ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3268/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Timiș, prin sentința

penală nr. 92 din 4 februarie 2004, pronunțată în dosar nr. 1279/P/2003, în

baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 74 lit.

a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe

inculpata C.E. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de omor.

A interzis inculpatei exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în limitele art. 71 C. pen., ca

pedeapsă accesorie.

A interzis inculpatei exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 5

ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350

C. proc. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la data de

22 august 2003 la zi și a prelungit starea de arest a inculpatei pe o durată de

60 de zile.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a obligat inculpata la plata sumei de 4.654.000 lei către Spitalul

Județean Timișoara.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a obligat inculpata la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă G.F. și a respins restul pretențiilor.

În baza art. 998 și urm. C. civ., a

obligat inculpata către partea civilă G.F. la plata sumei de 10.000.000 lei cu

titlu de daune morale și a respins, restul pretențiilor părții civile pentru

restul de 240.000.000 lei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpata la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

A fost respinsă cererea părții

civile G.F. privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor

inculpatei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Anterior comiterii faptei, inculpata

și familia ei compusă din soț și cei 4 copii, au locuit de 20 de ani în

imobilul din satul Dudeștii Noi, com. Becicherecu Mic, jud. Timiș.

Cu circa doi ani înainte, în

imobilul situat în fața casei inculpatei, s-au mutat G.I. (victima) cu soția.

Încă de la început între cele două

familii au existat neînțelegeri cu privire la linia de hotar ce desparte cele

două imobile, ceea ce în timp a creat o stare tensionată.

În dimineața zilei de 22 august

2003, după ce soțul său a plecat la serviciu, inculpata l-a surprins pe vecinul

său G.I. aruncând apă cu lături, peste gard, în curtea sa, iar la puțin timp a

văzut-o și pe soția acestuia făcând același lucru.

Intervenția inculpatei care în mod

justificat a reproșat vecinilor ei, gestul făcut, a determinat o ripostă

verbală plină de invective și calomnii a acestora.

Enervată de conduita victimei,

inculpata l-a lovit peste gard cu o furcă pe G.I. în cap.

Acesta a căzut în curte în stare de

inconștiență, soția sa, G.F., anunțând medicul, salvarea și poliția.

Internat de urgență la Spitalul

județean Timișoara, G.I. a decedat a doua zi.

Raportul medico-legal de autopsie

relevă natura violentă a morții, cauza constituind-o hemoragia, contuzia și

dilacerarea cerebrală urmare traumatismului cerebral sever cu fractură de boltă

și bază craniană, ca o consecință a lovirii cu un corp dur în regiunea

temporală stângă, urmată de cădere.

Partea vătămată, G.F. s-a constituit

parte civilă cu suma de 70.923.467 lei daune materiale și 250 milioane lei

reprezentând daune morale.

Instanța de fond în privința laturii

civile, a constatat pe baza probelor administrate că G.F. a cheltuit suma de 43

milioane lei cu înhumarea victimei și ritualurile religioase decurgând din

aceasta.

În raport cu suma dovedită, dar și

cu reținerea de către instanță a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., instanța

a stabilit că partea civilă este îndreptățită să primească din suma totală

cheltuită și suma de 20 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, respingând

restul pretențiilor formulate.

Apreciind că cererea de 250 milioane

lei reprezentând pensia pe care victima ar fi primit-o în următorii 10 ani este

evident nelegală și netemeinică, instanța de fond a respins-o.

A acordat suma de 10 milioane lei

daune morale reprezentând despăgubiri pentru suferința morală, respingând

restul pretențiilor materiale.

Împotriva sentinței pronunțate de

Tribunalul Timiș au declarat apel inculpata C.E. și partea civilă G.F.,

invocând pentru netemeinicie următoarele aspecte:

Inculpata a susținut că încadrarea

juridică a faptei sale este art. 183 C. pen. și nu cea prevăzută de art. 174 C.

pen., având în vedere că victima nu a fost lovită într-un loc vital, iar

instrumentul folosit nu este apt să ucidă, astfel că decesul s-a datorat

căderii victimei și lovirii ei cu capul de cărămizile cu care era pavată

curtea.

Partea civilă G.F. a criticat

soluția primei instanțe sub aspectul că în mod nejustificat s-au acordat daune

morale de numai 10.000.000 lei în loc de 250.000.000 lei, așa cum au fost

solicitate.

Verificându-se legalitatea și

temeinicia sentinței apelate, Curtea de Apel Timișoara a constatat că prima

instanță, pe baza probelor ce au fost administrate, a reținut în mod corect

starea de fapt și vinovăția inculpatei, făcând o corespunzătoare încadrare în

dispozițiile legale  sus-menționate.

Apărarea formulată de inculpată, în

sensul că fapta sa se încadrează în infracțiunea de lovituri cauzatoare de

moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., nu este întemeiată, având în vedere că

aceasta a aplicat victimei lovituri cu intensitate, folosind un instrument apt

de a ucide, respectiv o furcă, într-o zonă vitală a corpului, în speță partea

superioară a capului, provocând un grav traumatism cranio-cerebral acut sever,

cu fractură de boltă și bază craniană, ceea ce a dus în final la decesul

victimei.

În ceea ce privesc pretențiile

solicitate de partea civilă, respectiv majorarea daunelor morale de la 10.000.000

lei la 250.000.000 lei, acestea au fost constatate nejustificate în condițiile

în care au fost solicitate drept echivalentul pensiei victimei pe o perioadă de

minimum 10 ani, cât ar mai fi putut să trăiască.

În consecință, vinovăția inculpatei

a fost stabilită în mod corect, iar la cuantumul pedepsei s-au avut în vedere

toate criteriile prevăzute de art. 72 și urm. C. pen., nefiind deci necesară o

nouă individualizare sau după cum s-a arătat mai sus, majorarea daunelor

morale.

În consecință, prin decizia penală

nr. 115/ A din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpata C.E. și de partea civilă G.F.

împotriva sentinței penale nr. 92 din 4 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul

Timiș în dosarul nr. 12797/2003.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs partea civilă G.F., pe care l-a înaintat Înaltei Curți

de Casați și Justiție, secția penală.

În principal ea solicită casarea

deciziei și sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, respectiv

Tribunalul Timiș pentru a se administra noi probe.

În subsidiar solicită Curții

obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale astfel

cum au fost formulate.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

Instanțele, pe baza probelor depuse

de partea civilă, au constatat că aceasta a cheltuit pentru înmormântare și

pomeni suma totală de 43 milioane lei.

Reținând prevederile art. 73 lit. b)

C. pen., în mod legal au stabilit ca sumă 20 milioane lei cuvenite drept

despăgubiri civile.

Suma de 250 milioane lei solicitată

cu titlu de daune morale și care, în concepția părții civile ar reprezenta

pensia pe care victima ar fi primit-o în următorii 10 ani a fost respinsă, de

asemenea, în mod legal. Daunele morale au ca scop alinarea unor suferințe

fizice sau psihice și, în nici un caz, acoperirea unor venituri nerealizabile.

Suma de 10 milioane acordată cu titlu de daune

morale reprezintă echivalentul suferinței morale cauzate părții civile și a fost

acordat în mod justificat de instanța de fond și menținută de cea de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă G.F. împotriva deciziei penale nr. 115 din 1 aprilie

2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe intimata inculpată C.E.

Obligă recurenta parte civilă la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 400.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iunie 2004.