ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 236 din 30 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpata R.A.P. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu data de 19 octombrie 2000 până la 13 septembrie 2001. S-a menținut măsura interzicerii dreptului de a părăsi localitatea până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată, cuțitul corp delict, inculpata a fost obligată să plătească părții civile Spitalul municipal Mediaș, suma de 3.718.128 lei cheltuieli de spitalizare. Inculpata a mai fost obligată să plătească părții civile C.I. suma de 19.820.000 lei despăgubiri și 50 milioane lei daune morale. S-a constatat că Spitalul județean Sibiu nu are calitate procesuală. Inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 5.500.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 1.775.000 lei, reprezintă onorariile avocaților din oficiu.

A mai fost obligată inculpata să plătească părții civile C.I. suma de 5.250.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea starea de fapt: În seara zilei de 13 octombrie 2000, partea vătămată a avut un conflict cu soțul inculpatei când se întorcea de la serviciu, după aceasta partea vătămată C.I. s-a dus împreună cu alte persoane la barul aparținând SC B.P. SRL din comuna Valea Viilor, jud. Sibiu. În jurul orei 21,00, în bar a sosit inculpata împreună cu soțul ei R.A. Inculpata s-a apropiat de masa unde era partea vătămată împreună cu martorii V.I., G.M.A., E.S.F., și a început să adreseze o serie de injurii legate de conflictul pe care îl avusese cu soțul ei.

La rândul lui, soțul inculpatei s-a apropiat de masa părții vătămate care s-a ridicat și l-a împins, spunându-i să-și ducă soția acasă. Soțul inculpatei a căzut lângă masă, împrejurare în care inculpatul l-a lovit cu cuțitul pe care îl avea în mâneca hainei. Lovitura a fost aplicată în zona abdomenului, pe direcția înainte-înapoi și de la stânga la dreapta victimei. Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că, leziunile ce au fost cauzate victimei i-au pus viața în pericol. A concluzionat instanța că inculpata se face vinovată de infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceia că a lovit partea vătămată cu cuțitul într-o zonă vitală, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol, fapta care a fost săvârșită în public.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, solicitând achitarea, întrucât nu este vinovată pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 58 din 18 februarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. A motivat instanța de apel că prima instanță a reținut o temeinică stare de fapt printr-o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, inclusiv a declarațiilor inculpatei, care a recunoscut în parte agresiunea săvârșită împotriva părții vătămate. Față de pericolul social sporit al faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, de poziția oscilantă a inculpatei pe parcursul procesului penal, a apreciat instanța de apel că pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare a fost just individualizată.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata R.A.P. cu motivarea că la termenul din 5 februarie 2004 și respectiv 19 februarie 2004, când s-a pronunțat instanța de apel, procedura de citare cu ea nu a fost legal îndeplinită, fiind astfel în imposibilitate de a-și face apărările. Hotărârile pronunțate sunt criticate și cu privire la încadrarea juridică reținută de tentativă la omor calificat și a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. Prin al treilea motiv de recurs inculpata a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probelor, iar în subsidiar, a solicitat reținerea circumstanței prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei.

Examinând recursul declarat de inculpată, în raport de criticile formulate, se constată următoarele: În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, situația de fapt reținută fiind corectă, iar încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpată este legală. Vinovăția inculpatei a fost corect reținută pe baza declarațiilor martorilor oculari B.C., V.I.S., G.M., E.S.F. și T.M. care atât la urmărirea penală cât și în instanță au relatat că se aflau în bar când inculpata a intrat însoțită de soțul său și s-a oprit la masa unde se afla partea vătămată C.I. împreună cu alte persoane. Inculpata i-a adresat părții vătămate injurii grave cu motivarea că aceasta l-ar fi bătut într-o altă împrejurare pe soțul său.

La solicitarea adresată de partea vătămată lui R.A. să-și liniștească soția și să plece cu aceasta, ocazie cu care l-a și îmbrâncit, inculpata R.A.P. a intervenit și a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul în abdomen. Toți martorii au văzut când inculpata a aplicat lovitura cu cuțitul părții vătămate. Declarațiile martorilor oculari se coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu concluziile raportului medico-legal. Ni există astfel dubii cu privire la reținerea faptei săvârșită de inculpată. Încadrarea juridică dată faptei prin reținerea infracțiunii de tentativă la omor calificat, este legală. Intenția cu care a acționat inculpata rezultă din materialitatea faptei. Este neîndoielnic că lovind victima cu cuțitul, lovitura aplicată cu intensitate într-o zonă vitală a corpului, cu consecința leziunilor stabilite în raportul medico-legal care au pus în pericol viața părții vătămate, inculpata a acționat cu intenția de a ucide.

Motivul de recurs prin care s-a solicitat a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiat. Inculpata este cea care a declanșat starea conflictuală, mergând la masa unde se afla partea vătămată, căreia i-a adresat injurii grave. Reacția părții vătămate de a-l împinge pe soțul inculpatei, nu poate constitui o tulburare psihică, sub influența căreia inculpata să piardă controlul faptelor, puterea de stăpânire și să comită infracțiunea în această stare. Nici motivul de recurs invocat de inculpată că la data când s-a judecat apelul procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, nu este întemeiat. În ședința publică din 20 noiembrie 2003, așa cum s-a consemnat în încheierea din dosarul nr. 6467/2003 al Curții de Apel Alba Iulia, inculpata a fost prezentă, solicitând termen pentru angajarea unui apărător, dată de la care a primit termen în cunoștință.

La termenul din 18 decembrie 2003, inculpata a depus la dosar o cerere prin care a recuzat toți judecătorii Curții de Apel Alba Iulia. S-a dispus amânarea cauzei la 5 februarie 2004 pentru soluționarea apelului declarat în cauză și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de recuzare. Cererea de recuzare a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la 7 ianuarie 2004, astfel că la termenul din 5 februarie 2004 acordat de instanța de apel, dosarul a fost restituit, iar inculpata avea termen în cunoștință, termen pe care l-a păstrat până la judecarea apelului declarat. În raport de cele reținute, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată. Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 19 octombrie 2000 până la 13 septembrie 2001. Recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.A.P. împotriva deciziei penale nr. 58 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată în arest preventiv de la 19 octombrie 2000 până la 13 septembrie 2001. Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2005.