ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6596/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6596/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursului civil de față;

La 15

septembrie 2005 reclamantele B.A. și I.V. au chemat în judecată Consiliul Local

al Municipiului Craiova și pe Primarul Municipiului Craiova, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-i oblige pe pârâți să

emită o decizie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care să dispună

restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Craiova, imobil

constând în teren în suprafață de 648 mp.

Reclamantele și-au precizat acțiunea la 21 iunie 2006

în sensul că au solicitat obligarea pârâților să le restituie în natură terenul

în suprafață de 648 mp situat în Municipiul Craiova.

La 26 septembrie 2006 reclamantele și-au precizat a doua oară acțiunea

solicitând și anularea dispoziției nr. 5879

din 17 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care s-a propus

să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor

bănești (eventual titluri de valoare) pentru imobilul situat în Craiova, notificat

sub nr. 238/N/2001.

Tribunalul

Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1499 din 14 noiembrie 2006, a

respins acțiunea precizată formulată de reclamantele B.A. și I.V. ca nefondată.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenul în litigiu a fost proprietatea

autorului reclamantelor, B.D., în prezent decedat, fiind dobândit de acesta

prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1921/459 din 17

noiembrie 1960 de către fostul Notariat de stat principal al orașului Craiova

și că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 344 din 25 mai 1965 în

scopul construirii unui Complex sportiv în orașul Craiova. Totodată tribunalul

a mai reținut că terenul în litigiu se găsește în incinta Complexului sportiv

„Ion Oblemenco" din Municipiul Craiova, deci este afectat unor amenajări

de utilitate publică a localității și că face parte din domeniul public al

municipiului astfel că nu poate fi restituit în natură, reclamantele urmând să

primească despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 412 din 2 aprilie 2007 a admis apelul

declarat de reclamante și a schimbat în tot sentința civilă nr. 1499 din 14

noiembrie 2006 în sensul că a admis acțiunea, a desființat dispoziția nr. 5879

din 17 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova și a dispus

restituirea în natură a

terenului în suprafață de 648 mp situat în

Craiova identificat conform soluției expertizei tehnice efectuate în dosar și

care face parte integrantă din hotărâre.

Aceeași curte de apel

prin încheierea nr. 6 din 23 aprilie 2007 a admis cererea formulată de

reclamantele B.A. și I.V. și a dispus în temeiul art. 281 C. proc. civ.

îndreptarea erorii materiale din conținutul dispozitivului deciziei

civile nr. 412 din 2 aprilie 2007 în sensul că

adresa corectă a terenului de

648 mp, restituit în natură.

Instanța de

control judiciar a reținut în esență că deși imobilul

face parte din domeniul public al Municipiului Craiova, este un teren

viran,

nefiind afectat scopului pentru care s-a făcut exproprierea întrucât nu a fost

inclus un perimetrul bazei de antrenament, fiind situat în afara incintei

împrejmuite, la o oarecare distanță de terenurile de sport, astfel că poate fi

restituit în natură reclamantelor.

Primarul Municipiului

Craiova a declarat recurs atât împotriva deciziei nr. 412 din 2 aprilie 2007

cât și împotriva încheierii nr. 6 din 23 aprilie 2007 ambele pronunțate de

Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

In motivarea

recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 412 din 2 aprilie 2007,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. se susțin

următoarele :

1.

dispunând restituirea în natură a imobilului în

litigiu instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât numai

entitățile

deținătoare au plenitudine de

competență în soluționarea notificărilor

care fac obiectul procedurii

administrative, situație în care instanța de judecată nu poate dispune în mod

direct restituirea în natură a unui imobil atâta timp cât nu a fost emisă o

dispoziție de restituire, de respingere sau de acordare a măsurilor

reparatorii;

2.

instanța trebuia să încadreze

acțiunea intimatelor-reclamante

ca

o acțiune în obligația de a face, să constate îndreptățirea celor în cauză la

măsuri reparatorii și să oblige unitatea deținătoare la emiterea unei

dispoziții/decizii motivate;

3.

precizarea de acțiune prin care s-a solicitat

anularea dispoziției nr. 5879 din 17 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului

Craiova a fost tăcută tardiv în raport de prevederile art. 132 alin. (1)

C. proc. civ.;

4.

acțiunea intimatelor-reclamante trebuia respinsă ca

lipsită de temei pe considerentul că prin art. 33 al Titlului VII al Legii nr.

