ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6596/2007

Asupra recursului civil de față; La 15 septembrie 2005 reclamantele B.A. și I.V. au chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Craiova și pe Primarul Municipiului Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-i oblige pe pârâți să emită o decizie motivată în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care să dispună restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Craiova, imobil constând în teren în suprafață de 648 mp. Reclamantele și-au precizat acțiunea la 21 iunie 2006 în sensul că au solicitat obligarea pârâților să le restituie în natură terenul în suprafață de 648 mp situat în Municipiul Craiova.

La 26 septembrie 2006 reclamantele și-au precizat a doua oară acțiunea solicitând și anularea dispoziției nr. 5879 din 17 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care s-a propus să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești (eventual titluri de valoare) pentru imobilul situat în Craiova, notificat sub nr. 238/N/2001. Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1499 din 14 noiembrie 2006, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantele B.A. și I.V. ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenul în litigiu a fost proprietatea autorului reclamantelor, B.D., în prezent decedat, fiind dobândit de acesta prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1921/459 din 17 noiembrie 1960 de către fostul Notariat de stat principal al orașului Craiova și că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 344 din 25 mai 1965 în scopul construirii unui Complex sportiv în orașul Craiova. Totodată tribunalul a mai reținut că terenul în litigiu se găsește în incinta Complexului sportiv „Ion Oblemenco" din Municipiul Craiova, deci este afectat unor amenajări de utilitate publică a localității și că face parte din domeniul public al municipiului astfel că nu poate fi restituit în natură, reclamantele urmând să primească despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 412 din 2 aprilie 2007 a admis apelul declarat de reclamante și a schimbat în tot sentința civilă nr. 1499 din 14 noiembrie 2006 în sensul că a admis acțiunea, a desființat dispoziția nr. 5879 din 17 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 648 mp situat în Craiova identificat conform soluției expertizei tehnice efectuate în dosar și care face parte integrantă din hotărâre. Aceeași curte de apel prin încheierea nr. 6 din 23 aprilie 2007 a admis cererea formulată de reclamantele B.A. și I.V. și a dispus în temeiul art. 281 C. proc. civ. îndreptarea erorii materiale din conținutul dispozitivului deciziei civile nr. 412 din 2 aprilie 2007 în sensul că adresa corectă a terenului de 648 mp, restituit în natură.

Instanța de control judiciar a reținut în esență că deși imobilul face parte din domeniul public al Municipiului Craiova, este un teren viran, nefiind afectat scopului pentru care s-a făcut exproprierea întrucât nu a fost inclus un perimetrul bazei de antrenament, fiind situat în afara incintei împrejmuite, la o oarecare distanță de terenurile de sport, astfel că poate fi restituit în natură reclamantelor. Primarul Municipiului Craiova a declarat recurs atât împotriva deciziei nr. 412 din 2 aprilie 2007 cât și împotriva încheierii nr. 6 din 23 aprilie 2007 ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. In motivarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 412 din 2 aprilie 2007, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ. se susțin următoarele : 1. dispunând restituirea în natură a imobilului în litigiu instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât numai entitățile deținătoare au plenitudine de competență în soluționarea notificărilor care fac obiectul procedurii administrative, situație în care instanța de judecată nu poate dispune în mod direct restituirea în natură a unui imobil atâta timp cât nu a fost emisă o dispoziție de restituire, de respingere sau de acordare a măsurilor reparatorii; 2. instanța trebuia să încadreze acțiunea intimatelor-reclamante ca o acțiune în obligația de a face, să constate îndreptățirea celor în cauză la măsuri reparatorii și să oblige unitatea deținătoare la emiterea unei dispoziții/decizii motivate; 3. precizarea de acțiune prin care s-a solicitat anularea dispoziției nr. 5879 din 17 iulie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova a fost tăcută tardiv în raport de prevederile art. 132 alin. (1) C. proc.

civ.; 4. acțiunea intimatelor-reclamante trebuia respinsă ca lipsită de temei pe considerentul că prin art. 33 al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate dispozițiile art. 30 și art. 34 - 40 din Legea nr. 10/2001; 5. instanța nu a clarificat identitatea dintre imobilul preluat de stat prin expropriere și cel revendicat de intimatele-reclamante prin notificare; 6. terenul în litigiu face parte din domeniul public al municipalității fiind exceptat de la restituirea în natură. In recursul declarat împotriva încheierii nr. 6 din 23 aprilie 2007, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că soluția pronunțată pe fond de către curtea de apel fiind rezultatul unei greșeli de judecată, poate fi îndreptată numai prin exercitarea căii de atac extraordinare a recursului și nu potrivit art. 281 C. proc.

civ. Recursurile sunt nefondate în sensul considerațiilor ce succed: La 31 mai 2001 intimatele-reclamante au trimis o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 Primăriei Municipiului Craiova prin care au solicitat să li se restituie în natură un teren în suprafață de 648 mp ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 344/1965. In notificare nu este indicată adresa unde este situat terenul, sau alte elemente de identificare și nici valoarea acestuia. Primarul Municipiului Craiova a emis o primă dispoziție cu nr. 5879 din 17 iulie 2002 prin care a înaintat dosarul Prefecturii județului Dolj cu propunerea de acordare intimatelor-reclamante de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești (eventual titluri de valoare ) pentru imobilul situat în Craiova, notificat sub nr. 238/N/2001.

