ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 236

din 30 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpata

R.A.P.

la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe

durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă arestarea preventivă începând cu data de 19 octombrie 2000

până la 13 septembrie 2001.

S-a menținut măsura

interzicerii dreptului de a părăsi localitatea până la data rămânerii

definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a confiscat de la inculpată, cuțitul corp delict, inculpata a fost

obligată să plătească părții civile Spitalul municipal Mediaș, suma de

3.718.128 lei cheltuieli de spitalizare.

Inculpata a mai fost

obligată să plătească părții civile C.I. suma de 19.820.000 lei despăgubiri și

50 milioane lei daune morale.

S-a constatat că Spitalul

județean Sibiu nu are calitate procesuală.

Inculpata a fost obligată să

plătească statului suma de 5.500.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de

1.775.000 lei, reprezintă onorariile avocaților din oficiu.

A mai fost obligată

inculpata să plătească părții civile C.I. suma de 5.250.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarea starea de fapt:

În seara zilei de 13

octombrie 2000, partea vătămată a avut un conflict cu soțul inculpatei când se

întorcea de la serviciu, după aceasta partea vătămată C.I. s-a dus împreună cu

alte persoane la barul aparținând SC B.P. SRL din comuna Valea Viilor, jud.

Sibiu.

În jurul orei 21,00, în bar

a sosit inculpata împreună cu soțul ei R.A. Inculpata s-a apropiat de masa unde

era partea vătămată împreună cu martorii V.I., G.M.A., E.S.F., și a început să

adreseze o serie de injurii legate de conflictul pe care îl avusese cu soțul

ei. La rândul lui, soțul inculpatei s-a apropiat de masa părții vătămate care

s-a ridicat și l-a împins, spunându-i să-și ducă soția acasă.

Soțul inculpatei a căzut

lângă masă, împrejurare în care inculpatul l-a lovit cu cuțitul pe care îl avea

în mâneca hainei. Lovitura a fost aplicată în zona abdomenului, pe direcția

înainte-înapoi și de la stânga la dreapta victimei. Din raportul de expertiză

medico-legală a rezultat că, leziunile ce au fost cauzate victimei i-au pus

viața în pericol.

A concluzionat instanța că

inculpata se face vinovată de infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 C. pen., combinat cu art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceia că a

lovit partea vătămată cu cuțitul într-o zonă vitală, cauzându-i leziuni care

i-au pus viața în pericol, fapta care a fost săvârșită în public.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata, solicitând achitarea, întrucât nu este vinovată pentru

infracțiunea reținută în sarcina sa, iar în subsidiar a solicitat reducerea

pedepsei.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia penală nr. 58 din 18 februarie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpată.

A motivat instanța de apel

că prima instanță a reținut o temeinică stare de fapt printr-o evaluare

judicioasă a probelor administrate în cauză, inclusiv a declarațiilor

inculpatei, care a recunoscut în parte agresiunea săvârșită împotriva părții

vătămate.

Față de pericolul social

sporit al faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, de poziția oscilantă a

inculpatei pe parcursul procesului penal, a apreciat instanța de apel că

pedeapsa aplicată de 8 ani închisoare a fost just individualizată.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpata R.A.P. cu motivarea că la termenul din 5

februarie 2004 și respectiv 19 februarie 2004, când s-a pronunțat instanța de

apel, procedura de citare cu ea nu a fost legal îndeplinită, fiind astfel în

imposibilitate de a-și face apărările.

Hotărârile pronunțate sunt

criticate și cu privire la încadrarea juridică reținută de tentativă la omor

calificat și a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

Prin al treilea motiv de

recurs inculpata a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea

cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probelor, iar în subsidiar, a

solicitat reținerea circumstanței prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu

consecința reducerii pedepsei.

Examinând recursul declarat

de inculpată, în raport de criticile formulate, se constată următoarele:

În cauză au fost

administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și

just apreciate, situația de fapt reținută fiind corectă, iar încadrarea

juridică dată faptei comisă de inculpată este legală.

Vinovăția inculpatei a fost

corect reținută pe baza declarațiilor martorilor oculari B.C., V.I.S., G.M.,

E.S.F. și T.M. care atât la urmărirea penală cât și în instanță au relatat că

se aflau în bar când inculpata a intrat însoțită de soțul său și s-a oprit la

masa unde se afla partea vătămată C.I. împreună cu alte persoane. Inculpata i-a

adresat părții vătămate injurii grave cu motivarea că aceasta l-ar fi bătut

într-o altă împrejurare pe soțul său. La solicitarea adresată de partea

vătămată lui R.A. să-și liniștească soția și să plece cu aceasta, ocazie cu

care l-a și îmbrâncit, inculpata R.A.P. a intervenit și a lovit-o pe partea

vătămată cu cuțitul în abdomen. Toți martorii au văzut când inculpata a aplicat

lovitura cu cuțitul părții vătămate.

Declarațiile martorilor

oculari se coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu concluziile

raportului medico-legal.

Ni există astfel dubii cu

privire la reținerea faptei săvârșită de inculpată.

Încadrarea juridică dată

faptei prin reținerea infracțiunii de tentativă la omor calificat, este legală.

Intenția cu care a acționat inculpata rezultă din materialitatea faptei.

Este neîndoielnic că lovind

victima cu cuțitul, lovitura aplicată cu intensitate într-o zonă vitală a

corpului, cu consecința leziunilor stabilite în raportul medico-legal care au

pus în pericol viața părții vătămate, inculpata a acționat cu intenția de a

ucide.

Motivul de recurs prin care

s-a solicitat a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen., nu este întemeiat.

Inculpata este cea care a

declanșat starea conflictuală, mergând la masa unde se afla partea vătămată,

căreia i-a adresat injurii grave.

Reacția părții vătămate de

a-l împinge pe soțul inculpatei, nu poate constitui o tulburare psihică, sub

influența căreia inculpata să piardă controlul faptelor, puterea de stăpânire

și să comită infracțiunea în această stare.

Nici motivul de recurs

invocat de inculpată că la data când s-a judecat apelul procedura de citare nu

a fost legal îndeplinită, nu este întemeiat.

În ședința publică din 20

noiembrie 2003, așa cum s-a consemnat în încheierea din dosarul nr. 6467/2003

al Curții de Apel Alba Iulia, inculpata a fost prezentă, solicitând termen

pentru angajarea unui apărător, dată de la care a primit termen în cunoștință.

La termenul din 18 decembrie

2003, inculpata a depus la dosar o cerere prin care a recuzat toți judecătorii

Curții de Apel Alba Iulia. S-a dispus amânarea cauzei la 5 februarie 2004

pentru soluționarea apelului declarat în cauză și înaintarea dosarului la

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de recuzare.

Cererea de recuzare a fost

soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la 7

ianuarie 2004, astfel că la termenul din 5 februarie 2004 acordat de instanța

de apel, dosarul a fost restituit, iar inculpata avea termen în cunoștință,

termen pe care l-a păstrat până la judecarea apelului declarat.

În raport de cele reținute,

în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează

a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

Se va deduce din pedeapsă

arestarea preventivă de la 19 octombrie 2000 până la 13 septembrie 2001.

Recurenta va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata R.A.P. împotriva deciziei penale nr.

58 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei perioada executată în arest preventiv de la 19 octombrie 2000 până

la 13 septembrie 2001.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2005.