ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3268/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 92 din 4 februarie 2004, pronunțată în dosar nr. 1279/P/2003, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.E. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor. A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie. A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 5 ani, ca pedeapsă complementară. În baza art. 88 C. pen.

și art. 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la data de 22 august 2003 la zi și a prelungit starea de arest a inculpatei pe o durată de 60 de zile. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 4.654.000 lei către Spitalul Județean Timișoara. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă G.F. și a respins restul pretențiilor. În baza art. 998 și urm. C. civ., a obligat inculpata către partea civilă G.F. la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale și a respins, restul pretențiilor părții civile pentru restul de 240.000.000 lei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. A fost respinsă cererea părții civile G.F. privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Anterior comiterii faptei, inculpata și familia ei compusă din soț și cei 4 copii, au locuit de 20 de ani în imobilul din satul Dudeștii Noi, com. Becicherecu Mic, jud. Timiș. Cu circa doi ani înainte, în imobilul situat în fața casei inculpatei, s-au mutat G.I. (victima) cu soția. Încă de la început între cele două familii au existat neînțelegeri cu privire la linia de hotar ce desparte cele două imobile, ceea ce în timp a creat o stare tensionată.

În dimineața zilei de 22 august 2003, după ce soțul său a plecat la serviciu, inculpata l-a surprins pe vecinul său G.I. aruncând apă cu lături, peste gard, în curtea sa, iar la puțin timp a văzut-o și pe soția acestuia făcând același lucru. Intervenția inculpatei care în mod justificat a reproșat vecinilor ei, gestul făcut, a determinat o ripostă verbală plină de invective și calomnii a acestora. Enervată de conduita victimei, inculpata l-a lovit peste gard cu o furcă pe G.I. în cap. Acesta a căzut în curte în stare de inconștiență, soția sa, G.F., anunțând medicul, salvarea și poliția. Internat de urgență la Spitalul județean Timișoara, G.I. a decedat a doua zi. Raportul medico-legal de autopsie relevă natura violentă a morții, cauza constituind-o hemoragia, contuzia și dilacerarea cerebrală urmare traumatismului cerebral sever cu fractură de boltă și bază craniană, ca o consecință a lovirii cu un corp dur în regiunea temporală stângă, urmată de cădere.

Partea vătămată, G.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 70.923.467 lei daune materiale și 250 milioane lei reprezentând daune morale. Instanța de fond în privința laturii civile, a constatat pe baza probelor administrate că G.F. a cheltuit suma de 43 milioane lei cu înhumarea victimei și ritualurile religioase decurgând din aceasta. În raport cu suma dovedită, dar și cu reținerea de către instanță a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., instanța a stabilit că partea civilă este îndreptățită să primească din suma totală cheltuită și suma de 20 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, respingând restul pretențiilor formulate. Apreciind că cererea de 250 milioane lei reprezentând pensia pe care victima ar fi primit-o în următorii 10 ani este evident nelegală și netemeinică, instanța de fond a respins-o.

A acordat suma de 10 milioane lei daune morale reprezentând despăgubiri pentru suferința morală, respingând restul pretențiilor materiale. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Timiș au declarat apel inculpata C.E. și partea civilă G.F., invocând pentru netemeinicie următoarele aspecte: Inculpata a susținut că încadrarea juridică a faptei sale este art. 183 C. pen. și nu cea prevăzută de art. 174 C. pen., având în vedere că victima nu a fost lovită într-un loc vital, iar instrumentul folosit nu este apt să ucidă, astfel că decesul s-a datorat căderii victimei și lovirii ei cu capul de cărămizile cu care era pavată curtea. Partea civilă G.F. a criticat soluția primei instanțe sub aspectul că în mod nejustificat s-au acordat daune morale de numai 10.000.000 lei în loc de 250.000.000 lei, așa cum au fost solicitate.

Verificându-se legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Curtea de Apel Timișoara a constatat că prima instanță, pe baza probelor ce au fost administrate, a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatei, făcând o corespunzătoare încadrare în dispozițiile legale sus-menționate. Apărarea formulată de inculpată, în sensul că fapta sa se încadrează în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., nu este întemeiată, având în vedere că aceasta a aplicat victimei lovituri cu intensitate, folosind un instrument apt de a ucide, respectiv o furcă, într-o zonă vitală a corpului, în speță partea superioară a capului, provocând un grav traumatism cranio-cerebral acut sever, cu fractură de boltă și bază craniană, ceea ce a dus în final la decesul victimei.

În ceea ce privesc pretențiile solicitate de partea civilă, respectiv majorarea daunelor morale de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei, acestea au fost constatate nejustificate în condițiile în care au fost solicitate drept echivalentul pensiei victimei pe o perioadă de minimum 10 ani, cât ar mai fi putut să trăiască. În consecință, vinovăția inculpatei a fost stabilită în mod corect, iar la cuantumul pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 și urm. C. pen., nefiind deci necesară o nouă individualizare sau după cum s-a arătat mai sus, majorarea daunelor morale. În consecință, prin decizia penală nr. 115/ A din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata C.E.

și de partea civilă G.F. împotriva sentinței penale nr. 92 din 4 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 12797/2003. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă G.F., pe care l-a înaintat Înaltei Curți de Casați și Justiție, secția penală. În principal ea solicită casarea deciziei și sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, respectiv Tribunalul Timiș pentru a se administra noi probe. În subsidiar solicită Curții obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale astfel cum au fost formulate. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Instanțele, pe baza probelor depuse de partea civilă, au constatat că aceasta a cheltuit pentru înmormântare și pomeni suma totală de 43 milioane lei.

Reținând prevederile art. 73 lit. b) C. pen., în mod legal au stabilit ca sumă 20 milioane lei cuvenite drept despăgubiri civile. Suma de 250 milioane lei solicitată cu titlu de daune morale și care, în concepția părții civile ar reprezenta pensia pe care victima ar fi primit-o în următorii 10 ani a fost respinsă, de asemenea, în mod legal. Daunele morale au ca scop alinarea unor suferințe fizice sau psihice și, în nici un caz, acoperirea unor venituri nerealizabile. Suma de 10 milioane acordată cu titlu de daune morale reprezintă echivalentul suferinței morale cauzate părții civile și a fost acordat în mod justificat de instanța de fond și menținută de cea de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.F. împotriva deciziei penale nr. 115 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe intimata inculpată C.E. Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2004.