247/2005 au fost abrogate dispozițiile art. 30 și art. 34 - 40 din Legea nr.

10/2001;

5.

instanța nu a clarificat

identitatea dintre imobilul preluat de

stat prin expropriere și cel revendicat de intimatele-reclamante prin

notificare;

6.

terenul în litigiu face

parte din domeniul public al municipalității fiind exceptat de la restituirea

în natură.

In recursul

declarat împotriva încheierii nr. 6 din 23 aprilie 2007, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că soluția pronunțată pe

fond de către curtea de apel fiind rezultatul unei greșeli de judecată, poate

fi îndreptată numai prin exercitarea căii de atac extraordinare a recursului și

nu potrivit art. 281 C. proc. civ.

Recursurile sunt nefondate în sensul considerațiilor

ce succed:

La 31 mai 2001

intimatele-reclamante au trimis o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001

Primăriei Municipiului Craiova prin care au solicitat să li se restituie în

natură un teren în suprafață de 648 mp ce a fost expropriat în baza Decretului

nr. 344/1965.

In notificare nu este indicată adresa unde este situat terenul, sau

alte elemente de identificare și nici

valoarea acestuia.

Primarul Municipiului Craiova a emis o primă dispoziție cu nr.

5879 din 17 iulie 2002 prin care a înaintat

dosarul Prefecturii județului Dolj cu propunerea de acordare intimatelor-reclamante

de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești

(eventual titluri de valoare ) pentru imobilul situat în Craiova, notificat sub

nr. 238/N/2001.

Intimatele-reclamante

s-au adresat Prefecturii județului Dolj care, sesizând că prin dispoziția

menționată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un

alt imobil decât cel solicitat, a restituit notificarea în anul 2004

recurentului-pârât pentru a emite o dispoziție motivată în legătură cu imobilul

situat în Craiova.

Din probele

dosarului nu rezultă dacă dispoziția nr. 5879 din

17 iulie 2002 a fost anulată de către emitent, însă

intimatele-reclamante

au fost invitate să se prezinte la 18 mai 2005 la

sediul primăriei în vederea încheierii procesului-verbal privind acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent; cele în cauză nu au dat curs acestei

invitații.

La 30 mai 2005

intimatele-reclamante se adresează Primarului Municipiului Craiova arătând că

în mod greșit li s-au acordat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str.

, că în

realitate terenul proprietatea

autorului lor se găsește în str.

nr. 12, și că nu sunt de acord să

primească măsuri reparatorii prin echivalent, ci doresc restituirea în natură a

imobilului.

Pe parcursul

derulării procesului în fața instanței de fond recurentul-pârât a depus la

dosar o nouă dispoziție cu același număr 5879 din 17 februarie 2002 prin care

le propune intimatelor-reclamante acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent sub forma despăgubirilor bănești ( eventual titluri de valoare )

pentru imobilul situat în Craiova.

In urma

depunerii la dosar a acestei noi dispoziții, intimatele-reclamante și-au

modificat acțiunea la 21 iunie 2006 și respectiv 26 septembrie 2006.

Potrivit art. 132

alin. (1) C. proc. civ. la prima zi de înfățișare instanța va putea da

reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și

pentru a propune noi dovezi. In acest caz, instanța dispune amânarea pricinii

și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.

Textul nu are

caracter imperativ, astfel încât reclamantul poate să-și modifice cererea și

după prima zi de înfățișare, dacă pârâtul nu se opune, însă numai în fața

primei instanțe pentru a nu se răpi părților un grad de jurisdicție.

In cazul în

speță recurentul-pârât nu s-a opus celor două modificări ale contestației

astfel că nu poate ridica obiecții în recurs susținând că instanța ar fi încălcat

prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art.

129 alin. (6) C. proc. civ. în toate cazurile

judecătorii

hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Așadar,

instanța nu poate depăși limitele învestirii sale, dar totodată ea nu poate să

lase nesoluționate capetele de cerere cu a căror judecare a fost legal

sesizată.

