ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1786/2009

Asupra recursurilor de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 751/ PI din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 3755/30/2008, în baza art. 183 C. pen., cu aplicabilă art. Z4 alin. lit. c) C. pen. și a art. 74 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul U.C.V., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore, începând cu data de 13 martie 2008 ora 14,45 până la 14 martie 2008, ora 12.10, deoarece s-a dedus din durata reținerii intervalul de la 12,10 - 14,45, cât a durat deplasarea de la organele de cercetare penală la parchet, precum și durata arestării preventive începând cu data de 14 martie 2008 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută în continuare starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile l.C.l., suma de 2558,5 lei despăgubiri civile pentru daune materiale, suma de 5000 Euro despăgubiri civile pentru daune morale și au fost respinse în rest pretențiile civile.

În baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile l.C.l. suma de 4300 lei și 756 Euro cheltuieli judiciare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat, pe baza probelor administrate în cele două faze procesuale, respectiv procesul verbal de constatare din 06 februarie 2008, ora 23,40, procesul verbal de cercetare la fața locului; foaie de observație clinică generală a inculpatului U.C.V.; raport medico legal preliminar, l.M.C.; planșa fotografică cu aspecte din data de 7 februarie 2008 efectuată cu ocazia ridicării hainelor aparținând inculpatului, de la domiciliul acestuia; planșa fotografică de la investigarea tehnico - științifică a locului unde s-a efectuat autopsia; planșă fotografică din 7 februarie 2008 cu locul faptei; raport de expertiză psihiatrico - legală; fișa de cazier judiciar a inculpatului; buletinele de analiză biocriminalistică nr. 15/2008 și nr. 11/2008; referat de evaluare întocmit de S.P.

de pe lângă Tribunalul Timiș; raport de constatare medico - legală nr. 5 din 07 februarie 2008 întocmit de C.M.L. Lugoj; avizul comisiei de control și avizare a actelor medico legale a I.M.L. Timișoara; declarațiile părții civile, ale inculpatului și ale martorilor date atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, că starea de fapt descrisă pe larg în rechizitoriu este corect reținută, fiind în concordanță cu probele administrate în cauză, fiind reținută ca atare și de instanță, cu următoarele precizări: În seara zilei de 06 februarie 2008, inculpatul U.C.V., însoțit de învinuitul A.D.D., s-a deplasat la barul A. de pe strada N. Bălcescu din Lugoj, în jurul orei 22,00, fiind însoțiți și de martorii V.C.

și G.D.B. și, anterior, deplasării la barul menționat, au consumat câteva pet-uri de 2 I bere. În bar, cei patru s-au așezat la o masă unde au început să consume bere. În bar se mai aflau l.M.C., coleg de liceu cu inculpatul și învinuitul, martorii Ș.l., B.I., Ș.A., precum și alte persoane. Din declarațiile tuturor celor menționați mai sus a reieșit faptul că l.M. s-a dus la masa inculpatului și învinuitului și, între el și acesta s-au încins unele discuții destul de aprinse, având în vedere că toți erau în stare ebrietate, mai ales l.M. și A.D.D. Nemulțumit de comportamentul celor de la masa inculpatului, patronul barului Ie-a cerut lui A.D., l.M. și U.C.V. să părăsească barul, ceea ce aceștia au și făcut, neînsoțiți ce ceilalți martori.

În afara barului, datorită stării de ebrietate în care se găseau l.M. și A.D., între aceștia s-a stârnit o ceartă. între timp, lângă locul unde se pornise cearta dintre cei doi, s-a oprit un autoturism de martorul A.D., având ca pasageri pe martorii M.C. și B.Ș. Din declarațiile acestor martori reiese faptul că, pe fondul altercației dintre victimă și învinuitul A.D.D., a intervenit între cei doi inculpatul pentru a aplana conflictul, context în care învinuitul A.D.D. a încercat să-l lovească pe l.M. cu sticla în zona superioară a corpului, atingându-l la mâna stângă, dar că sticla a ricoșat, spărgându-se de peretele aflat la câțiva metri distanță. Cert este că învinuitul nu l-a lovit pe l.M.

