ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 97/2018

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x/16.09.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 174.674,305 RON reprezentând:

- 37.496,60 RON (8.442,9 euro) contravaloarea serviciilor de suport tehnic și mentenanță aferentă anului contractual 2012-2013, datorată urmare a prelungirii automate a contractului de livrare produse și servicii nr. x/01.06.2010 încheiat între părți;

- 137.177,05 RON (28.482,65 euro) reprezentând contravaloarea clauzei penale datorate pentru nerespectarea de către pârâtă a obligației de confidențialitate prevăzută de art. 11, art. 18 și anexa 3 la contract

Prin sentința arbitrală nr. 58 din 06 mai 2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes a reclamantei, s-a admis în parte cererea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 37.496,60 RON cu titlu de daune.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 137.177,705 RON ca nefondat și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu pretențiile admise, respectiv 9.006,00 RON și 823,33 RON taxă administrativă de înregistrare nereductibilă.

Împotriva sentinței arbitrale nr. 58 din 06 mai 2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a formulat acțiune în anulare petenta S.C. A. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 40 din 10 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a admis excepția tardivității cererii completatoare a acțiunii în anulare cu privire la inoperabilitatea convenției arbitrale și nerespectarea dispozițiilor referitoare la locul deliberării și pronunțării și s-a respins cererea completatoare ca tardivă. S-a respins acțiunea în anulare formulată de petenta S.C. A. S.R.L. ca nefondată.

La data de 22 iunie 2017, recurenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 40 din 10 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 30 iunie 2017.

Prin cererea de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București și pe fond, admiterea în totalitate a acțiunii arbitrale.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în sensul că au fost încălcate norme absolute referitoare la competență, dat fiind că instanța, pronunțându-se asupra acțiunii în anulare a făcut o analiză proprie a contractului de distribuție, analiză nelegală ce încalcă norme procedurale de competență și impun pronunțarea instanței asupra unui contract pentru care părțile au ales competenta de soluționare în favoarea Institutului de Arbitraj de la Helsinki, în baza legislației finlandeze.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța a omis a avea în vedere aspectele referitoare la autoritatea de lucru judecat statuate prin decizia nr. 456 din 11 mai 2016 a Curții de Apel București.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material având în vedere că prin pronunțarea asupra contractului de distribuție C., deși părți în litigiul arbitral au fost doar recurenta și S.C. B. S.R.L., hotărârea creează drepturi în favoarea D..

Prin întâmpinarea înregistrată la 17 august 2017, intimata S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil și în subsidiar, ca nefondat.

La 06 septembrie 2017, recurenta a depus răspuns la întâmpinarea intimatei prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și a apărărilor formulate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 08 noiembrie 2017, recurenta S.C. A. S.R.L. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data promovării cererii arbitrale, "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și …"

Așa fiind, în raport cu soluția de respingere a acțiunii în anulare, sentința ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Deși art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost modificat prin art. I pct. 1

1

din O.U.G nr. 1/2016, punct introdus prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017, conform căruia hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului, în raport cu data formulării acțiunii arbitrale, 16.09.2015, se constată că nu este incident speței având în vedere dispozițiile art. 24 C. proc. civ. potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În raport cu dispozițiile legale evocate, se constată că sentința recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, prin urmare, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 40 din 10 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2018.