Prin

modificările acțiunii intimatele-reclamante au cerut anularea celei de-a doua

dispoziții emise de Primarul Municipiului Craiova și restituirea în natură a imobilului

în litigiu, situație în care instanța nu-1 putea obliga pe pârât la emiterea

unei dispoziții/decizii motivate prin care să constate îndreptățirea celor în

cauză la măsuri reparatorii - astfel cum se susține în recurs - fără ca prin

aceasta să nu încalce limitele învestirii și principiul disponibilității.

Din întreaga

economie a Legii nr. 10/2001 rezultă că imobilele preluate în mod abuziv de

stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie, de regulă, în natură

și numai când acest lucru nu este posibil se vor stabili măsuri reparatorii

prin echivalent.

Potrivit art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau, după caz,

dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării,

în termen de 30 de zile de la comunicare.

In alin. (4)

al aceluiași articol se prevede că în cazul în care dispoziția motivată de

soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de

persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis

dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea. De asemenea,

entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va

exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de

instanțele de judecată.

In contextul

acestor prevederi legale, cât și în raport de principiul plenitudinii de

competență a instanțelor judecătorești, tribunalul sesizat în condițiile art.

26 din Legea nr. 10/2001 republicată ca în cazul în speță, poate să dispună

restituirea în natură

a unui imobil, fără ca prin aceasta să

depășească atribuțiile puterii judecătorești.

Este adevărat

că prin art. 33 al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate

dispozițiile art. 30 și art. 34 - 40 din Legea nr. 10/2001, însă nu se poate

susține că datorită acestui fapt acțiunea intimatelor-reclamante ar fi trebuit

respinsă pentru lipsa interesului atâta timp cât cele în cauză au solicitat

anularea unei decizii emisă de recurentul-pârât prin care li s-au acordat

măsuri reparatorii prin echivalent și restituirea în natură a imobilului în

litigiu.

Imobilul

proprietatea autorului intimatelor-reclamante este

situat în Municipiul Craiova, în prezent

str. Râului și acest

lucru rezultă din titlul de proprietate al acestuia, respectiv contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1921/459 din 17 noiembrie 1960, din

adresele nr. 2776/2001, nr. 22348/1999 și nr. 16316/2004 ale Primăriei

Municipiului Craiova, din adresele nr. 1342/1999, nr. 1343/1999 și nr. 2119/2006

ale Direcției pentru sport a județului Dolj cât și din Decretul de expropriere

nr. 344 din 25 mai 1965.

Identitatea

dintre imobilul preluat de stat prin expropriere și cel revendicat de

intimatele-reclamante prin notificare a fost stabilită de expertiza tehnică

efectuată de ing. M.P., probă ce nu a fost contestată de niciuna dintre părți.

Potrivit

acestui raport de expertiză topografică, terenul ce a aparținut autorului

intimatelor-reclamante, trecut în proprietatea statului prin expropriere, nu este

ocupat în prezent de construcții noi și nici afectat servitutilor legale și

altor amenajări de utilitate publică ale municipiului, fiind un teren viran

situat în afara perimetrului împrejmuit al complexului sportiv.

In aceste condiții

terenul în litigiu poate fi restituit în natură, conform art. 10 din Legea nr.

10/2001 republicată, chiar dacă face parte din domeniul public al municipiului

Craiova, astfel cum în mod corect a stabilit curtea de apel.

Pe de altă parte,

potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la

numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice

alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu

sau la cerere.

Pe această cale nu se

poate urmări îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond al

raporturilor dintre părți, întrucât nu prezintă caracterul unei erori

materiale.

Menționarea în

dispozitivul deciziei civile nr. 412 din 2 aprilie 2007 a faptului că terenul a

cărui restituire în natură s-a dispus

este

situat în Craiova

nu reprezintă o greșeală de judecată, astfel cum se

susține prin recurs - ci o eroare materială ce se putea îndrepta conform art.

281 C. proc. civ. întrucât adresa imobilului nu a constituit obiect al disputei

părților.

Hotărârile criticate

fiind date cu aplicarea corectă a legii recursurile sunt nefondate.

Văzând și

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului

Craiova împotriva deciziei nr. 412 din 2 aprilie 2007

și a încheierii nr. 6 din 23 aprilie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Craiova,

secția civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2007.