ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1210/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1210/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând
asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin cererea de arbitrare înregistrată
la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. sub nr. 394
din 30 noiembrie 2010, reclamanta SC A.C.C.S. SRL a solicitat obligarea pârâtei
SC S.R. SA Ia plata sumei de 1.011.119,20 Iei reprezentând contravaloarea
serviciilor prestate pârâtei în perioada 11 aprilie 2008 - 11 decembrie 2008 și
la plata sumei de 14.923,87 lei reprezentând diferența de preț pentru
serviciile prestate pârâtei în perioada i noiembrie 2007 - 10 aprilie 2008,
care au fost tarifate eronat la 70 euro/ zi/ persoană în ioc de 100 euro/ zi/ persoană.
Prin sentința
arbitrală nr. 215 din 01 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Arbitraj
Comercial internațional de pe lângă C.C.I.R. în Dosarul nr. 482/2010 a fost
respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A.C.C.S. SRL, împotriva pârâtei SC
S.R. SA.
Tribunalul
arbitral a reținut că reclamanta și pârâta au convenit prin art. 12.2 din
subcontractul cadru de prestări de servicii pentru implementarea sistemului S. și
asistarea utilizatorilor finali că neînțelegerile ivite între părți în timpul
executării subcontractului vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar în caz
contrar, litigiul va fi înaintat spre soluționare Curții de Arbitraj de pe lângă
Camera de Comerț și Industrie a României din București.
Tribunalul
arbitrai a mai reținut că obligația de plată a serviciilor de către pârâtă este
condiționată de plata acestor servicii de către
achizitorul
H.P., acesta din urmă fiind obligat la plată după încasarea costurilor de la
beneficiarul C.N.A.S.
Achizitorul H.P.
nu a achitat pârâtei serviciile prestate pentru perioada de timp menționată în
cererea de arbitrare și nu a semnat, pentru respectiva perioadă procesele -
verbale de acceptare.
Din
corespondența depusă de reclamantă la dosar a atestat, cu privire la aceeași
perioadă de timp, că nici beneficiara C.N.A.S. nu a semnat procesele verbale de
acceptanță pentru serviciile la care se referă cererea de arbitrare și nici nu
a efectuat plata acestora.
Prin urmare,
instanța de arbitraj a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare
la modalitățile și termenele de plată și la condițiile de livrai e prevăzute de
reclamantă și pârâtă în convenția încheiată Ia 30 octombrie 2007.
A fost
respinsă ca întemeiată pretenția privitoare la suma de 14,323,67 lei
reprezentând diferență de preț pentru serviciile prestate în perioada 1
noiembrie 2007 - 10 aprilie 2008, formulată prin cererea de arbitrare. Mai
mult, pentru respectiva perioadă, reclamanta a facturat serviciile prestate la
tarifele agreate de părți ia data semnării contractului.
împotriva
sentinței arbitrate nr. 215 din 1 noiembrie 2011, pronunțată de către Curtea de
Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a
formulat acțiune în anulare reclamanta" SC A.C.C.S. SRL prin care a
solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea
totală a sentinței arbitrate nr. 215/2011 pentru următoarele motive:
- tribunalul
arbitrai a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în
temeiul unei convenții nule sau inoperante (art. 364 lit. b) C proc. civ.);
- hotărârea
arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul
pronunțării, nu este semnată de arbitri (art. 384 lit. g) C. proc. civ.);
- hotărârea
arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative
ale legii (art. 364 lit. î) C. proc. civ.).
De asemenea,
reclamanta a solicitat ca în urma desființării sentinței arbitrale să se
pronunțe o hotărâre prin care să fie admise cele două capete de cerere așa cum
acestea au fost formulate.
în motivare,
reclamanta a arătat că sentința în cauză nu îndeplinește rigorile legii din
perspectiva motivului de anulare prevăzut la art. 384 lit. g) C. proc. civ.
„hotărârea arbitrală nu cuprinde. motivele..
”
.
Reclamanta a
făcut referire și Ia dispozițiile legale cu privire la autoritatea de lucru
judecat (art. 1201 și urm. C. civ. 1865). Întrucât această hotărâre este
prezumată legal că spune adevărul, chiar dacă nu se pronunță asupra fondului
decât din perspectiva competenței, în cadrul unui viitor litigiu în fața
instanței, excepția autorității de lucru judecat va
putea
fi ridicată de către pârâtă, iar acest lucru ar putea crea un cerc vicios,
generat de această sentință arbitrală.
La data
de 09 februarie 2012 pârâta SC S.R. SA a formulat întâmpinare la acțiunea în
anulare, solicitând respingerea cererii părții adverse in principal ca
inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Totodată,
pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în anulare in raport de
prevederile art. 384 alin. (1) C. proc. civ., arătând că din cuprinsul acțiunii
in anulate formulate in cauză reiese că niciuna dintre criticile invocate de
partea adversă nu poate fi circumscrisă motivelor enumerate expres și limitativ
de legiuitor, partea adversă limitându-se la a indica textele de lege fără ca
acestea însă sa-si găsească vreun corespondent in susținerile acesteia sau in
cuprinsul hotărârii arbitrate atacate.
Din aceasta
perspectiva, astfel cum in mod constant s-a arătat in practica si doctrina de
specialitate, motivarea acțiunii in anulare trebuie sa cuprindă nu numai
indicarea motivelor reglementate de prevederile art. 364 C. proc. civ., dar și
dezvoltarea acestora in sensul formulării unor critici cu raportare concretă ia
motivul invocat.