Intimatele-reclamante s-au adresat Prefecturii județului Dolj care, sesizând că prin dispoziția menționată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un alt imobil decât cel solicitat, a restituit notificarea în anul 2004 recurentului-pârât pentru a emite o dispoziție motivată în legătură cu imobilul situat în Craiova. Din probele dosarului nu rezultă dacă dispoziția nr. 5879 din 17 iulie 2002 a fost anulată de către emitent, însă intimatele-reclamante au fost invitate să se prezinte la 18 mai 2005 la sediul primăriei în vederea încheierii procesului-verbal privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent; cele în cauză nu au dat curs acestei invitații.

La 30 mai 2005 intimatele-reclamante se adresează Primarului Municipiului Craiova arătând că în mod greșit li s-au acordat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în str. , că în realitate terenul proprietatea autorului lor se găsește în str. nr. 12, și că nu sunt de acord să primească măsuri reparatorii prin echivalent, ci doresc restituirea în natură a imobilului. Pe parcursul derulării procesului în fața instanței de fond recurentul-pârât a depus la dosar o nouă dispoziție cu același număr 5879 din 17 februarie 2002 prin care le propune intimatelor-reclamante acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești ( eventual titluri de valoare ) pentru imobilul situat în Craiova.

In urma depunerii la dosar a acestei noi dispoziții, intimatele-reclamante și-au modificat acțiunea la 21 iunie 2006 și respectiv 26 septembrie 2006. Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ. la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. In acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării. Textul nu are caracter imperativ, astfel încât reclamantul poate să-și modifice cererea și după prima zi de înfățișare, dacă pârâtul nu se opune, însă numai în fața primei instanțe pentru a nu se răpi părților un grad de jurisdicție.

In cazul în speță recurentul-pârât nu s-a opus celor două modificări ale contestației astfel că nu poate ridica obiecții în recurs susținând că instanța ar fi încălcat prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Așadar, instanța nu poate depăși limitele învestirii sale, dar totodată ea nu poate să lase nesoluționate capetele de cerere cu a căror judecare a fost legal sesizată.

Prin modificările acțiunii intimatele-reclamante au cerut anularea celei de-a doua dispoziții emise de Primarul Municipiului Craiova și restituirea în natură a imobilului în litigiu, situație în care instanța nu-1 putea obliga pe pârât la emiterea unei dispoziții/decizii motivate prin care să constate îndreptățirea celor în cauză la măsuri reparatorii - astfel cum se susține în recurs - fără ca prin aceasta să nu încalce limitele învestirii și principiul disponibilității. Din întreaga economie a Legii nr. 10/2001 rezultă că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie, de regulă, în natură și numai când acest lucru nu este posibil se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. In alin. (4) al aceluiași articol se prevede că în cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea.

De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată. In contextul acestor prevederi legale, cât și în raport de principiul plenitudinii de competență a instanțelor judecătorești, tribunalul sesizat în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată ca în cazul în speță, poate să dispună restituirea în natură a unui imobil, fără ca prin aceasta să depășească atribuțiile puterii judecătorești.

Este adevărat că prin art. 33 al Titlului VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate dispozițiile art. 30 și art. 34 - 40 din Legea nr. 10/2001, însă nu se poate susține că datorită acestui fapt acțiunea intimatelor-reclamante ar fi trebuit respinsă pentru lipsa interesului atâta timp cât cele în cauză au solicitat anularea unei decizii emisă de recurentul-pârât prin care li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent și restituirea în natură a imobilului în litigiu.

Imobilul proprietatea autorului intimatelor-reclamante este situat în Municipiul Craiova, în prezent str. Râului și acest lucru rezultă din titlul de proprietate al acestuia, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1921/459 din 17 noiembrie 1960, din adresele nr. 2776/2001, nr. 22348/1999 și nr. 16316/2004 ale Primăriei Municipiului Craiova, din adresele nr. 1342/1999, nr. 1343/1999 și nr. 2119/2006 ale Direcției pentru sport a județului Dolj cât și din Decretul de expropriere nr. 344 din 25 mai 1965. Identitatea dintre imobilul preluat de stat prin expropriere și cel revendicat de intimatele-reclamante prin notificare a fost stabilită de expertiza tehnică efectuată de ing.

M.P., probă ce nu a fost contestată de niciuna dintre părți. Potrivit acestui raport de expertiză topografică, terenul ce a aparținut autorului intimatelor-reclamante, trecut în proprietatea statului prin expropriere, nu este ocupat în prezent de construcții noi și nici afectat servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale municipiului, fiind un teren viran situat în afara perimetrului împrejmuit al complexului sportiv. In aceste condiții terenul în litigiu poate fi restituit în natură, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, chiar dacă face parte din domeniul public al municipiului Craiova, astfel cum în mod corect a stabilit curtea de apel. Pe de altă parte, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Pe această cale nu se poate urmări îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond al raporturilor dintre părți, întrucât nu prezintă caracterul unei erori materiale. Menționarea în dispozitivul deciziei civile nr. 412 din 2 aprilie 2007 a faptului că terenul a cărui restituire în natură s-a dispus este situat în Craiova nu reprezintă o greșeală de judecată, astfel cum se susține prin recurs - ci o eroare materială ce se putea îndrepta conform art. 281 C. proc. civ. întrucât adresa imobilului nu a constituit obiect al disputei părților.

Hotărârile criticate fiind date cu aplicarea corectă a legii recursurile sunt nefondate. Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 412 din 2 aprilie 2007 și a încheierii nr. 6 din 23 aprilie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2007.