în vreo zonă vitală a corpului. Afirmația inculpatului că învinuitul l-a mai lovit peste cap pe l.M. cu palma, este singulară și neconfirmată de martorii oculari care se aflau la circa 5 metri de locul faptei. În cauză s-a făcut dovada că l.M., agasat și iritat, o contribuție importantă la această stare fiind și gradul ridicat al alcoolemiei sale, în fișa S.A. al Județului Timiș figurează înscris diagnosticul” comă etanolică și T.C.C. ac. prin agresiune”, l-a împins violent pe U.C.V., așa cum rezultă din declarația martorului A.D. și a învinuitului A.D.D., contrazicând susținerile martorilor B.R.A. și Z.S.C. care susțin că au văzut victima strângându-l de gât pe inculpat în timp ce învinuitul se afla în spatele victimei, în timp ce încerca să-i despartă pe cei doi.

Atunci, inculpatul s-a enervat și a aplicat două lovituri de pumn spre fața lui l.M., din care una a atins bărbia acestuia. Ca urmare, l.M. s-a prăbușit pe asfalt, rămânând nemișcat pe spate, curgându-i sânge din urechea stângă. Inculpatul s-a speriat și a încercat să ajute victima. Între timp, învinuitul (conform susținerilor sale) a chemat salvarea, care a transportat victima la Spitalul din Lugoj, unde a fost consultat, apoi cu o altă salvarea fost transportat la Spitalul Județean Timiș din Timișoara, însă pe drum a survenit decesul acestuia, astfel că a fost adus din nou în Lugoj unde s-a efectuat autopsia. La scurt timp de la căderea victimei a sosit și poliția la fața locului iar inculpatul, învinuitul și martorii au fost conduși la sediul poliției pentru demararea cercetărilor.

Acțiunea inculpatului de a lovi victima cu pumnul este dovedită în cauză și recunoscută de acesta, urmarea fiind căderea victimei și lovirea acesteia de asfalt, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză, fără însă ca acesta să aibă intenția directă de a ucide, dar a acționat cu praeterintentie, iar din avizul Comisiei de control și avizare a actelor medico legale a I.M.L. Timișoara, rezultă că leziunile de la pct. 2, 3, 5 și 7 din raportul de constatare medico legală „s-au putut produce prin loviri directe și repetate cu corpuri dure (posibil pumn), urmate de căderea victimei, impact brutal cu solul și producerea leziunilor cranio - cerebrale cu rol tanatogenerator”, iar celelalte leziuni nu au intervenit în producerea decesului.

Cererea formulată de inculpat prin apărătorul ales se aplica circumstanța legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a fost apreciată, ca neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză a exercitării unor violențe de către victimă, care să fi produs puternice tulburări sau emoții inculpatului și, în acest mod, să se declanșeze reacția sa de a-i aplica lovitura cu pumnul. Din analiza prezentată mai sus rezultă că s-au exercitat violențe asupra victimei, care au mărit starea de agitație a acesteia, context în care a îmbrâncit inculpatul, nefăcându-se dovada că l-a strâns de gât, neexistând acte medicale care să ateste existența unor urme produse de violență, deși inculpatul a fost internat în spital imediat după aceste incidente violente.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul nu a dorit nicio clipă producerea unui astfel de rezultat, a încercat să acorde primul ajutor, a suferit o puternică depresie, aspect dovedit cu fișa sa de spitalizare și cu referatul întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul Timiș, a recunoscut săvârșirea comiterii faptelor în limite rezonabile, astfel că prima instanță a reținut incidența „circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin (1) lit. c) C. pen.

Cu privire la conduita anterioară a inculpatului, prima instanță, verificând fișa de cazier a inculpatului, a constatat că acesta nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă, dar nu se află la primul contact cu legea penală, fiind înscrisă pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., astfel că a apreciat, ca neîntemeiată, cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului pentru reținerea și aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Probele administrate au relevat atitudinea inculpatului care, fiind coleg de școală cu victima a încercat inițial să aplaneze conflictul iscat între aceasta și învinuitul A.D.D., s-a interpus între ei pentru a evita escaladarea conflictului, dar nu a reușit datorită irascibilității părții vătămate, datorate în mare măsură stării de ebrietate-comă etanolică, astfel că a reținut în cauză și aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului U.C.V. care, în noaptea de 06 februarie 2008, a lovit cu pumnul în zona sternului și a capului pe partea vătămată l.M.C., urmare cărora aceasta a căzut pe asfalt, cauzându-i-se astfel moartea, prin depășirea intenției sale infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte și reținând vinovăția sub forma praeterintentiei, în baza art. 183 C. pen., cu aplicabilă art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

și a art. 74 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare.

