ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 848 din 15 decembrie 2008, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului L.N., din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din același cod, inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare, în cauză fiind reținut și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 din același cod și cu aplicarea art. 998 și a art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 571 lei daune materiale și a sumei de 10.000 lei daune morale, părților civile M.C.

și I.P.M. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Municipal Lugoj, suma de 211 lei reprezentând despăgubiri civile. În baza dispozițiilor art. 353 alin. (1) raportat la art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., instanța a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unei garsoniere proprietate a inculpatului, imobil situat în Nădrag, până la concurența sumei de 10.782 lei ce reprezintă însumarea despăgubirilor civile. Conform dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui briceag, corp delict. Pentru a pronunța hotărârea instanța a reținut următoarele: În după amiaza zilei de 20 aprilie 2008, în jurul orelor 17.30, inculpatul și vecinul său O.Z.

stăteau pe o bancă amplasată în zona imobilului unde locuiau. Prin apropierea celor doi la un moment dat, a trecut I.N., aflat sub influența alcoolului, acesta, pe fondul unor conflicte mai vechi avute cu inculpatul, reproșându-i că „se uită la el”. Inițial, inculpatul în încercarea de a nu se certa cu bărbatul, s-a dus spre intrarea imobilului, dar înainte de a intra, a fost ajuns din urmă de I.N. Iritat că a fost înjurat, acesta i-a replicat, moment în care s-au injuriat reciproc și s-au amenințat. În contextul descris, cei doi s-au apropiat unul de celălalt, I.N. lovindu-l pe inculpat care, la rândul său, a scos din buzunarul cămășii un briceag și a lovit. Cel lovit s-a dus acasă, dar în 21 aprilie 2008, cu ambulanța, a fost internat în spital și a fost operat.

La 22 aprilie 2008, în jurul orei 14.00 victima a decedat. Raportul medico-legal întocmit la 22 aprilie 2008 a reținut că victima prezenta leziuni în regiunea abdominală, la nivelul genunchiului drept și în zona parietală, leziuni ce au fost produse direct, repetat, cu un obiect tăietor-înțepător. Raportul de constatare medico-legală din 23 aprilie 2008 a reținut că moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de o plagă tăiată-înțepată abdominală, cu caracter penetrant și secțiune la nivelul intestinului subțire, ea producându-se prin lovire directă cu un obiect tăietor-înțepător de mici dimensiuni și având legătură directă de cauzalitate cu decesul. Raportul medico-legal din 13 iunie 2008 a înscris că leziunile constatate pe corpul victimei se puteau produce prin lovire cu briceagul corp delict ridicat de la inculpat, constatare ce confirmă legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și moartea victimei.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind legitima apărare, în subsidiar apelantul cerând micșorarea pedepsei aplicate și dispunerea suspendării condiționare a executării acesteia. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 85 A din 22 iunie 2009, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat. Nemulțumit și de decizia pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe cazurile de casare detaliate în petiție. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că instanța de fond și cea de apel, au analizat probatoriul administrat la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului fiind judicios motivate.

Astfel, corect s-a reținut că acțiunile victimei au provocat inculpat, fapta acestuia îmbrăcând forma circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, această stare decurgând din declarațiile constante ale făptuitorului, coroborate cu mărturia lui O.Z., martor prezent la locul incidentului. Niciun moment din derularea acțiunilor victimei și ale inculpatului nu se circumscrie legitimei apărări, astfel cum prevede art. 44 alin. (2), (3) C. pen., lovirea lui nepunându-l în pericol grav, iar folosirea cuțitului a depășit gravitatea relativă a împrejurărilor în care s-a derulat fapta, concret, atacul a constat din câteva lovituri ce i s-au aplicat cu palmele și cu pumnii.

În ce privește susținerea apărării că s-ar impune rejudecarea apelului întrucât instanța nu s-a pronunțat pe latură civilă a cauzei motivul nu este de asemenea, fondat, hotărârea fiind motivată judicios (fila 74 dosar instanță de apel). Referitor cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., instanța, orientându-se la 3 ani închisoare, a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzut de art. 72 C. pen., fapta comisă a adus atingere gravă vieții victimei, are legătură de cauzalitate directă cu decesul acesteia, în ce privește împrejurările, în favoarea inculpatului s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința stabilirii unui cuantum situat la minimul special prevăzut de textul incriminator și s-a acordat valență juridică persoanei inculpatului, acesta prezentând discernământ diminuat.

În altă ordine de idei, executarea pedepsei prin privare de libertate, corespunde și scopului, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 85/A din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.