără repunerea cauzei pe rol, cu încălcarea art. 201 – art. 204, 151, 153 C. proc. civ. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Între părți s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 665 din 19 aprilie 2002 prin care SC I.G.

SRL Iași s-a obligat să efectueze lucrări în favoarea beneficiarei S.C.M. Iași. Obiectul litigiului promovat pe cale arbitrală de către reclamanta-beneficiară l-a constituit plata unei sume de bani pretinsă ca fiind datorată de prestator pentru neefectuarea integrală a lucrărilor de reparații la care s-a angajat prin contractul care, la art. 9 constituie clauza compromisorie. Instanța nu a efectuat nici o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, ci a dat curs principiului disponibilității procesului civil și s-a pronunțat în limitele învestirii sale, motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 nefiind incident în speță. Prin urmare, instanța a dat eficiență clauzei compromisorii inserată de părți în contractul - obiect al litigiului și a soluționat legal motivele de anulare întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. a) și b) C. proc.

civ. Prin cererea de intervenție înregistrată la 2 noiembrie 2009 recurenta SC I.G. SRL a solicitat admiterea recursului cu cheltuieli de judecată în arbitraj. Nici motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat. Prevederile art. 167 C. proc. civ., au fost respectate, în cauză probele cu expertizele fiind administrate înaintea dezbaterilor pe fond. În considerentele sentinței rezultă că pronunțarea soluției a avut în vedere probele administrate pe parcursul litigiului, menționându-se expres faptul că opinia exprimată de unul dintre experți, după cuvântul pe fond nu a avut nici o înrâurire asupra soluției pronunțate. În consecință, drepturile procesuale ale recurentei nu au fost vătămate.

Actul depus neavând valoarea probatorie, prin aceasta nu se poate susține o încălcarea a art. 201 – art. 206, 151 – art. 153 și 358 C. proc. civ., cu privire la administrarea probei cu expertiză, condițiile repunerii pe rol a pricinii și principiile egalității de tratament, al contradictorialității și respectării dreptului la apărare ce guvernează procedura arbitrală. În raport de aceste considerente, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge, urmând ca, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta să fie obligată la 5000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C.M. Iași, ocazionate cu plata onorariului avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta SC I.G. SRL IAȘI împotriva sentinței nr. 108 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata S.C.M. IAȘI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.