La individualizarea pedepsei aplicată, prima instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă de comiterea acesteia, participarea efectivă a inculpatului, vârsta acestuia care a ajuns de curând la majorat, fiind încă elev, conduita sinceră a inculpatului în timpul procesului penal, încercarea de a ajuta victima, regretul sincer pentru cele întâmplate, încercarea sa de a aplana conflictul creat între victimă și învinuitul A.D.D., acesta fiind motivul pentru care a acționat, a avut discernământ integru la producerea faptei, factorii care ar favoriza comportamentul infracțional fiind capacitatea de autocontrol redusă și slabe abilități de conștientizare a consecințelor ce decurg din propriile acțiuni, comportamentul său anterior săvârșirii faptei, astfel încât atât cuantumul cât și modalitate de executare a pedepsei este de natură să realizeze scopul punitiv, educativ și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.

În cauză s-a constituit parte civilă l.C.M., cu suma de 500 mii Euro daune morale, fiind motivate de aceasta prin aceea că pierderea fiului său este ireparabilă, i-a provocat o perturbare totală a vieții sale, pierzând locul de muncă, îmbolnăvindu-se grav atât el cât și soția sa, chiar și relațiile dintre cei doi soți având de suferit, astfel că dorește să sufere și inculpatul și familia sa aceiași durere pe care o resimte el, dar a precizat, cu ocazia dezbaterii cauzei în fond, că solicită acordarea daunele materiale și morale în limita în care au fost dovedite sau justificate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Din actele depuse la dosar s-a constatat că partea civilă a făcut dovada achitării unor taxe pentru cult și pentru oficierea slujbei de înmormântare, au depus chitanțe și facturi pentru achiziționarea sicriului și celor necesare înmormântării, precum și cumpărarea de alimente necesare consumului celor ce participă la înmormântare, care totalizează suma de 2558,5 lei. Prima instanța a omis a reține chitanța prin care s-a efectuat schimbul valutar al sumei de 500 Euro, apreciind că bani au fost folosiți pentru achitarea chitanțelor depuse, nefăcându-se o altă dovadă și nici nu s-a formulat o altă susținere. Susținerile părții civile că, urmare a acestui eveniment, s-a îmbolnăvit, la fel și soția sa, și au avut cheltuieli cu tratamentele medicale, nu au fost dovedite în nici un mod în cauză, deși probei revenea acesteia.

Cu privire la daunele morale care s-au solicitat, este evident că pierderea fiului părții civile este ireparabilă pentru aceasta, însă nu poate fi evaluată sau cuantificată în bani; pe de altă parte, suferințele psihice provocate acesteia sunt de necontestat, dar suma de bani ce poate fi acordată de instanță trebuie să asigure o reparație materială fără a se ajunge la îmbogățirea fără justă cauză a părții civile, despăgubirile pentru daune morale neputând constitui un mijloc de răzbunare așa cum declară partea civilă, care dorește să vadă suferind pe inculpat și părinții acestuia.

Totodată, la stabilirea cuantumului acestora nu poate fi ignorat comportamentul victimei și starea sa de ebrietate, dar în egală măsură acestea trebuie să asigure părții civile posibilitatea de a comemora pe fiul său, precum și pentru a asigura mijloacele materiale necesare, efectuarea unor activități care să facă mai ușoară acceptarea acestei situații, astfel că a apreciat suma de 5000 Euro ca fiind o sumă echitabilă acestui scop și neîntemeiate restul despăgubirilor solicitate. Din actele depuse la dosar a mai rezultat că partea civilă și soția acestuia nu s-au aflat în țară la data producerii faptei și a provocării decesului fiului lor și că aceștia au venit din Spania pentru a participa la procesul penal încă din fază de urmărire penală și pentru a organiza funeraliile fiului lor, astfel că s-au acordat cheltuielilor de transport, dovedite cu bilete de avion și cu chitanțele pentru plata prețului transportului.

B. În termen legal, hotărârea a fost apelată de către inculpatul U.C.V. și partea civilă l.C.l. Inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., înlăturarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., varianta dreptului de a alege și reducerea pedepsei aplicate; în latură civilă a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale. Partea civilă a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 183 C. pen., în art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen.; în subsidiar, a solicitat mărirea pedepsei aplicate. În latură civilă, a cerut acordarea în totalitate a daunelor morale în cuantum de 500.000 Euro, iar daunele materiale în cuantumul dovedit.

