ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Timiș, prin sentința penală

nr. 848 din 15 decembrie 2008, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului L.N.,

din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.

183 C. pen., în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 183 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) din același cod, inculpatul fiind condamnat la 3 ani

închisoare, în cauză fiind reținut și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14 C.

proc. pen., raportat la art. 346 din același cod și cu aplicarea art. 998 și a

art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 571 lei daune

materiale și a sumei de 10.000 lei daune morale, părților civile M.C. și I.P.M.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile

art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părții

civile Spitalul Municipal Lugoj, suma de 211 lei reprezentând despăgubiri

civile.

În baza dispozițiilor art. 353 alin. (1)

raportat la art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., instanța a dispus

instituirea sechestrului asigurator asupra unei garsoniere proprietate a

inculpatului, imobil situat în Nădrag, până la concurența sumei de 10.782 lei

ce reprezintă însumarea despăgubirilor civile.

Conform dispozițiilor art. 118 alin. (1)

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui briceag, corp

delict.

Pentru a pronunța hotărârea instanța a

reținut următoarele:

În după amiaza zilei de 20 aprilie 2008,

în jurul orelor 17.30, inculpatul și vecinul său O.Z. stăteau pe o bancă

amplasată în zona imobilului unde locuiau.

Prin apropierea celor doi la un moment

dat, a trecut I.N., aflat sub influența alcoolului, acesta, pe fondul unor

conflicte mai vechi avute cu inculpatul, reproșându-i că „se uită la el”.

Inițial, inculpatul în încercarea de a nu se certa cu bărbatul, s-a dus spre

intrarea imobilului, dar înainte de a intra, a fost ajuns din urmă de I.N. Iritat

că a fost înjurat, acesta i-a replicat, moment în care s-au injuriat reciproc

și s-au amenințat. În contextul descris, cei doi s-au apropiat unul de

celălalt, I.N. lovindu-l pe inculpat care, la rândul său, a scos din buzunarul

cămășii un briceag și a lovit. Cel lovit s-a dus acasă, dar în 21 aprilie 2008,

cu ambulanța, a fost internat în spital și a fost operat.

La 22 aprilie 2008, în jurul orei 14.00

victima a decedat.

Raportul medico-legal întocmit la 22

aprilie 2008 a reținut că victima prezenta leziuni în regiunea abdominală, la

nivelul genunchiului drept și în zona parietală, leziuni ce au fost produse

direct, repetat, cu un obiect tăietor-înțepător.

Raportul de constatare medico-legală din

23 aprilie 2008 a reținut că moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată

de o plagă tăiată-înțepată abdominală, cu caracter penetrant și secțiune la

nivelul intestinului subțire, ea producându-se prin lovire directă cu un obiect

tăietor-înțepător de mici dimensiuni și având legătură directă de cauzalitate

cu decesul.

Raportul medico-legal din 13 iunie 2008 a

înscris că leziunile constatate pe corpul victimei se puteau produce prin

lovire cu briceagul corp delict ridicat de la inculpat, constatare ce confirmă

legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și moartea victimei.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivul invocat fiind legitima apărare, în subsidiar apelantul

cerând micșorarea pedepsei aplicate și dispunerea suspendării condiționare a

executării acesteia.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia

penală nr. 85 A din 22 iunie 2009, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.

Nemulțumit și de decizia pronunțată în

apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată

pe cazurile de casare detaliate în petiție.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se

reține că instanța de fond și cea de apel, au analizat probatoriul administrat

la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești situația de fapt,

încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului fiind judicios motivate.

Astfel, corect s-a reținut că acțiunile

victimei au provocat inculpat, fapta acestuia îmbrăcând forma circumstanței

atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., respectiv săvârșirea

infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o

provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, această stare

decurgând din declarațiile constante ale făptuitorului, coroborate cu mărturia

lui O.Z., martor prezent la locul incidentului.

Niciun moment din derularea acțiunilor

victimei și ale inculpatului nu se circumscrie legitimei apărări, astfel cum

prevede art. 44 alin. (2), (3) C. pen., lovirea lui nepunându-l în pericol

grav, iar folosirea cuțitului a depășit gravitatea relativă a împrejurărilor în

care s-a derulat fapta, concret, atacul a constat din câteva lovituri ce i s-au

aplicat cu palmele și cu pumnii.

În ce privește susținerea apărării că

s-ar impune rejudecarea apelului întrucât instanța nu s-a pronunțat pe latură

civilă a cauzei motivul nu este de asemenea, fondat, hotărârea fiind motivată

judicios (fila 74 dosar instanță de apel).

Referitor cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., instanța, orientându-se la 3 ani

închisoare, a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare

prevăzut de art. 72 C. pen., fapta comisă a adus atingere gravă vieții

victimei, are legătură de cauzalitate directă cu decesul acesteia, în ce

privește împrejurările, în favoarea inculpatului s-au reținut dispozițiile art.

73 lit. b) C. pen., cu consecința stabilirii unui cuantum situat la minimul

special prevăzut de textul incriminator și s-a acordat valență juridică

persoanei inculpatului, acesta prezentând discernământ diminuat.

În altă ordine de idei, executarea

pedepsei prin privare de libertate, corespunde și scopului, astfel cum este

stipulat în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, decizia

instanței de apel fiind legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca

nefondat.

Conform dispozițiilor art. 192 cu

referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 85/A din 22 iunie 2009

a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6

octombrie 2009.