În subsidiar,
în măsura in care s-ar trece peste excepția invocata si s-ar aprecia ca
argumentele invocate de partea adversa si încadrate exclusiv formal în raport
de prevederile art. 364 C. proc. civ., pot fi analizate pe calea acțiunii în anulare
prevăzute de textul de lege, pârâta a solicitat instanței de judecata să
constate ca oricum toate susținerile dezvoltate in cuprinsul acțiunii sunt neîntemeiate
si fără corespondent atât în situația reala de fapt cat și în economia
sentinței atacate.
La ultimul
termen de judecată Curtea a apreciat că excepția inadmisibilității invocată
prin întâmpinare are caracterul unei apărări de fond a pârâtei cât privește
acțiunea în anulare.
Prin sentința
civilă nr. 43 din 3 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apei București, secția
a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare.
S-a reținut cu
privire la necompetența instanței arbitrate că reclamanta a sesizat instanța
arbitrală cu o cerere întemeiată în fapt și în drept pe răspunderea civilă
contractuală, dat fiind că Ia cap. XII din subcontract a fost inserată o clauză
compromisorie în sensul că litigiile dintre părți vor fi soluționate de către
Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, astfel
că în med corect tribunalul arbitrai s-a constatat competent și că acest motiv
de nulitate nu este întemeiat.
Referitor la
motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. g) C proc. civ. - hotărârea arbitrală
nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arata data și locul pronunțării, nu
este semnată de arbitri - cu referire Ia nemotivarea sentinței atacate, Curtea
a apreciat că nu este incident în cauză, întrucât
din
examinarea considerentelor sentinței tribunalului arbitrai a analizat motivele
de fapt și de drept pentru care a respins ambele capete de cerere, așa încât
hotărârea atacată cuprinde în motivarea sa argumentele care au format
convingerea instanței cu privire Ia soluția pronunțată.
A fost
respins ca neîntemeiat motivul de nulitate prevăzut la art. 384 lit. i) C. proc.
civ. - hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori
dispoziții imperative ale legii - deoarece nici împrejurarea dacă probele au
fost sau nu solicitate în termenul procedural și nici faptul că în motivarea
dată sentinței s-a pornit (în opinia reclamantei) de Ia niște premise greșite,
cu consecința ajungerii la o concluzie greșită nu reprezintă cazuri de
încălcare a unor dispoziții imperative ale legii, în sensul avut în vedere de
textul legal precitat.
Împotriva acțiunii
în anulare, reclamanta a declarat recurs prin care a susținut, în esență, că
sentința arbitrală nu îndeplinește rigorile legii din perspectiva art. 364 lit.
g) C. proc. civ., în argumentarea căruia a arătat că soluția nu este motivată
de către arbitrii învestiți cu soluționarea pricinii, care Ia rândul lor, au
pronunțat sentința fără să existe probe concludente, în opinia sa, au fost
inventate. în continuare, recurenta a mai susținut că acțiunea în anulare nu a
fost soluționată cu rigorile legii, reținându-se greșit că hotărârea arbitrală
a fost motivată în fapt și în drept.
În consecință,
sentința pronunțată în acțiunea în anulare are aceleași vicii ca și hotărârea
arbitrală, iar în motivarea recursului, recurenta s-a mai referit la modul
greșit în care a fost soluționată pe fond pricina, sub aspectul că, în opinia
sa, tribunalul arbitrai nu a făcut nici o analiză în legătură cu motivele în
fapt și în drept care să conducă la concluzia respingerii celor doua capete de
cerere formulate în fața instanței arbitrate; soluția greșită fiind confirmată
și în sentința recurată,
În consecință,
recurenta a arătat că hotărârea atacată nu este motivată, aceasta cuprinzând
numai expresii generice, vagi care nu pot fi cenzurate.
Recursul este
nefondat conform considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Trebuie de
reamintit că textul de lege evocat de recurentă, pretins încălcat, art. 384 lit.
g) C. proc. civ., se referă la ipoteza în care poate fi desființată hotărârea
arbitrală numai prin acțiune în anulare, când hotărârea arbitrală nu cuprinde
dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată
de arbitri.
Așa cum s-a
enunțat mai sus, la ce anume se referă textul de lege pretins încălcat, Înalta Curte
observă că recurenta deși invocă acest text, argumentarea în susținerea ei
vizează alte aspecte și aserțiuni care nu își au un suport juridic și logic din
perspectiva textului de lege evocat.
Din examinarea
hotărârii recurate, Înalta Curte observa, că instanța învestită cu soluționarea
acțiunii în anulare a făcut o analiză riguroasă în lumina textelor de lege
incidente în cauză.
Aserțiunile
recurentei referitoare la modul în care tribunalul arbitrai/ soluționat
pricina, urmează să fie înlăturate, întrucât acestea nu mai pot face obiectul
controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, instanța de
recurs având obligația să-și exercite controlul judiciar în contextul motivelor
de nelegalitate prevăzute strict și limitativ a art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Celelalte
critici ale recurentei privind sentința recurată, Înalta Curte urmează, de
asemenea să Ie respingă ca nefondate, întrucât din analiza sentinței atacate,
rezultă fără echivoc că aceasta a fost pronunțată în fapt și în drept în lumina
dispozițiilor legale incidente.
Așa
fiind, Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.C.C.S. SRL București împotriva
sentinței civile nr. 43 din 3 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 21 martie 2013.