Prin decizia penală nr. 31/ A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul U.C.V., s-a desființat în parte hotărârea și, rejudecând cauza, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a), teza 2 și lit. b) C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă l.C.l. și s-a computat durata arestării preventive pentru inculpat din data de 17 noiembrie 2008 la zi, menținându-se această măsură.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că prima instanță a dispus interzicerea în totalitate a drepturilor prevăzută de art. 64 C. pen., inclusiv a dreptului de a alege, fapt ce apare ca nejustificat, chiar dacă inculpatul a săvârșit o faptă cu violență, întrucât din atitudinea inculpatului de după săvârșirea infracțiunii rezultă că acesta a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, care nu poate determina instanța să interzică inculpatului exercitarea dreptului constituțional de a alege. Sub aspectul celorlalte critici formulate, acestea au fost apreciate ca neîntemeiate.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând motivele de apel, respectiv greșita nereținere a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deși inculpatul a săvârșit fapta sub impulsul unei puternice tulburări provocată de victima, din probele administrate rezultând că acesta a încercat doar să se interpună între cei doi colegi, pentru a preveni un conflict, dar victima l-a împins, ceea ce a determinat un act de ripostă din partea acestuia, care i-a aplicat două lovituri de pumn, ce au determinat căderea și, ulterior, decesul victimei. A solicitat admiterea recursului, reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., casarea hotărârilor pronunțate cu consecința reducerii pedepsei și a daunelor civile și morale, care sunt nejustificat de mari.

Împotriva aceleași decizii a declarat recurs și partea civilă, prin motivele scrise aceasta solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 183 C. pen., în art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., majorarea pedepsei aplicate iar, pe latură civilă, acordarea în totalitate a daunelor morale în cuantum de 500.000 Euro. Examinând „recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea nu sunt întemeiate. 1. Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de provocare, ca reacție la atitudinea agresivă a victimei, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei circumstanțe atenuante legale.

Pentru reținerea provocării [(art. 73 alin. (1) lit. b C. pen.)] drept circumstanță atenuantă, este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, condiții ce nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. Aceasta întrucât, în speță, nu se poate reține că împingerea inculpatului de către victimă, în timp ce aceasta din urmă se apăra de loviturile celorlalți agresori, reprezintă un act provocator de natură să producă o tulburare atât de puternică inculpatului încât să determine săvârșirea unei agresiuni cu consecințe atât de grave asupra victimei.

Pe cale de consecință, nefiind aplicabile dispozițiile art. 73 Iit. b) C. pen., nu există motive pentru reducerea pedepsei stabilite care, de altfel este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale, fiind aplicate corespunzător criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

Referitor la critica privind încadrarea juridică dată faptei, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat de partea civilă este nefondat, întrucât, prin modul în care a acționat, inculpatul nu a urmărit și nu a acceptat suprimarea vieții părții vătămate, ci doar a încercat a aplana un conflict izbucnit între alți tineri, rezultatul mai grav, decesul victimei, realizându-se ca urmare a căderii acesteia și loviturii de asfalt; intenția cu care a acționat inculpatul rezultă din împrejurările comiterii faptei, respectiv modul și momentul în care a acționat inculpatul, fiind evident vorba de praeterintenție.

4. În ceea ce privește critica comună vizând cuantumul despăgubirilor civile, Înalta Curte constată, pe de o parte, că despăgubirile materiale s-au acordat în măsura în care au fost dovedite iar, pe de altă parte, cum nu a fost reținută circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., care ar fi avut ca efect reducerea cuantumului despăgubirilor civile și nici nu există motive care să justifice reducerea ca urmare a unei grave erori în stabilirea acestora, Înalta Curte constată nefondată și această solicitare, ce va fi respinsă ca atare. Sub aspectul daunelor morale, pentru aprecierea cuantumului acestora nu este incident vreun caz de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen. Cum potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., „instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 ”, critica părții civile ce vizează aspectul cuantumului greșit al daunelor morale este inadmisibilă. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de partea civilă și inculpat. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat și recurenta, parte civilă vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul U.C.V. și partea civilă l.C.I. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 23 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 13 martie 2008 la 14 mai 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.